Ada Solomon este producător de film, primul de origine română aflat pe lista nominalizărilor la Oscar, ca producător executiv al filmului Toni Erdmann, în regia lui Maren Ade.
Ada a produs și Aferim (regia Radu Jude), și Poziția copilului (regia Călin Netzer), ca să amintesc doar două dintre cele mai premiate filme ale Noului Cinema Românesc. Este considerată, de altfel, unul dintre cei mai activi cineaști ai generației ei. Are 49 de ani, este mamă a doi băieți, Marc și Filip, și soția documentaristului Alexandru Solomon. Cinema pe toate nivelurile! Este o femeie calmă, relaxată, dar fermă, o plăcere, sunt sigură, să o ai „în spate“ când ești regizor. Am stat de vorbă – eu curioasă să aflu cum se simte un nominalizat la Oscar, ea modestă și îndrăgostită de meserie – despre producători și producție.
Ce meserie ai de fapt?
Sunt inginer de instalații, am absolvit la începutul anilor ’90, dar nu am profesat nicio secundă. Eram încă studentă în anul III, cred, când am început să caut de lucru, să am și eu banii mei, să mă simt independentă, așa cum citisem/auzisem că fac studenții americani. Am auzit un anunț la radio, m-am prezentat la un interviu și așa am ajuns să lucrez part-time ca agent de vânzări la TIB şi TIBCO. Apoi, slujba s-a permanentizat, iar mai târziu am lucrat la un SRL tipic anilor ’90, care era, în acelaşi timp, şi agenţie imobiliară, şi agenţie de publicitate.
Ingineria a fost dată uitării…
Nu de tot, mi-am terminat studiile cum se cuvine, dar nici nu-mi trecea prin cap să și profesez în domeniu. Mai mult, s-a întâmplat la un moment dat, când eram la agenția aceea multifuncțională, să trebuiască să negociez un contract cu Cornel Nistorescu, pe-atunci director și patron la trustul Expres. Mi-a semnat contractul în condițiile cerute de mine, cu condiţia să-mi dau demisia şi să vin să lucrez la agenţia lui, la Expresiv. A fost o perioadă extraordinară: învăţai din mers, dar învățai temeinic. Campania de lansare a Evenimentului zilei a fost prima mare campanie publicitară la care am lucrat.
Publicitate, în regulă. Și filmul?
Pe când lucram la Expresiv, am luat contact cu lumea cinematografiei în special datorită clipurilor publicitare. Așa s-a făcut că, la un moment dat, am primit o ofertă de la Domino Film, care producea și filme publicitare. Era în 1993. Am rămas acolo 11 ani. Acolo am făcut de toate, de la secretariat la asistență de regie și producție.
De ce ai plecat?
Mi-am dat seama că nu mai am cum să cresc acolo. Că e momentul să merg mai departe. N-am făcut singură pasul: împreună cu Karpik, am pus bazele HiFilm, casa de producție pe care o conduc acum. Nu mă gândisem niciodată că aș putea face asta.
Cum e, până la urmă, să fii producător?
Trebuie să ai viteză de reacție, să ai capul limpede și să-ți asumi hotărârile.
Am citit undeva o comparație făcută de tine cum că producătorul ar fi spătarul scaunului de regizor. Mi-a plăcut foarte mult!
Da, cineva trebuie să țină spatele artistului, să-l protejeze. Un producător pune laolaltă resursele pentru un film. La noi, filmele sunt filme de autor, iar producătorul este un fel de mamă a proiectului, o soră a regizorului. Probabil de asta sunt tot mai multe femei producător. Pentru că producătorul trebuie să fie și diplomat, și gospodar, să aibă și puterea de a aplana conflicte, inerente între artiști cu personalitate. Știi cum e, mamele, în general, se pun în valoare prin copii. La fel, un producător se pune în valoare prin copilul lui (al ei, de fapt), proiectul unui film.
Cum e acasă, dacă pe platou e ca-n familie?
Acasă e foarte bine. Alexandru este regizor de film documentar. Și – trebuie să spun asta – mult timp eram cunoscută ca soția soțului meu. De câțiva ani buni, împărțim frățește această… calitate: în domeniul ficțiunii, Alexandru este soțul Adei Solomon, iar în domeniul filmului documentar, Ada a rămas soția lui Alexandru Solomon. Marc, băiatul meu cel mare, vrea să facă și el film, dar a început cu studiul antropologiei. Iar Filip (are 11 ani) ne susține pe toți.
Nu pot trăi singură
M-am gândit odată de ce-mi place să fiu producător. Ei bine, eu nu pot trăi singură! Trebuie să fiu înconjurată de oameni. De-aia meseria asta îmi vine mănușă. Am tot timpul oameni în jur, echipa unui film este ca o mare familie. (Ada Solomon)
Ce face un tată
Toni Erdman spune povestea lui Winfried, un tată excentric ajuns la pensie și pus mereu pe glume, care hotărăște să–i facă o vizită–surpriză fiice sale Ines, o femeie de carieră care lucrează la un proiect important ca strateg corporatist, în București. Variety, prestigioasa publicație americană, consideră că cel de-al treilea lungmetraj al lui Maren Ade, „un studiu unic al relației tată–fiică, înstrăinați unul față de celălalt, dar deopotrivă depresivi“, este un „triumf uman, hilar“. Din distribuția filmului fac parte Peter Simonischek și Sandra Hüller, Michael Wittenborn, Thomas Loibl, Trystan Pütter, Hadewych Minis, Lucy Russell, alături de actorii români Vlad Ivanov, Ingrid Bisu, Alexandru Papadopol și Victoria Cociaș. (HiFilm)
Citește și:
- Împreună în viață și în carieră – Fiecare e șef pe partea lui
- O mână întinsă către oameni
- Andreea Gheorghiu: Tot ce trimiți către Univers ți se întoarce
Articol preluat din ediția de martie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Foto: Radu Vintilescu