Maestrul muzicii clasice, violonistul și compozitorul olandez André Rieu, și orchestra Johann Strauss vor încânta și în acest an publicul din România, în luna iunie. Asta, după cele șapte concerte susținute în 2015 la București și după donarea în ajutorul victimelor de la Colectiv a banilor strânși din vânzarea DVD-ului „André Rieu Live in Bucharest”.
Îndrăgostit de ospitalitatea românească, implicat în acte caritabile în țara noastră, dedicat proiectelor muzicale în colaborare cu mari artiști români și fascinat de dansurile noastre populare, André Rieu a acceptat cu plăcere să ne dezvăluie mai multe despre el în acest interviu special.
Muzica dvs. este emoționantă și pătrunzătoare. Ce vă inspiră?
Muzica însăși mă inspiră. Muzica este pasiunea mea și mă consider cel mai norocos om din lume pentru că am ocazia să-mi trăiesc visul: să călătoresc prin lume cu orchestra mea.
Ne puteți povesti un moment memorabil din cariera dvs.?
Sunt privilegiat să am o groază de momente memorabile în carieră, ultimele fiind concertele noastre minunate din Piața Constituției de anul trecut. Dar, de asemenea, îmi aduc aminte când am cântat pentru prima oară în fața castelului Schönbrunn din Viena, turneul World Stadium, a cărui scenă a fost o replică a castelului Schönbrunn, și concertele pe care le am în fiecare an în orașul meu natal, Maastricht. Acestea, cert, ies în evidență în memoria mea!
Călătoriți prin toată lumea. Ce locuri vă plac mai mult?
Ador să fiu acasă, în Maastricht. Bineînțeles, sunt multe-multe orașe și țări fascinante în care am călătorit, precum Australia, Africa de Sud sau Brazilia. Dar nu cred că aș vrea să trăiesc acolo sau într-un oraș mare cum ar fi Parisul, Londra sau New Yorkul. Am fost născut și crescut în Maastricht, un oraș vechi și frumos cu 120.000 de locuitori, cu un râu deosebit care e totodată locul perfect în care să te relaxezi. Și familia mea locuiește acolo.
Dintre toate bucățile muzicale cântate, care este melodia preferată?
Johann Strauss, Dunărea albastră.
Când erați doar un copil, ce vă doreați să deveniți?
Întotdeauna mi-am dorit să fiu muzician și, dacă nu ar fi fost așa, mi-ar fi plăcut să devin arhitect. Pot construi o casă cu propriile mâini, am nevoie de ajutor doar la partea electrică.
În ce împrejurări ați cântat prima dată la vioară?
Când aveam doar cinci ani, tatăl meu mi-a făcut cadou o vioară. Toți frații și surorile mele cântau la diverse instrumente și toți au devenit muzicieni profesioniști. Am cântat și la pian, și la oboi, dar pentru mine vioara a rămas instrumentul perfect. Are cel mai frumos sunet din lume. Și, bineînțeles, m-am îndrăgostit de profesoara mea de vioară, o fată blondă de 18 ani. Așa că am practicat atunci foarte mult ca să o impresionez. (râde)
De ce ați ales valsul?
Eram doar un copil când tata, care era dirijor simfonic, m-a dus la unul dintre concertele lui. Când a cântat Dunărea albastră, un bis după un program de Mahler și Beethoven, oamenii au început dintr-odată să zâmbească. Atmosfera s-a schimbat complet. Și exact asta era ceea ce eu voiam să realizez prin muzica mea: să creez emoții. Într-un vals, o să găsești de toate: bucurie, melancolie, dragoste. Și este dovedit științific că muzica și dansul te mențin sănătos. Un vals ține doctorul la distanță!
De unde toată această pasiune? Aveți o muză?
Muzica este muza mea și, evident, soția mea. Facem totul împreună: alegem programul, textele și așa mai departe. Ea este muza mea de mai bine de 40 de ani.
Sunteți un maestru al emoțiilor în același timp. La concerte, oamenii dansează și cântă împreună cu dvs. Cum reușiți asta?
Așa e și funcționează peste tot în lume! Cred că se petrece pentru că noi cântăm din suflet. Ne distrăm pe scenă. Ne încurajăm spectatorii să se bucure de seara lor și să uite de griji. Și pentru asta comunicarea este secretul. Vorbesc cu audiența, fac glume, o invit să cânte cu mine și să sară din scaune și să danseze. De ce muzica clasică trebuie să fie întotdeauna plictisitoare? De ce să nu facem din ea o celebrare a romantismului și divertismentului? Emoțiile sunt cheia către orice.
Am văzut că sunteți o fire foarte romantică. Care a fost cel mai romantic gest pe care l-ați făcut pentru femeia pe care o iubiți?
A fost pentru Marjorie (n.r. – soția sa), dar nu-ți spun asta, rămâne secretul nostru. (râde) Încerc să fac multe lucruri romantice mărunte și să trăiesc într-o stare de romantism în viața de zi cu zi, în locul unui gest măreț o dată pe an. Când ea a scris o carte despre viața mea, i-am dăruit un colier ce are pandantivul în forma unei cărți cu ambele noastre nume gravate pe ea. Ea a găsit că acest gest a fost foarte romantic.
Ce gen de muzică ascultați când sunteți singur?
Niciunul. Sunt înconjurat de muzică frumoasă întreaga zi, la repetiții, la concerte și când pregătim un nou program. Așa că, atunci când sunt singur, prefer puțină liniște. Îmi dă ocazia să mă gândesc și să dezvolt noi idei.
Cum vă petreceți timpul liber?
Acasă, jucându-mă cu nepoții mei, gătind, citind și uitându-mă serile la televizor. Îmi place să urmăresc diferite sporturi sau seriale, precum Borgen sau Downton Abbey. Sau James Bond. (zâmbește)
Cum este viața ca bunic?
Minunată! Ador să fiu bunic. Acum am trei nepoate și doi nepoți. Și sunt așa de drăguți! Petrec mult timp cu ei când sunt acasă. În acest moment încă le place asta, dar probabil în zece ani vor veni la mine să mă întrebe dacă le pot împrumuta mașina ca să dea o fugă la Paris sau la Berlin. (râde)
Ați fost la București de multe ori, chiar și când nu ați avut concerte. Ce vă place cel mai mult aici?
Românii. Ne-au primit cu inimile și cu brațele deschise. Fiecare a fost atât de prietenos și de cald, că mi s-a părut minunat. Și, bineînțeles, aveți muzicieni grozavi și cântece minunate pe care mi-a făcut mare plăcere să le introduc în concertele mele.
Ați încercat mâncarea românească?
Nu încă. Când suntem în turneu, călătorim cu trei bucătari care ne prepară mesele. Evident, cu ingrediente locale. Dar încă n-am gustat ceva tradițional. Așa că trebuie să încerc acum, în iunie.
La ce să se aștepte fanii de la următoarele dvs. concerte la București?
La un nou program, cu o nouă muzică, noi invitați, mult romantism, distracție și cele mai fantastice melodii din lume.
Citește și:
Pavel Bartoș: Darul cel mai valoros, familia
Dragoș Pătraru: Suntem doi, ca un superOM
Tudor Marcu: Îmi doresc o stea Michelin
Articol preluat din ediția de mai 2016 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: PR