Esti aici
Femeia.ro > Bani și carieră > Connie Larkin: Educația ta depinde doar de tine, nu de alții

Connie Larkin: Educația ta depinde doar de tine, nu de alții

Pentru unii oameni viața e minunată așa cum este. Totul se rezumă la cum știi să o receptezi și interpretezi.

S-a născut în România, însă a trăit în mai multe țări. A fost femeie de afaceri, însă cel mai în largul său se simte comunicând cu oamenii. Pe care îi ajută să se vadă excepționali, așa cum sunt, și să-și trăiască viața pe care o visează. Cum? Prin cursurile pe care le susține: PhotoReading, TimeMaster și Educație Ontologică.

Cine sunteți dvs., doamnă Connie Larkin? Cum v-ați descrie personal și profesional în câteva rânduri?

Înteleg întrebarea și necesitatea ei. Cu toate acestea, de fiecare dată mi-e greu să răspund. Un răspuns – conform canoanelor acceptate de societate – este: numele meu este Connie Larkin (al treilea nume, pe parcursul vieții mele am avut două alte nume complet diferite), m-am născut în România, acum trăiesc în România, am trei copii și, deși am fost o femeie de afaceri de succes, în prezent mă identific doar cu a fi o persoană care poate comunica un fel de învățare/învățătură numită educație ontologică.

Un al doilea răspuns poate face referire la cine consider că sunt, și anume: totalitatea experiențelor mele de prezență, care constituie viața mea.

Cine ați fost până a deveni coach? Cum anume s-a produs schimbarea?

Am fost cineva “treaz”, eram deja conștientă de cine eram cu adevărat.

Faptul că m-am antrenat apoi să comunic ontologic și am devenit un lider în Educație Ontologică – s-a manifestat și se manifestă în multe feluri în viața mea, unul dintre ele fiind acela că pot antrena alți oameni, adică sunt coach.

Schimbarea sau mai degrabă transformarea (trezirea) avusese deja loc prin faptul că într-o zi, în iulie 1983, în timp ce trăiam în Tel Aviv, am luat contact cu Educația Ontologică prin intermediul unui curs numit EST Training creat de Werner Erhard.

De ce cursuri de fotoreading, de relații și de time management? Cum suntem mai buni după urmarea unui astfel de curs?

Ființele umane au o singură preocupare, deși mulți nu știu acest lucru, și anume să evolueze. Cum eu transmit Educație Ontologică, cel mai firesc mod de a o face este răspunzând preocupărilor oamenilor. Unele dintre acestea sunt legate de lipsa de timp și de dorința de a fi mai eficienți, altele despre cum să învețe în timp record fără chin și fără să uite ce au învățat, altele sunt legate de comunicare, altele de cum să fie împliniți în relațiile pe care le au, etc.

Eu aplic expertiza mea prin aceste cursuri, toate având ca fundament Ontologia (o disciplină veche, care se eocupă cu studiul existenței, al ființei).

După întâlnirea cu Educația Ontologică afli că “a fi mai bun” este o aberație, că așa cum suntem noi suntem deja extraordinari, doar că nu manifestăm acest lucru din cauza gândului pe care îl întreținem în mod inconștient și anume că “nu suntem destul de buni”.

Pentru că ne spunem că “nu suntem destul de buni” nu întreprindem acțiuni, nu ne aruncăm în luptă, nefăcând altceva decât să ne miorlăim și să ne plângem de milă, lucru care duce la viața pe care o avem.

Pentru că gândim despre noi că “nu suntem îndeajuns de… ceva” – în timp ce avem o intuiție despre falsitatea acestui gând – ne spunem, și ni se spune că trebuie să devenim “mai buni”. Odată declanșat, procesul de “a deveni cineva, cândva, într-o zi” este egal cu a fi mort în prezent, cu a avea o viață pe care nu o trăiești.

Ce anume considerați că v-a ajutat cel mai mult pentru reușita dvs. profesională: educația primită, familia, ambiția și dorința personală, lecturile, studiile, oamenii întâlniți pe parcurs, anumiți profesori…?

Felul în care privesc lucrurile este complet diferit de cel manifestat de această întrebare și este diferit nu în sensul de superior, doar diferit, iar acest “diferit” vine din educația pe care o îmbrățișez și care îmi oferă viața pe care o am azi. În primul rând, conceptul de ajutor mi-a devenit străin în timp și nu mă mai raportez la mine din această perspectivă.

Oriunde am trăit, nu doar în țările pe care le-am vizitat, și am locuit în multe țări, pe continente diferite,  am trăit Educația Ontologică “în acțiune”, deseori exprimată sub forma înțelepciunii popoarelor.

O să îți dau câteva exemple și expresii pe care viața mi le-a dat să le experimentez, cu beneficii extraordinare pentru trezirea mea:

  • Dumnezeu îți dă, da’ nu-ți bagă-n traistă;
  • Vaca dă doar balegă, tu îți iei laptele;
  • Brânză bună în burduf de câine;
  • Muieți-s posmagii;
  • Sunt proști da’ mulți;
  • Cu proștii nu te pui;
  • Leneșul mai mult aleargă;
  • Nu mai fi așa de modestă, nu ești așa de grozavă;
  • Dacă ești o lady și trebuie să o spui înseamnă că nu ești;
  • I-au murit lăudătorii;
  • A venit bou și a plecat vacă;
  • Cine se scuză se acuză, etc.

Aceast tip de înțelepciune vine de la viața însăși și de la tot ce o reprezintă, lista enumerată în întrebarea ta făcând parte din manifestările ei. Pe mine comunismul m-a făcut conștientă de demnitatea mea de om și de faptul că NIMENI nu are dreptul asupra existenței mele și felului în care doresc să trăiesc. De unde a venit această înțelegere?! Din lăuntrul meu, în contextul circumstanțelor.

Noi suntem întotdeauna cei care facem alegerile și nu știm asta sau ne facem că nu stim asta. Desigur, viața mea este plină de un sentiment de recunoștință pentru cei care au contribuit la evoluția mea și le mulțumesc, dar sentimentul de recunoștință pe care îl am este mai degrabă impersonal și absolut: nu pun pe nimeni pe piedestal.

Sunt recunoscătoare pentru viața mea!

SUNT vie, nu doar respir, și recunoștința mea pentru acest lucru neprețuit nu poate fi exprimată în cuvinte, ci prin ceea ce fac: dau mai departe ce am primit și nu îmi aparține.

Oricine poate urma aceste cursuri?

Nu “oricine” vine la aceste cursuri.

Care este cartea dvs. preferată din ultimii trei ani?

Nu am cărți preferate, am cărți care mi-au adus beneficii, pe care le ador, sunt “vii”, mă distrează, îmi deschid lumi neștiute și mă bucură. Recent, în timp ce eram în India, am primit cadou trilogia scrisă de Amish. În cărțile lui am desoperit povestea, întâmplările glorificate din spatele spiritualității hinduse. Am beneficiat enorm de pe urma acestor cărți, mă simt mai bogată. Consider că este un dar neprețuit pe care Amish l-a făcut scriind despre istoria spiritualității Indiei.

O lecție învățată din parcursul dvs. profesional de până acum.

Tot ce faci fiind autentic îți oferă o viață care merită trăită.

Cu ce probleme ați observat că se confruntă oamenii care vin la cursurile dvs.?

Surzenia! Nu cea fiziologică. Oamenii nu aud decât ceea ce ei au în cap, ceea ce “deja știu” și, fiind ocupați cu confirmarea și afirmarea propriei “deșteptăciuni”, sau cu cât de multă “dreptate” (manifestată prin indignare morală) au, nu aud nimic din ce le spui. Toți avem grade de surzenie și, până nu devenim conștienți de acest lucru, nu putem evolua.

Cum v-au schimbat viața aceste cursuri?

Cursurile sunt o cale prin care țin prezentă Educația Ontologică. Dacă afirmi că tu cunoști ceva și nu faci nimic cu acel ceva, nu ai cum să-l trăiești, în concluzie este doar un concept cu care poți doar plictisi oamenii dispuși să te asculte.

Dacă vreau să fiu vie este necesar să manifest asta printr-o acțiune.

Faptul că țin cursuri mă ține vie și conectată la cunoaștere, la valorile mele ca ființă umană.

Apoi, cum noi trăim în comunitate, prin cursurile pe care le susțin îmi creez o comunitate de oameni care ascultă, care sunt vii, cu care îmi face plăcere să comunic și să fac lucruri.

Ce faceți cu plăcere în timpul liber, în afară de a citi?

Încă o întrebare interesantă!

Datorită schimbării perspectivei asupra timpului (beneficiul cursului TimeMaster) toată viața mea este “timp liber”, ca să folosesc expresia ta. Am renunțat și renunț tot timpul la a mă raporta la parte din viața mea ca “timp liber”. Trăiesc din perspectiva/contextul de “ce fac acum”, iar dacă acum aleg să fac ceva de genul a ceea ce ai spus tu, pot plivi buruieni, mătura curtea, coase/repara haine, face curat în șifonier, bea o bere uitându-mă la Geet – boxerița mea-, face yoga, vedea un film, învăța Hindi, merge la cumpărături, participa incognito la cursuri ținute de alții să văd ce-i “nou” și să mă distrez mai mult ca la spectacol, mă pot mă întâlni cu oameni care vorbesc și simt ca mine, pot scrie, etc. De citit, citesc în fiecare seară înainte să mă culc, și nu numai.

Ce înseamnă feminitatea pentru dvs.? Cum vă îngrijiți?

Când te iubești și te respecți (nu conceptual) și ești de gen feminin, mă gândesc că devii feminină. Cum dragostea și respectul sunt naturale, și feminitatea este ceva firesc, nu te gândești la ea, doar o trăiești.

Când ești bine cu tine, ești feminină, când nu, ai doar corp de femeie și vorbești mult despre cum să fii “feminină”.

A vorbi despre feminitate mi se pare superficial. Nu vorbești despre ce ai și manifești, la fel cum nu vorbești despre faptul că ai un nas pe față.

Daca ați sta acum față în față cu Connie de la 18 ani, ce i-ați spune?

POȚI să ai viața pe care ți-o dorești!

Ai nevoie să te respecți, să te iubești pentru cine ești, de integritate, ai nevoie de responsabilitate și să întreprinzi acțiuni corelate cu ce te inspiră. Pentru asta trebuie să te autoeduci, educația depinzând doar de tine, nu de alții.

 

Citește și:

 

 Text: Cătălina Oprea

Foto: arhiva personală

Comments

comments

Leave a Reply