Tânără, energică, frumoasă, deşteaptă, conştientă de atuurile ei, Andra e… visul ascuns al oricărui bărbat. Este și psihoterapeut, dar într-un fel aparte.
Se numeşte Andra Iliaş şi este una din cele două psihoterapeute din România acreditate în hipnoza de regresie. Mărturisesc că am fost foarte surprinsă când am aflat acest lucru, pentru că o cunosc pe Andra de ani, ca ziarist. Mi s-a părut că fata drăguţă şi energică nu se prea potriveşte cu hipnoza şi, mai ales, cu vieţile anterioare. Aşa că la treabă, mi-am zis, trebuie să vedem ce şi cum cu reîncarnările. Ne-am întâlnit şi-am povestit chestii serioase şi misterioase la o terasă năpădită de un octombrie multicolor.
Citește și: Punct si de la capat
Două într-una
Înainte de toate, am întrebat-o cum a ajuns din ziarist psiholog. Nici n-a fost greu, mai ales că una a făcut-o că aşa s-a întâmplat, iar pe cealaltă, pentru că nu concepea să n-o facă. Nici nu trecuse în clasa a VII-a când şi-a zis: „Eu psiholog mă fac!“ O fi fost de la filme, de la modă, cine ştie? Cert e că s-a făcut psiholog şi că e sigură că aşa i-a fost dat. Înainte de a vă povesti ce şi cum cu presa, trebuie să vă spun că Andra e convinsă că tot ce a făcut în viaţă este pentru că aşa trebuia, că, într-un fel sau altul, îi era destinat să atingă anumite jaloane. Prin urmare, pe la 13 ani a devenit… ziarist. A câştigat un concurs la revista Salut, apoi, cu responsabilităţi şi deadline-uri, s-a angajat la Liceenii. Când s-a mai domnişorit, a intrat în echipa – un pic misogină, dar Andra i-a cucerit – de la FHM, iar acum este redactor la Playboy. Cum se împacă jurnalismul uşor frivol pe care-l practică cu meseria, cât se poate de serioasă, de psihoterapeut? Perfect. După ce a absolvit Psihologia, trebuia să facă o specializare. Ce să fie, ce să fie? Hipnoză, s-a înşurubat gândul. Și Hipnoză a fost, pentru că practic au subjugat-o acele ascunzişuri ale minţii în care poţi ajunge prin hipnoză, în care nu poţi ajunge cu niciun chip altfel: inconştientul, subconştientul…
Citește și: Frica de care trebuie să scapi
Unu în două
Şi ajungem acum la lumea sufletelor în care Andra se simte foarte în largul ei. „O sesiune de hipnoză regresivă, fie ea într-o viaţă trecută sau în perioada dintre vieţi, este o călătorie fascinantă în interiorul sufletelor noastre, care ne ajută să înţelegem profunzimi nebănuite ale propriului drum. Călătoria începe cu momente din copilăria acestei vieţi, pentru a-l ajuta pe subiect să pornească procesul de reamintire, este urmată de o vizită în pântecul matern, în care va descoperi legătura creată cu părinţii, ca într-un final să se poposească într-una sau mai multe vieţi trecute, în care va găsi răspunsurile pe care le caută de mult.“ Când mi-a descris lucrurile atât de simplu, atât de inginereşte aproape, mi s-a părut fascinant pe de o parte și înfricoşător pe de alta. „Ai făcut şi tu asta?“ am întrebat-o. Desigur. „Aşa am aflat că viaţa mea imediat anterioară a fost foarte aproape cu aceasta de acum. Atât de aproape, încât s-au intersectat pentru doi, trei ani.“ Citind nelămurirea pe faţa mea, a completat:
„Sufletul meu a sălăşluit în două trupuri deodată, un evreu bătrân şi eu, în prima parte a vieţii. Mama îmi povestea că pe la trei ani vorbeam în somn într-o limbă ciudată. Nu erau bolboroseli, avea o frazare coerentă, părea o limbă străină“.
Egalitate. În astral
Însufleţirea cu care vorbeşte despre lucruri care mie îmi par deasupra normalului mă atrage şi încerc să aflu mai mult despre călătoriile sufletelor. „Cum e acolo, în astral?“ Ca acasă, spune ea. E o împărţire destul de complicată, pe caste şi niveluri de evoluţie. Sufletele, la fel ca oamenii, o iau de jos, de la grădiniţa sufletelor, merg la şcoală şi apoi se specializează. „Dincolo de ciclul întrupărilor, sufletul petrece o perioadă considerabilă în viaţa dintre vieţi, în astral. Aici evoluează, face parte dintr-un grup de suflete, participă la activităţi de învăţare, recreere şi se prezintă în fața consiliilor de sfătuitori. Toate aceste informaţii, dar şi altele, legate de gradul de dezvoltare al sufletului, de personalitatea acestuia, independentă de cele pe care le adoptă în fiecare încarnare separat, precum şi informaţiile despre sufletele cu care interacţionează, atât în astral, cât şi în perioadele petrecute pe Pământ sau în alte lumi, pot fi accesate tot prin intermediul unei sesiuni de hipnoză regresivă. Însă pentru aceasta este nevoie să i se dedice o şedinţă întreagă, desfăşurată pe parcursul a 4-5 ore, în care oprirea într-o viaţă trecută, de regulă cea mai recentă, este doar o trambulină care să-l propulseze pe client către lumea sufletelor.“
Citește și: Dieta astrala
Până una-alta, la cabinet
Oamenii află de această metodă, destul de radicală cred eu, şi vin la cabinetul Andrei să afle ce e cu ei. Mie mi-ar fi frică, i-am spus. „Contactul cu realitatea nu este pierdut în niciun moment în timpul regresiei. Iar corpul nostru este deja obişnuit cu starea de transă, el intrând de mai multe ori pe zi în transe scurte, pe care nu le percepem, sau mai lungi, de tipul reveriilor cu ochii deschişi sau al concentrării intense pe o anumită activitate, moment în care practic ne izolăm singuri de mediul înconjurător. Hipnoza înseamnă deschiderea unor porţi, nu păşirea pe alt tărâm.“ Dar, ca nimeni să nu fie dezamăgit că n-a păşit din prima în salonul de primire a sufletelor, spun şi eu cum mi-a spus Andra şi cum a aflat şi ea de la mentorii ei, o astfel de călătorie în străfundurile conştientului trebuie făcută numai atunci când te simţi pregătit, „atunci când orice umbră de teamă s-a risipit şi când motivaţia este suficient de puternică pentru a ne ghida sufletul în negura amneziei autoimpuse. O incursiune in vieţile trecute este o formă terapeutică, nu o modalitate de divertisment, aşa că motivaţia este cât se poate de importantă“.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.nr.44/06.11.2014
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Radu Vintilescu