Decorat cu Ordinul Național de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Ofițer, ca recunoaștere a unuia dintre cei mai mari tenori de muzică clasică din lume, cu o stea pe Hollywood Walk of Fame pentru contribuția adusă teatrului, dar și un muzician cât o legendă, cu peste 75 de milioane de discuri vândute în întreaga lume, Andrea Bocelli este așteptat cu entuziasm de fanii săi din România pentru un concert spectaculos și emoționant pe 22 iunie, în Piața Constituției.
Într-una dintre pauzele între spectacolele sale programate pe tot globul, am reușit să-i adresez câteva întrebări celui care, la vârsta de șase ani, aborda deja pianul, flautul și saxofonul, ca mai târziu să învețe să cânte și la trompetă, harpă, chitară și tobe.
Ați urmat Facultatea de Drept. Cum ați descoperit muzica?
Deși m-au interesat întotdeauna științele juridice și le-am abordat cu seriozitate și atenție, faptul că am o diplomă în drept este în mare parte rezultatul presiunii venite din partea părinților. Mi-am dorit să le fac pe plac și să risipesc pe această cale temerile lor în ce privește viitorul meu profesional. Dar cea mai mare pasiune a mea a fost, încă din copilărie, muzica. Mama îmi povestea că, de când eram bebeluș, cum auzeam un cântec, cum mă opream din plâns. Eram hipnotizat în special de vocile marilor cântăreți. Pe măsură ce am mai crescut, devenisem deja consumator de arii de operă cunoscute, ce răsunau ca o magie în toate colțurile camerei de zi. Muzica pentru mine este inspirație, pasiune, adevărata exaltare, un impuls al frumuseții; este un mod minunat de a da luminozitate vieții. Eu așa o trăiesc dintotdeauna.
Vă amintiți de prima oară când ați cântat pe o scenă? Ce ați simțit?
Am urcat pe scenă pentru prima dată când aveam aproape opt ani, cu ocazia serbării sfârșitului de an școlar. Îmi amintesc și acum acel podium mic de lemn, în sala de recreere a colegiului unde mi-am petrecut primii ani de studiu. Plin de anxietate și de emoție, am cântat „O sole mio“. A fost momentul în care am primit cele dintâi aplauze, în afară de cele ale familiei. Eram încă un copil în pantaloni scurți, de 12 ani, atunci când am fost împins de unchiul meu să particip la un concurs de vară organizat de Caffè Margherita di Viareggio (pe coasta toscană). Am câștigat și a fost primul meu succes. Atunci a fost pentru prima dată când am simțit afecțiunea unui public adevărat.
Pop și operă. Cum reușiți să le îmbinați într-un mod atât de emoționant?
Din punctul de vedere al tehnicii vocale folosite, diferențele sunt minore; desigur însă că muzica pop și cea clasică (deci și opera) sunt două universuri diferite, fiecare cu propria sa dificultate, particularitate, profunzime și demnitate artistică.
Opera lirică a cunoscut o dezvoltare foarte complexă de-a lungul secolelor, deci solicită un angajament mai mare din partea ascultătorului, însă este capabilă să ofere extrem de mult în termeni de emoție și exaltare.
O piesă pop este mai ușoară, este ca o șoaptă în urechea unui copil – se naște din instinct, din acel talent înnăscut, brut pe care artistul îl posedă.
Cu toate acestea, decât să fac diferența între pop și operă, prefer să fac distincția între muzica frumoasă și muzica urâtă. Și este foarte ușor, deoarece acestea generează consecințe, stări diferite. Muzica frumoasă este cea care te ajută să crești, să evoluezi spiritual, cea care te face să te simți bine.
Ce vă inspiră?
Iubirea. Iubirea este motorul lumii. Fără ea nu există viață și, aș spune, nu există muzică. Pentru că și muzica în sine este iubire și să o oferi ori să o primești în dar este întotdeauna doar un act de iubire.
Cum vă alegeți piesele?
Pentru a interpreta o piesă, pentru a o pune în valoare, trebuie să mă îndrăgostesc de ea iremediabil, iar dacă acest lucru nu se întâmplă, de cele mai multe ori nu o cânt, deoarece n-aș fi convingător în interpretarea ei.
Îmi este foarte ușor să aleg piese din repertoriul liric, pentru că ador practic toate compozițiile lui Giacomo Puccini, precum și multe titluri ce aparțin lui Giuseppe Verdi, Pietro Mascagni și multor altor compozitori (chiar și francezi, cum ar fi Charles Gounod și Jules Massenet).
În ceea ce privește repertoriul pop, decid, de exemplu, printr-o metodă pe care am aplicat-o deja în cazul selecției de piese pentru albumul „Cinema“: am ascultat și am evaluat sute de cântece, raportându-mă la un repertoriu vast, fără limite de timp și de spațiu. Am continuat să caut până când am găsit piesele care mi-au transmis emoție absolută, până când am întregit selecția ideală.
Care este cântecul dumneavoastră preferat și de ce?
My Way, o pagina perfectă din toate punctele de vedere, a cărei linie melodică rămâne gravată în suflet… Dar și Time to Say Goodbye. Incontestabil, acest cântec a devenit un clasic în felul său, reușind să transmită emoție și să atingă inimile oamenilor. Eu unul nu mă satur să o cânt.
Cum i-ați câștigat inima Veronicăi? (n.r. soției)
Poate că ar fi mai potrivit să o întrebați direct pe soția mea. Cu siguranța, ceea ce s-a întâmplat între mine și Veronica a fost o „întâlnire a sufletelor“ fulgerătoare. Trăim împreună de 15 ani, 24 de ore pe zi. Atunci când doi oameni, după atât de mult timp, încă își doresc să fie împreună la 360 de grade, înseamnă că un suflet îl completează pe celălalt și că ne-am regăsit pe de-a-ntregul.
Care a fost cel mai romantic lucru pe care l-ați făcut pentru ea?
Nu este ușor să redau un episod anume, pentru că, de multe ori, chiar și un gest mic, o floare dăruită, o poezie dedicată, grija purtată, o mângâiere pot reprezenta mult pentru persoana iubită. Cu toate acestea, îmi amintesc seara în care am cunoscut-o pe Veronica: ne-am întâlnit la o petrecere și i-am dedicat romanța Occhi di Fata. Câteva ore mai târziu, în inima nopții, ne-am plimbat îndelung pe malul mării din Forte dei Marmi, în Toscana mea. De atunci, nu ne-am despărțit o clipă.
Spuneți-ne despre copiii dumneavoastră și ce ați învățat de la cea mică.
Virginia este un soare minunat care luminează întreaga familie Bocelli; este o fată plină de viață și afectuoasă, extrem de atașată de frații săi mai mari, Amos și Matteo. Ultima oară când am devenit tată, o experiență ce a venit la o distanță de mai mult de 15 ani față de precedenta, m-a găsit cu ceva mai puțină energie. Dar modul în care o percep acum, la maturitate, este mult mai solid, cu mai puțină anxietate. Acum pot aprecia altfel misterul neprețuit, minunat al unui copil care crește.
Un moment memorabil în carieră?
Fiecare moment a avut importanța sa în acești peste 20 de ani de carieră… Desigur, anumite momente mai impresionante rămân în memorie: debutul meu pe scena Operei în Macbeth de Verdi, în 1994, sau debutul meu la Metropolitan în New York. Sau concertul extraordinar din Central Park din 2011, cu ocazia căruia am rămas cu senzația că am ajuns într-un punct al carierei mele profesionale de o importanță majoră.
Ați călătorit în jurul lumii. Ce locuri vă plac cel mai mult și de ce?
Cu cât călătoresc mai mult, cu atât iubesc mai mult țara în care m-am născut și am crescut. Sunt mândru că sunt italian, cred că am fost extrem de norocos că m-am născut în țara unde s-a născut opera lirică și bucuria mea cea mai mare este că pot duce în întreaga lume muzica și cultura țării mele. Lumea este o mină de minuni fără sfârșit. Am călătorit mult, în lung și-n lat, dar, de cele mai multe ori, am trecut doar prin aeroport, camera mea de hotel și vestiarul teatrului.
Cum vă petreceți timpul liber?
Atunci când sunt acasă, studiez în fiecare zi, exersez, mă consult cu colegii mei. Cât despre momentele de relaxare… iubesc marea, iubesc să merg la călărie, sunt un împătimit al fotbalului și al boxului, sunt avid de lectură, îmi place să scriu versuri. Iubesc să-mi petrec timpul cu familia, înconjurat de copiii mei și de cei mai apropiați prieteni.
Muzica dumneavoastră este o experiență pătrunzătoare, iar publicul român abia așteaptă s-o trăiască din nou. Ce așteptați de această dată de la publicul român?
Sunt foarte fericit să mă întorc în această țară frumoasă și să împărtășesc cu un public sensibil și cunoscător câteva dintre compozițiile pe care eu le iubesc, atât clasice, cât și pop. Prima parte a concertului va fi dedicată unor arii de operă celebre, de autori precum Giuseppe Verdi, Giacomo Puccini, Léo Delibes, Jules Massenet, Georges Bizet… Cea de-a doua parte va cuprinde piese din repertoriul pop: o selecție impresionantă de pe ultimul meu album, Cinema, dar nu vor lipsi nici melodiile mele cunoscute, de pe discurile anterioare, pe care publicul le apreciază în mod deosebit. Și, pentru a înfrumuseța și mai mult evenimentul, pe scenă, alături de mine, vor urca mulți invitați speciali, precum celebrul flautist Andrea Griminelli, soprana Elisa Balbo, cântăreața Ilaria della Bidia și mulți alții. Îmi doresc ca publicul ce va veni să asculte interpretările noastre să se simtă ca în zi de sărbătoare. Eu și echipa mea am făcut tot posibilul să concepem un eveniment care să se ridice la înălțimea așteptărilor.
Citește și:
- Serge Ioan Celebidachi: Muzica și imaginea sunt parte din viața mea
- Dima Trofim: Și muzică, și dans, și actorie!
- Robert Tudor: Viața are magie!
Articol preluat din ediția de iunie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: PR