Când zahărul devine artă prin cele mai simpatice figurine

Uneori, o idee creativă de cadou se lasă mult așteptată. Cu cât mai dragă ne e persoana, cu atât mai mult ne gândim cum am putea s-o bucurăm prin gestul dăruirii.

Fie că alegem ceva numai bun de păstrat ca amintire, fie că vrem să decorăm surprinzător tortul, fie că facem un dar unui copil sau unui adult în toată firea, Alexandra Cho (SugarLexa) vine cu ideea perfectă: figurine tematice din zahăr. Paradoxal, totul a început de la o cură de slăbire și s-a transformat ușor-ușor în pasiune, apoi a devenit o meserie de viitor.

Pentru ce profesie te-ai pregătit și de ce? O practici?

Am terminat Facultatea de Jurnalism, specializarea Relații Publice, pentru că la vremea respectivă mă atrăgea domeniul. Pe parcurs însă, mi-am dat seama că nu mi se potrivește defel. Am cochetat cu designul grafic și producția multimedia, am terminat un masterat în domeniu, dar, în cele din urmă, mi-am dat seama că locul meu este, poate, în altă parte. Prin urmare, nu lucrez nici în PR, nici în design grafic.

De unde pasiunea ta pentru bucătărie? Cum ai ajuns să faci figurine din zahăr?

Pasiunea pentru bucătărie am dezvoltat-o mai mult din nevoie, pentru că am început să îmi gătesc în momentul când m-am ambiționat să slăbesc câteva kilograme. Am devenit pasionată de mâncat sănătos, de gătit și, în cele din urmă, mi-am dat seama că ador să fac dulciuri – în mod ciudat, doar să le fac, nu și să le mănânc. De aceea, pentru că nu știam sigur în ce direcție s-o apuc, m-am hotărât să urmez niște cursuri de cofetar patiser. M-am înscris la Horeca School, am urmat cursurile și am făcut practică trei luni la o cofetărie din București, timp în care am descoperit încă o pasiune: modelajul în pastă de zahăr. Prin intermediul unor workshopuri, am aflat cu surprindere nu doar că îmi place să modelez, ci și că îmi ies bine figurinele. După două workshopuri, am prins curaj și am început să lucrez acasă și să exersez intens. Aceasta se întâmpla în octombrie 2015. De atunci până acum, m-am convins că asta îmi doresc să fac din tot sufletul.

De ce calități ai nevoie pentru asta? Ce fel de fire ești tu?

Oricine poate să modeleze, dar cred că este esențial ca pasiunea să îți ghideze mâinile. Dacă nu o faci cu drag, nu are cum să îți iasă o figurină expresivă. Este important să fii o persoană minuțioasă, chiar perfecționistă, pentru că absolut fiecare detaliu este important. Omul vede figurina în ansamblu, dar ochiul surprinde imperfecțiunile și le taxează, chiar și inconștient.

Eu sunt clar o persoană perfecționistă până la punctul în care mă epuizează, dar în final sunt de obicei mulțumită (nu complet, desigur) de rezultat.

Dar te-a ajutat ceva în mod deosebit?

Îmi plăcea foarte mult să desenez și să pictez, pentru că părinții au ales pentru mine o școală de arte încă din clasele primare. Talentul la desen m-a ajutat enorm și la modelaj, pentru că am un simț special pentru proporții, așa că nu mă chinuiesc prea mult cu măsurători, ci le realizez ochiometric.

Cum le faci?

Există câteva tehnici de bază, pe care le-am învățat la workshopurile de care vorbeam și le folosesc pentru aproape fiecare figurină. Am instrumente speciale pentru modelaj și chiar și unelte de dentist, pe care le folosesc când vreau să iasă „de concurs“. La început, făceam figurinele după tutoriale de pe internet. Între timp, am prins curaj și am început să mă uit doar la poze cu personajele pe care voiam să le reproduc, iar acum încep să cochetez cu ideea de a face figurine din propria imaginație. Sigur că mă uit în continuare la tutoriale, pentru că de fiecare dată prind câte o mică „șmecherie“. Nu există reguli stricte în modelaj: fie folosești tehnicile altora, dacă îți plac, fie inventezi tu niște tehnici potrivite pentru tine. Important e ca, la final, să arate bine și, desigur, procedeul să fie igienic.

Cât timp îți ia să faci o figurină de dificultate medie?

Pentru că sunt abia la început, îmi poate lua și două ore să fac o figurină, pentru că lucrez mult la detalii. De obicei, aleg să fac figurine dificile, pentru că îmi plac provocările. O figurină simplă durează între 10 și 15 minute. Până acum, cel mai mult am lucrat circa patru ore, la o figurină umană.

Care a fost cea mai grea comandă?

Până acum, cea mai grea a fost o japoneză (cea la care am lucrat patru ore), cadou pentru o prietenă. A fost dificilă pentru că am vrut să aibă acel aer specific japonezelor, o combinație de calm și senzualitate cuminte.

Cât de sănătoase sunt pentru copii?

Sunt sănătoase în măsura în care e în regulă ca un copil să mănânce o bucată de zahăr, pentru că asta este pasta, de fapt. Folosesc coloranți alimentari speciali pentru pasta de zahăr. Nu sunt periculoase dacă ingredientele sunt în termen, dar „sănătoase“ nu este atributul cel mai potrivit. Sunt comestibile și de-a dreptul irezistibile pentru cei mici, așa că sunt ideale la anumite ocazii.

Cât timp ține o figurină? Are un termen de valabilitate?

Comestibilă este cam o lună – deși se întărește foarte mult, deci nu mai este o plăcere s-o mănânci. Dacă vrei pur și simplu să o ții ca amintire sau decorațiune, figurina nu are termen de valabilitate, însă trebuie ținută la temperatura camerei, ferită de praf și de soare; altfel, capătă un aspect neplăcut și i se schimbă culoarea. Figurinele folosite ca decorațiuni pentru tort sau alte dulciuri trebuie ferite de condens, variațiile de temperatură, treceri de la frig la cald, de exemplu, pentru că se formează și devin lipicioase și urâte).

Dacă nu ai fi făcut figurine, pe ce te-ai fi axat și de ce?

Cred că mi-ar fi plăcut să lucrez tot în domeniul culinar, să fiu bucătar. Din păcate, este o meserie foarte grea, cu atât mai mult dacă vrei să ajungi departe. Nu cred că aș fi rezistat fizic la o meserie atât de dificilă, dar cred că asta mi-ar fi plăcut cel mai mult să fac.

Ce alte pasiuni mai ai în afară de figurine?

Îmi place să citesc. Apoi, am o pasiune care de obicei stârnește mirare: jocurile video. E drept că nu mai am timp să mă joc ca „pe vremuri“, dar tot am mai strecurat câte ceva. Mă joc de la 5 ani, dar cred că am devenit „gameriță“ cu adevărat când am început să joc World of Warcraft, acum zece ani. Între timp, am renunțat la gamingul online pentru că distruge productivitatea. O perioadă, în 2014, am fost administrator al uneia dintre cele mai mari pagini de gaming din România, Societatea Secretă a Iubitorilor de Gamerițe. Iar recent am descoperit că îmi plac mult limbile străine, pentru că m-am apucat de coreeană și mi-am dat seama cât de plăcut e să învăț ceva nou. Studiez această limbă pentru că m-am măritat cu un coreean. Este o limbă dificilă, nu neapărat ca gramatică, ci pentru că este plină de nuanțe pe care e greu să le înțelegi ca străin.

Planuri de viitor?

E posibil să mă mut din țară, așa că situația mea profesională este incertă. Însă îmi doresc să încep o carieră în adevăratul sens al cuvântului cu lucrul în pasta de zahăr în Australia. Acolo este foarte apreciată această meserie.