pagina 1/2
Care e cea mai mare calitate a unui om? Ce ti-ar placea sa auzi despre tine? Cum ai vrea sa te vada cei care te vad? Vorbeam in redactie despre asta si decretam ca cea mai frumoasa insusire, aceea care le bate pe toate celelalte, este sa spui despre om ca are CARACTER. Lumea mai spune rar asa ceva, cand ne privim in ochi nu caracterul e primul lucru pe care il sfredelim. Mai repede balanta de puteri.
Viata e o competitie, conteaza ce te ridica in raport cu ceilalti. "Ca o femeie cu o mie de rochii, ca un barbat cu 367 de cravate, ca un sugar cu cartela pentru 3 tate, ca o fata cu doua nasuri, ca o vorba fara nici o noima. Lacomia, cea mai stupida risipa..." Caracterul, insa, nu e ceva de scos la concurs, caracterul e raportul tau cu tine insuti. E non-profit, e constructia care esti, e viata ca o revelatie. Lumina din interior.
Oamenii de caracter sunt oameni mari. Pentru ca nu ajunge o singura intamplare sa primesti distinctia la rever. Cum ziceam, caracterul e o constructie, pui caramida pe caramida, privesti de mii de ori in ochi, zambesti neintrerupt acelasi zambet catre restul. Dezinteresat. Doar pentru ca poti.
A fost o discutie scurta in redactie pe tema asta, mai degraba o obsesie de-a mea si poate n-as fi scris aici despre ea. Daca n-as fi tinut strans, o zi intreaga, castile pe urechi sa ascult cu dragoste vocea unui mare maestru al caracterului, al scenei, al vietii si al tainelor ei. Cel care spune despre el ca "tropaie pe scena de aproape 60 de ani". Fluturele in lesa de aur. Mircea Albulescu.
