Esti aici
Femeia.ro > Bani și carieră > Care dintre ele va fi?

Care dintre ele va fi?

Octavian Bellu și Mariana Bitang în căutarea echipei perfecte, care să facă din nou România campioană olimpică la gimnastică

Ne obișnuiserăm cu aurul la gimnastică, iar copilele noastre visau perfecțiunea jucându-se la bara de bătut covoarele din spatele blocului: generații întregi crescuseră cu mitul Nadiei, al perfecțiunii umane care întrece deopotrivă mașina și imaginația. Apoi, sub conducerea antrenorilor Octavian Bellu și Mariana Bitang, lotul național al României a dominat arena internațională a gimnasticii timp de mai multi ani.

Pe urmă lucrurile s-au complicat, investițiile statului în sport s-au diminuat drastic, atitudinea față de raportul dintre muncă și performanță s-a modificat în întreaga societate, scandalurile au acaparat scena sportivă… ca urmare timp de ani buni, cu puține, dar notabile excepții, suntem departe de marile podiumuri ale gimnasticii mondiale.

Țară, țară, vrem campioane!

Așa se face că atunci când am pășit în sala complexului olimpic de la Izvorani, plină-ochi de emoție, ca un butoi de pulbere, m-am întors fulgerător în timp, când eram copil și urmăream lipită de televizor evoluțiile gimnastelor. În jurul meu, din toate părțile, fetițe mai mult îmbujorate sau mai curând încercănate, dar toate preocupate și tremurând sub stratul de sclipici din păr, cu mușchii întinși și uneori înfășurați în bandaje elastice, foc de ambiție și pară de emoție, zvon de triumf, dar și lacrimi multe, ezitări inexplicabile, părinți exasperați, nerăbdători, uneori chiar și antrenori exasperați. Eram la cea de-a IV-a competitie “Țara, țară, vrem campioane” sponsorizată de OMV Petrom și care acum se adresa fetițelor între 9 si 12 ani.

Deasupra întregii sarabande, energică și netulburată, Mariana Bitang coordona totul cu blândețe: dacă este evident că e nevoie de rigoare ca să ții totul în frâu, prin tot ceea ce făcea ea arăta că la fel de importantă este susținerea pentru fiecare copil în parte. Atenție pentru fiecare fetiță și încurajare. Nicio sportivă nu trebuie să se simtă singură și pierdută.

Competiția începe cu un careu. Mariana Bitang le vorbește fetițelor despre ceea ce le doare: teama de eșec, ce poate fi paralizantă mai ales la această vârstă, și le îndeamnă să se bucure tocmai de privilegiul vârstei lor: bucuria de a se juca, mândria de a-și arăta grația și măiestria dobândite. Nu uită să le încânte cu peretele poleit de medalii: jos sunt medaliile acestui concurs, care le așteaptă pe ele acum, la capătul celor câteva ore de concurs, deasupra medaliile cele mari olimpice… care tot pe ele le așteaptă, dar peste niște ani buni!

Aliniere, ritm de tobe, aparate pregătite, competiția începe, emoțiile se scurg de pe tălpile pudrate cu magneziu ale fetițelor, încarcă solul, paralelele, calul de sărituri și în special bârna. Însă partea fascinantă este că emoția aceea paralizantă le părăsește cu adevărat, iar chipurile, abia zărite în timpul unei piruete, se destind adesea într-un zâmbet larg: plăcerea pură a mișcării a învins și de aici incepe și detașarea și de aici premisa performanței. Octavian Bellu este ochiul exigent care urmareste tot ceea ce se petrece în sală… ce n-aș da să aflu ce notă dă el fiecărei evoluții! Aceasta deoarece el nu evaluează numai ceea ce vede în fața ochilor, prezentul imediat și înșiruirea elementelor, aidoma exigentei brigăzi de arbitre, ci el vede potențialul fiecărei mici gimnaste. Și de altfel acesta este rostul acestei competiții și al întregului demers inițiat și coordonat de Octavian Bellu și Mariana Bitang cu sprijinul OMV Petrom: revitalizarea gimnasticii feminine românesti.

Proiectul „Țară, țară, vrem campioane” este realizat în parteneriat cu institutii ale statului (între care Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Gimnastică) și constă în oferirea de burse pentru pregătirea a 200 de fetiţe la gimnastică artistică în perioada 2014-2017. Ca și la vechiul joc “Țară, țară vrem ostași” întrebarea se pune firesc “pe cine” – și aici a fost decisiv mai întâi ochiul antrenorilor, apoi perseverența și determinarea fetelor și, deloc în ultimul rând, înțelegerea și susținerea părinților.

În 2014 au fost selecționate fetițe din 32 de județe, respectiv 483 de localități și 868 de școli și grădinițe. Au fost vizionate inițial 10.283 de fetițe, în preselecție au intrat 1732 de copii. 412 copii au participat în tabere și la drum antrenorii au plecat cu 200 de fetițe cu vârste între 5 și 9 ani pe care le-au susținut patru ani. Programul, desfășurat în șase cluburi din București (Steaua și Dinamo), Deva, Onești, Timișoara și Constanța, prevede susținerea pregătirii copiilor prin:

  • asigurarea de materiale sportive, echipament sportiv, susținătoare de efort,
  • cheltuieli de cazare și masă asigurate
  • realizarea de cantonamente comune, investigații medicale,
  • susținerea altor nevoi de pregătire ale copiilor
  • recompensarea antrenorilor care se implică în pregătirea copiilor și obțin performanțe
  • participarea la cursuri de perfectionare a antrenorilor, etc.

După 2 ani de zile, cei 200 de copii intrați în programul de pregătire s-au întrecut în a-și arăta abilitățile dobândite și elementele învățate, la competiția „Cupa OMV Petrom” organizată la Constanța în 2016. Au fost identificate mai multe fetiţe talentate, care au învățat deja niște elemente acrobatice dificile și și-au însușit un bagaj tehnic promiţător. La inceputul anului scolar 2016-2017, 120 de copii cu vârste între 8 și 11 ani continuau programul de pregătire la centrele de gimnastică din cadrul cluburilor sportive din Bucuresti (Dinamo, Steaua, C.S.S 2 ), Deva, Onești, Timișoara, Constanța (CS Farul Constanta și CS nr. 1 Constanța ), Ploiești, Focșani, Bârlad, Arad. În anul școlar 2017-2018, doar 65 de fete au continuat proiectul.

Din 2017, copiii din proiect au început să participe în competiții, au monopolizat podiumurile naționale și au avut succese importante și în competițiile internaționale.

“Avem în cadrul acestui grup copii cu real talent, chiar excepții.”, spun antrenorii, a căror cea mai mare durere este că prevederile legale actuale nu permit o susținere financiară prea mare din partea statului la acest nivel.

“Clasamentul pe națiuni la Jocurile Olimpice reflectă puterea economică a competitorilor.”, afirmă Mariana Bitang. “Pentru a ajunge campion nu este suficient să ai calități și dorință, ci mai ai nevoie

de: condiții și aparatură de ultimă generație în pregătire, de recuperare după efort, de un sistem competițional intern și internațional dinamic, de o întreagă echipă care să fie în jurul sportivului, nu doar antrenorul. Toate acestea costă și, din nefericire, cine nu-și permite să susțină corespunzător această activitate pierde înainte de-a participa la competiții.”, continuă ea.

Perseverență și determinare

În condițiile actuale, antrenorii au constatat că este din ce în ce mai greu să atragi copiii către performanță. Performanța este o activitate extrem de dificilă mai ales în gimnastică, unde perioada de pregătire până a accede la competițiile majore este destul de lungă, “părinții se plictisesc, copiii la fel”, spune cu tristețe Mariana Bitang. „Acești copii pornesc la drum la 6-7 ani”, arată și Octavian Bellu, „și, să spunem, vor exploda din punct de vedere al valorii și al potențialului fizic și tehnic în 2024 – la Olimpiada de la Paris. Deci îți trebuie perseverență și răbdare să aștepți zece ani, să muncești zilnic și să renunți la foarte multe lucruri care te-ar atrage pentru a face această muncă foarte grea pentru o perspectivă care, în funcție de cum muncești și ce valoare ai, devine din ce în ce mai posibilă: perspectiva de a deveni campioană olimpică.”

Spiritul de echipă se învață

Ceea ce vizează antrenorii este însă nu numai performanța individuală, ci și formarea unui spirit de echipă. Deoarece echipa este a doua familie, una dintre cele mai puternice baze de susținere morală a sportivelor – chiar despre acest lucru îmi povestise recent una dintre marile noastre campioane, Monica Roșu, care era și ea acum în sală: în vremea cantonamentelor, mi-a spus ea, echipa, colegele, erau și psiholog, și familie, și surori, și părinți, și prietene, la fel ca și antrenorii.

Cu siguranță, spiritul de echipă este ceva care se poate învăța! După ce s-a terminat concursul propriu-zis, Mariana Bitang a organizat un moment special: fetițele nu au stat să aștepte rezultatele anxioase alături de părinți și nici măcar alături de antrenorii de la cluburile lor de proveniență, ci s-au strâns toate împreună, jos pe covorul de la sol, în jurul marilor campioane: Andreea Răducan, Monica Roșu, Dana Sofronie, Larisa Iordache le-au arătat medaliile olimpice si mondiale și le-au povestit istoriile lor. Apoi întrebări, chicoteli și… dans!

Un vis pentru toți

Am intrebat-o pe Mariana Bitang ce mesaj are pentru părinții care au fetițe ce doresc să meargă la gimnastică. Ce ar trebui să știe atunci când pornesc pe drumul performanței? “Să înțeleagă faptul că devin parte integrantă a sistemului de pregătire. Drumul va fi lung, dânșii ar trebui să le fie alături copiilor permanent pentru a-i susține moral, iar legătura cu antrenorii trebuie să fie extrem de strânsă și corectă. Atât copiii, cât mai ales părinții trebuie să înțeleagă că rata de progres la această vârstă este extrem de diferită. A câștiga o competiție la acest nivel nu-ți dă garanția că vei fi și campion mondial sau olimpic.” a spus Mariana Bitang. Iar eu mi-am amintit și de exemplul pe care îl dăduse la debutul competiției: sunt mari campioane olimpice care nu au câștigat niciodată o competiție națională la juniori. De aceea încrederea antrenorilor și perseverența sportivelor sunt esențiale. Este un drum frumos care nu garantează nimic, dar la fel de adevărat este și că nimic nu se poate compara cu lacrimile de bucurie vărsate pe un podium olimpic și abia șterse cu marginea tricolorului poleit cu aur. Am visat și eu în sala aceea, la unison cu toată suflarea omenirii de acolo – ușor epuizată de efort și emoție – că una dintre fetițele de aici ne va stoarce aceste lacrimi de bucurie tuturor undeva-cândva, poate chiar la Paris, în 2024! Și oare care dintre ele va fi?

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de octombrie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Roxana Melnicu
Foto: PR

Comments

comments

Leave a Reply