pagina 1/2
Zambila, fata de florareasa de la Gara de Nord, n-ar fi indraznit sa viseze ca va pune vreodata piciorul ascuns sub fuste-nvolburate intr-un cazinou. Si nici n-a fost asa, pentru ca aceasta Zambila s-a despuiat de fuste, si-a despletit cozile, si-a aruncat basmaua. A redevenit Ioana. Ioana si-a lasat acasa copila, si-a luat la brat sotul, au schimbat mai multe tinute sofisticate, au jucat la ruleta. Ei nimeni nu i-a mai spus "fa, Zambilo…" si nici ea n-a mai vorbit cu apelativele de platou (desi spune ca, dupa atatea filmari, ii vine greu!).
Daca te casatoresti dupa doar trei luni de amor neoficial, pastrezi intacta dorinta de-a flirta cu cel de-alaturi? Raspunsul lor pare sa fie DA. Si-au aruncat ocheade, el inchidea cu grija usa incaperii in care ea se schimba (pe care ea o mai uita deschisa), s-au tinut de mana, ea i-a suflat in zaruri si zarurile au fost aruncate. Cu noroc.
Ioana si Papi au castigat. Nu la ruleta, nici la carti. Ioana ne-a scris cateva randuri despre una, despre alta, un rol, un dor, o rautate, o certitudine, un ideal. S-a prezentat ca o visatoare pragmatica (idealul ei e unul palpabil, o casa a lor) si ca o femeie sigura pe ea, in viata careia iubirea e o certitudine, in stare sa sfarame imposibilul. Si sa-l transforme. Nu trebuie decat sa sufli. E ca la zaruri.
