Ruxandra Mateescu, buchetiera din Batistei

Flori suave, îmbrăţişate de crengi şi panglici, de dantelă şi lumină. Degete fine abia atingându-le. O femeie delicată, încă uimită de minunile ce-i ies din mâini. Pe scurt, buchetiera.

Am găsit, aşa cum se întâmplă, fără să caut anume, un site care se numește „buchetiera“. Mi-au plăcut cuvântul, eleganţa şi discreţia graficii, am dat clic. Buchete superbe, aranjamente ca nişte sculpturi în floare şi lemn. Minunat, mi-am zis, dar cum o arăta fata care face asta și s-a gândit să-și umple astfel existența?

O cheamă Ruxandra Mateescu, are 34 de ani, este subţire şi plăpândă, cu ochi mari şi privire visătoare. Ne-am întâlnit într-o zi frumoasă, într-o grădină tipic bucureşteană, la o limonadă. Am povestit despre copii şi pasiuni, flori şi frumos şi din nou despre copii, flori şi pasiuni.

O fotografie şi doi copii

Să o luăm cu începutul. Ruxandra a absolvit Jurnalism şi Comunicare la SNSPA, în 2003, dar oarecum degeaba, întrucât chiar în ultimul an (poate de la bebeluşul din burtică ori de la soţul grafician) şi-a dat seama că nu-i place chestia cu comunicarea, relaţiile publice sau ce or fi fost. L-a născut pe Petru, un băiat voinic, şi a rămas acasă să aibă grijă de el. Nu i-a părut rău. A trecut vremea şi… din nou bebe în burtică. Olga. Care acum are cinci ani şi jumătate şi o poveste a ei.

„Era în 2010 când mi-am dat seama că vreau să fac mai mult, să ies un pic din viaţa mea de până atunci. Dar nu mai știam ce-mi place să fac. Într-o bună zi, când copiii erau în parc cu Vlad (n.r. soţul Ruxandrei), eu citeam bloguri de ici şi de acolo. Deodată, am văzut poza unei femei. Nu foarte frumoasă, dar interesantă, puternică; se vedea pe ea cât e de relaxată şi prietenă cu viaţa ei. În momentul acela, mi-am zis că vreau şi eu să mă simt ca femeia aia, să văd lumea la fel de liniştită şi încrezătoare. Era florist – aşa se cheamă acolo, în New York.“ Şi, chiar dacă nu ştia nimic despre flori, Ruxandra şi-a zis că trebuie să aleagă ceva în care florile să aibă rolul principal.

Flori şi artă

A început să se intereseze cum şi de la cine ar putea învăţa să aranjeze florile. Meseria asta nu este însă cuantificată la noi, ea nu există. Există ceva design floral, florării, florari şi cam atât. Ce face Ruxandra acum şi ce abia îndrăznea să viseze atunci nu! „Există doar câteva ateliere – am făcut și eu unul, cu Ștefan Dițu, care avea un workshop pentru doamnele care se plictiseau acasă şi voiau să se ocupe de ceva frumos. Am fost acolo o dată sau de două ori, am învățat că design floral înseamnă un pic mai mult decât a pune florile în vas şi m-am hotărât că asta e direcţia. Dar, cum mai mult nu aveam de unde să învăţ, am luat internetul la răsfoit şi am învăţat singură. Am venit la workshop de vreo trei ori, iar între timp, am început să mă informez pe internet și mi-am dat seama că îmi doresc să mă îndrept în direcția asta. Am făcut mai întâi buchete mici, cadouri personalizate, apoi a venit nunta unui prieten. Nu făcusem ceva de asemenea anvergură, nici nu visasem că am să reușesc atât de curând, nu trecuse nici un an de când mă apucasem. M-am ocupat de tot ce înseamnă buchete şi aranjamente şi a ieşit superb.“ De atunci, din vorbă în vorbă, din om în om, au apărut clienţii. Aleşi însă pe sprânceană.

Buchete cu poveste

Nu-i place să facă buchete sau aranjamente „ca-n poză“, florile Ruxandrei alcătuiesc un tot, un obiect de artă. Florile se împrietenesc cu dantela sau cu oţelul, cu lemnul ori lâna şi rezultă adevărate obiecte artizanale. „Dacă nu-mi place ideea clientului sau dacă acesta îmi impune un anume tip de flori, refuz. Nu-mi place să fac buchete banale, trebuie să aibă o poveste. Dacă îmi ceri să-ţi fac un buchet, e obligatoriu să ştiu câte ceva despre tine și persoana căreia îi oferi buchetul: câţi ani are, care-i sunt pasiunile, ce-i place să facă în timpul liber. Aşa voi şti ce flori să folosesc, ce accesorii să aplic și va rezulta un buchet unic, care să-l reprezinte și pe cel care oferă, și pe cel care primește.“

Au apărut şi la noi magazinele acelea micuţe, cu obiecte shabby-chic, vintage, frumoase şi delicate, cu nesfârşită grijă pentru detalii și cărora, atunci când le iei în mână, le simţi povestea. Aşa îşi doreşte Ruxandra: cutii personalizate, cartoane caligrafiate, flori delicate.

Pe foaie albă și muzică de jazz

Între comenzi, Ruxandra scrie pe blog, la o revistă online. Despre copii şi flori, despre cum să simţi frumos chiar şi când viaţa are culori sumbre. Îi place să scrie şi, chiar dacă foaia albă e de-acum ecranul calculatorului, simte aceeaşi emoţie când se aşază în faţa ei. De la fereastra biroului, se văd acoperişurile vechilor case de pe Batiştei şi copacii bătrâni care poate or fi apucat (unii) floristele de dinainte de război, când lumea se învârtea parcă mai încet şi timpul curgea în alt ritm. Cu soarele bătând în geam şi motanul galben pândind porumbeii de pe pervaz, inspiraţia vine şi la articole, şi la jurnal, şi la obiectele frumoase făcute din flori. Şi un pic de muzică de jazz? Oricând!

3 întrebări fulger

I-am adresat Ruxandrei trei întrebări mai scurte pentru a întregi tabloul des-pre ea și preocuparea ei frumoasă.

Promovare?

Facebook şi clienţi mulţumiţi.

Planuri?

Table design, aranjamente de masă, cu flori şi poveşti.

Familia şi afacerea se înţeleg?

Cel mai bine. Și eu, şi Vlad lucrăm de-acasă, când ne vine inspiraţia (el e grafician), iar copiii sunt alături de noi. Cine și ce să-şi mai dorească?