În București, pe aleile Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”, pare că se aud pașii doamnei care a reinventat viața și frumusețea oricărei vârste.
Pentru mine, ţara mea este casa mea, o casă cu o grădină imensă, unde mă simt mai bine decât oriunde în lume. Este existenţa mea ce s-a scurs în acest spaţiu, este aerul pe care îl respir, copacii care mă înconjoară, strada pe care locuiesc şi oamenii în care am încredere. Deşi am luptat deseori cu răutatea unora sau altora, nu sunt un mizantrop. Cine nu iubeşte specia umană nu poate urî suferinţa. (Ana Aslan)
Numele ei se leagă de elixirul tinereții, Gerovital, dar Ana Aslan a fost mai mult decât un cercetător pasionat, un medic și un profesor celebru. A fost un om special, o femeie fascinantă, care și la 92 de ani, cu puțină vreme înainte de a se stinge, căuta în jurnalele de modă un model de rochie pentru participarea la un congres. Am vrut să aflu detalii despre cum era această femeie a cărei viață a fost brăzdată de ani cu războaie și maladii, ani ai secolului XX. Vremurile nu au învins-o însă. S-a născut la Brăila, într-o familie de intelectuali, pe 1 ianuarie 1897. Ana Vasilichia Aslan și-a dorit să facă medicină și a absolvit cursurile acestei facultăți la București. Mobilizată în Primul Război Mondial, a lucrat în spitalele din spatele frontului. A obținut un doctorat în medicină, a fost medic și profesor, iar în 1952 a înființat Institutul de Geriatrie, pe care l-a condus până în 1988. Am putea umple o carte doar cu ordinele, medaliile și distincțiile pe care le-a primit. Membră a Academiei de Medicină încă din anul 1944 şi secretar al acesteia între anii 1945 și 1948, Ana Aslan este aleasă membru al Academiei Române în 1974. Dna dr. Teodora Bărbulescu-Poli, care i-a fost șefă de cabinet, prietenă și colaboratoare, coordonatoarea cărții „In memoriam”, a acceptat cu deferență să vorbească despre Ana Aslan. În plus, ne-a pus la dispoziție cartea, pentru ca informațiile despre viața și activitatea dr. Aslan să fie exacte.
Rigoare și modestie
Aș începe însă cu portretul realizat de bunul ei prieten, Valentin Lipatti, o tulburătoare, dar obiectivă descriere a acestei doamne: „O apariţie delicată, fragilă, la care te izbea privirea. Părea că întreaga sa inteligenţă era concentrată în ochii mari verzi-căprui, alături de curiozitate, ironie, voinţa de a trăi şi munci. O privire pătrunzătoare, care anula orice intenţie de a te dedubla în vreun fel, inutilă de altfel în faţa spiritului de observaţie şi mai ales a intuiţiei sale, care tindea spre paranormal. Prin ce secret domina această apariţie fragilă, prin simpla ei prezenţă, orice adunare în care apărea? Feminină, de o eleganţă sobră, de mare rafinament, exigentă cu colaboratorii, dar mai ales cu ea însăşi, personalitatea Anei Aslan era un uluitor aliaj de austeritate, voinţă, riguroasă disciplină, sensibilitate, dragoste de viaţă şi înţeleaptă înţelegere pentru cei din jurul său”.
Despre munca alături de Ana Aslan, dna Teodora Bărbulescu ne-a mărturisit: „Întâlnirea mea cu dna Aslan a fost un dar al providenței. Atmosfera din institut a fost imprimată de dna profesor: fără bârfe, fără reclamații pe la biroul de cadre că s-a lipsit de la învățământ politic. Ce am învățat în primul rând de la Ana Aslan? Lucrul bine făcut, era perfecționistă. Nu admitea lucrurile făcute à peu près.
În profesia noastră, până și ținuta era foarte importantă și nu admitea ca vreun medic femeie să lucreze cu pletele în vânt. Am mai învățat să iubesc adevărul. Ea spunea: «Minciuna este cea mai gravă insultă adusă demnității intelectuale a omului». Avea un simț al valorii și valorilor. Și-a venerat dascălii. Obișnuia să spună că «știinţa fără morală nu valorează mare lucru» și considera ingratitudinea un mare păcat.
A avut mari maeștri cu care a lucrat și sub îndrumarea cărora s-a format: dr. Daniel Danielopolu, dr. C.I. Parhon și profesorul Gheorghe Marinescu”. Chiar și în ultima parte a vieții, când devenise o celebritate, spunea despre mentorii săi: „Prof. Danielopolu şi prof. Parhon au fost vârfuri ale ştiinţei medicale.
Eu nu i-am egalat şi nici nu voi reuşi s-o fac. M-au format şi m-au ajutat mult. Fără ei n-aş fi ceea ce sunt”. Ana Aslan era un amestec de rigoare controlată, delicatețe și romantism.
Educație mai presus de orice
Asculta muzica lui Grieg şi Chopin. Își ascundea latura sensibilă, dar citea Balzac, Dostoievski şi Marguerite Yourcenar. Avea o poezie preferată, „La mort du Loup“ de Alfred de Vigny, pe care o ştia pe de rost fiindcă îi era aproape de suflet. Era admiratoarea pictorilor impresioniști, a lui Van Gogh, dar și a lui Brâncuşi și Luchian. De altfel, florile sale preferate erau anemonele. Admira frumosul. „Dragostea de adevăr şi de frumos sunt pentru mine două temelii sufleteşti. Iubesc tot ceea ce este frumos. Frumosul în tangibilitatea sa imediată şi nu frumosul teoretic despre care vorbesc esteticienii. Iubesc oamenii frumoşi, bărbaţi şi femei. Este un criteriu în alegerea colaboratorilor mei. (…) Detest bătrâneţea, urâţenia şi minciuna”, i-a spus ea lui Dinu Lipatti.
Mărire și modestie
Micuța doamnă știa să ridice conveniența socială la rang de artă. A fost invitată la Casa Albă, era prietenă cu personalități și capete încoronate ale vremii, dar era la fel de fericită când primea urări de bine de la vreo infirmieră din institut. Secția Clinică de la Otopeni, prima din lume, i-a avut printre pacienți pe: Somerset Maugham, Pablo Neruda, Salvador Dalí, Miguel Asturias, Charlie Chaplin, alături de mulţi alţii. A fost solicitată pentru consiliere și tratamente de generalul de Gaulle, Indira Gandhi, regele Arabiei Saudite, generalul Franco, mareşalul Tito, Marlene Dietrich, Aristotel Onassis și Jacqueline Kennedy. Evident, regimul comunist nu a iubit-o. Într-un fel, străinii au impus-o în România. Aducea un venit anual de 17 milioane de dolari statului român.
Om de omenie
Din 1957, grație descoperirilor sale, industria farmaceutică începe producerea Gerovitalului H3 fiole, pentru ca în 1962 să intre în fabricaţie Gerovital H3 drajeuri, crema terapeutică şi loţiunea capilară cu Gerovital H3. În 1970, prof. Aslan primeşte cel de-al cincilea brevet de inventator pentru produsul eutrofizant Aslavital. În 1978, a fost elaborat Aslavitalul de uz infantil, folosit cu succes în tratamentul copiilor cu deficienţe mentale. Toate, în ciuda prigoanei comuniste, care a încetat cu numai 5 luni înainte de moartea doamnei doctor. Colaboratorilor le-a rămas în minte un principiu de viață al micuței doamne de oțel: „Să te ții de cuvânt și să fii om de omenie.” Acesta să fie secretul vieții Anei Aslan?
CITEȘTE ȘI:
Arhitectul Prințului Charles: Iubirea, motivul de a trai
Bianca Dăncilă: Fetele niciodata nu se dau batute
Articol preluat din ediția de octombrie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Ivana Iancu
Foto: arhiva personală