Esti aici
Femeia.ro > Bani și carieră > Carieră de succes > Marco Hößl, CEO Kaufland: Aici am cea mai bună echipă din lume

Marco Hößl, CEO Kaufland: Aici am cea mai bună echipă din lume

Fără costum, mândrie de șef și bariere de comunicare, Marco Hößl, CEO Kaufland, este un neamț care locuiește în România, a învățat limba noastră, dar și să trăiască românește.

Cu mentalitate germană, modest, discret, însă ferm, Marco Hößl conduce cu succes un mare lanț de hipermarketuri. Nu se gândește doar la afacere și bani, nu merge numai pe premisa că scopul scuză mijloacele, ci dimpotrivă. Viziunea sa include și o componentă umanitară. A învățat în Germania că nu poți face afaceri fără să dai ceva înapoi comunității. Așa s-au născut multe proiecte sociale. Anual, Kaufland susține aproximativ 150 de proiecte CSR în domeniile mediu, educație, nutriție, viață sănătoasă, sport, cauze sociale sau cultură, cu o investiție ce ajunge la circa 6 milioane de euro pe an. Deseori este întrebat de ce a ales România, o întrebare care-l amuză și la care răspunde cu mare plăcere.

Cum ați ajuns în această funcție și de ce în România?

O carieră nu constă doar în a depune eforturi constante de a-ți atinge obiectivele, ci și din coincidențe, noroc și posibilități. Prin coincidență am ajuns în retail, am avut noroc să cunosc dragostea vieții mele și să mă căsătoresc cu ea, iar atunci când s-a ivit ocazia să mă reîntorc în România pentru Kaufland, am profitat de aceasta. Datorită soției mele, care este din Republica Moldova, am reușit să învăț limba română mult mai ușor, în mai puțin de un an. Acum pot spune că vorbesc și cunosc româna foarte bine, aproape la fel de bine ca germana. Sigur, a contribuit și faptul că mă simt bine în România și că îmi plac românii, pe care îi consider foarte harnici. Toate aceste lucruri au reprezentat momente cheie în transformarea mea în ceea ce sunt și unde mă aflu în prezent. Și toate acestea mă bucură enorm.

Cum vi se pare țara noastră?

Eu deja percep România ca fiind țara mea, de cinci ani este patria mea și mă simt oricum mai degrabă european decât neamț. România este într-adevăr o țară superbă și are multe de oferit. Ca să fiu sincer, îmi place să trăiesc aici și am mulți prieteni români. Oamenii de aici sunt deschiși și implicați și am reușit să învăț multe de la această țară și oamenii ei.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră acasă?

Acasă este acolo unde te simți bine. Noi, cei de la Kaufland, putem aduce însă o contribuție și să ajutăm ca oamenii să se simtă bine, iar calitatea vieții să crească. De aceea, susținem anual aproximativ 150 de proiecte CSR în domeniile mediu, educație, nutriție, viață sănătoasă, sport, cauze sociale sau cultură, cu o investiție ce ajunge la circa 6 milioane de euro pe an. Noi venim cu o mentalitate care spune că nu poți face business fără să dai ceva înapoi, fără să acționezi cu responsabilitate față de cei din jur. Această viziune este parte din ADN-ul companiei, pe care o aplicăm și aici. Orice decizie în business este evaluată și prin prisma impactului față de comunitate sau mediu. Vă dau un exemplu: ne încălzim magazinele cu o instalație ecologică, care folosește frigul produs de vitrinele frigorifice. Nu folosim resurse naturale pentru asta, ci doar CO2. Vrem să participăm în mod activ la crearea unui viitor mai bun în România și să fim mai mult decât un simplu hipermarket. Cred că acest lucru a început să fie remarcat de comunitate. Primesc constant aprecieri pentru faptul că suntem omniprezenți atunci când vine vorba de implicare în societate și sustenabilitate. Cred că în ziua de astăzi, toate companiile trebuie să își asume că au un rol mult mai mare decât să facă business sau profit. Viitorul poate fi mai bun doar prin implicarea tuturor. Mai ales a companiilor. Zi de zi, vrem să fim mai buni, mai atenți cu cei din jur. Este un exercițiu bun când mergem pe teren în proiectele sociale de CSR și vedem ce impact au anumite proiecte în comunitate. Anul trecut, am finanțat o sală de escaladă pentru copiii și tineri nevăzători din România – Climb Again. Se pare că sportul, și mai ales escalada, este un mijloc foarte bun de terapie și incluziune pentru cei care suferă de astfel de limitări, precum și alte dizabilități. Îi admir foarte mult pe acei copii. Cu greu ne mobilizăm noi spre a face mișcare, cei care nu ne confruntăm cu astfel de probleme. Ei însă și-au depășit limitele, ceea ce reprezintă o reală sursă de inspirație pentru mine. Să avem grijă de cei din jur înseamnă și atenție față de angajații companiei. Creștem an de an salariile și actualizăm pachetul de beneficii. În acest an, în Kaufland venitul minim la nivel de companie este de 3.300 lei brut, cu bonuri de masă și sporuri.

Aveți mulți români în subordine. Cum vi se par ei?

În primul rând, nu am subordonați, ci colegi cu care interacționez la același nivel. Apreciez contribuția valoroasă a tuturor angajaților, începând de la colegii care se ocupă de curățenie și până la top management. În spatele fiecărei companii de succes se află angajați de top. Noi cu toții alcătuim familia Kaufland. Dacă tot suntem la acest capitol, mi-ar face plăcere dacă ne-am putea tutui. Niciunul din cei 15.000 de angajați ai Kaufland nu mi se mai adresează cu dumneavoastră și mă simt mult mai bine dacă dispar barierele ierarhice. Nu prea mai purtăm costume în departamentul de management, de fapt le purtăm doar cu ocazii speciale. Eu personal nu mai am nicio cravată. Cravatele oricum îngreunează circulația sângelui spre creier, ceea ce este contraproductiv pentru o echipă inovativă. Iar faptul că am colegi de la Departamentul IT care vin la serviciu în tricouri Heavy Metal nu mă deranjează, fiindcă și eu merg la birou în tricou polo, blugi și pantofi sport. În al doilea rând, nu există nicio diferență dacă lucrezi cu români/românce sau cu oameni dintr-o altă parte a lumii, atât timp cât pentru companie lucrează angajații potriviți. Atitudinea față de propria persoană și față de ceilalți este cea care face diferența. Nu naționalitatea este cea care decide dacă cineva se potrivește în echipa Kaufland sau nu. Iar eu cred că am cea mai bună echipă din lume aici la Kaufland în România.

Sunt mulți străini care lucrează în România, dar nu vorbesc limba română. Cunoașterea ei v-a ajutat, nu?

Cred că a putea vorbi aceeași limbă ajută foarte mult la o mai bună înțelegere cu celălalt. Noi, expații, considerăm că acest lucru este ceva firesc atunci când lucrăm în România. Ca manager este cu atât mai important, pentru că este un semn de familiaritate. Pentru mine, cunoașterea limbii este o expresie a respectului față de România și față de oamenii cu care lucrez, și astfel am considerat firesc să învăț românește. Atunci când îmi permite timpul, îmi place să particip la așa-numitele întâlniri „CEO Breakfast”, unde iau micul dejun împreună cu colegii dintr-un magazin sau dintr-un centru logistic din țară. Cei prezenți îmi adresează orice fel de întrebări, la care încerc să răspund. Pentru mine este foarte important să pot avea o conversație cu fiecare dintre angajații mei. Îmi pot adresa orice fel de întrebări, la care să răspund deschis și cât mai clar.

Ce locuri ați vizitat din România și ce v-a impresionat?

Îmi place mult România și, sincer, nu am o destinație preferată. Există locuri pe care le asociez cu momente frumoase și de care îmi aduc aminte, fiindcă acolo am avut o experiență frumoasă, de oamenii pe care i-am cunoscut, de emoțiile trăite. Nu locul, ci amintirea unui moment anume este decisivă.

Mergeți des în Germania?

Cât de rar posibil și atât de des cât este necesar.

Ce stil de leadership aveți?

Cred că ar fi interesant să aflu de la colegii mei ce cred despre stilul de leadership pe care îl practic. Ce mi-aș dori să știe este că încerc să fiu un lider care îndeplinește cele 5 niveluri ale leadership-ului. Mă bazez pe ideea că prin respectul față de oameni, altruismul liderului și un devotament puternic și eficient prin care se urmărește atingerea de rezultate, reușești să evidențiezi tot ce este mai bun din angajați. Aspecte caracteristice pentru un manager de acest nivel sunt: modestia, hotărârea, discreția și fermitatea. De aceea am și spus că încerc să fiu un lider care respectă aceste 5 principii, fiindcă în viața de zi cu zi nu reușesc să ating aceste obiective în proporție de 100%. Însă atunci când îți recunoști propriile greșeli, poți munci ca să devii mai bun. Iar eu fac acest lucru în fiecare zi.

Care sunt avantajele acestuia?

Principiul „Prima dată cine, apoi ce” ilustrează faptul că într-o companie mai întâi trebuie să formezi o echipă funcțională, puternică (CINE) și cu angajații potriviți, înainte ca această echipă să se ocupe de strategie (CE). Compania și angajații se află pe primul plan, nu liderul. Cele 5 niveluri sunt structurate în felul următor:

Poziție – Oamenii te urmează pentru că așa trebuie.

Permisiune – Oamenii te urmează pentru că așa vor.

Producție – Oamenii te urmează ca urmare a ceea ce ai făcut pentru organizație.

Dezvoltarea oamenilor – Oamenii te urmează pentru ceea ce ai făcut pentru ei, din punct de vedere personal.

Vârf – Oamenii te urmează pentru ceea ce ești și pentru ceea ce reprezinți.

Care sunt secretele pentru un management de top?

Cel care a inventat scrisul a făcut și greșeli de ortografie. O cultură deschisă în ceea ce privește greșelile și spațiul liber necesar pentru propriii angajați sunt foarte importante pentru a crea un bun spirit de echipă. Fac adesea o comparație cu cultura pinguinilor. Atunci când pinguinii merg la vânătoare, întotdeauna un pinguin trebuie să fie atât de curajos, încât să se arunce primul de pe stânci în apă. Dacă nu dă cu capul de o stâncă sau dacă nu este mâncat de un urs polar, atunci ceilalți pinguini îl urmează și pescuiesc împreună. Dacă niciunul nu are curajul să sară primul, nu va sări niciunul și vor muri de foame. Succesul unei firme stă în faptul că în fiecare zi angajații au curajul să încerce ceva nou sau să îmbunătățească ceva. Și nu contează că se fac greșeli. Este important ca greșelile să fie recunoscute în timp util pentru a le putea corecta. Și dacă totuși intervin erori majore, mă uit eu în oglindă, fiindcă eu sunt cel responsabil. Dacă totul merge bine și avem succes, privesc prin fereastră și știu că datorez acest lucru echipei mele.

Aveți vreun secret pe care îl poți împărtăși cu privire la time management?

În cadrul Kaufland, cred că deja nu mai este un secret că meditez în fiecare zi. De regulă, mă trezesc devreme, la 6.30, și meditez 25 de minute, în care mă pregătesc fizic și spiritual pentru ziua care urmează. Meditația nu m-a ajutat doar să devin un lider mai bun, ci mă ajută să fiu mai concentrat. Meditația Zen are multe în comun cu conceptul de „Mindfull-Leadership” și te ajută să-ți structurezi ziua înainte de începerea programului de lucru în așa fel încât să poți găsi destul timp pentru toate sarcinile pe care le ai. Câteodată petrec un weekend într-o mănăstire Zen pentru a găsi liniștea și puterea care mă ajută să iau deciziile corecte și să nu caut niciodată vina pentru greșelile angajaților. Atunci când am fost prima dată la o asemenea mănăstire, unul dintre managerii mei mi-a spus după o ședință: „Nu știm unde ai fost, dar am prelua costurile dacă te-ai mai duce acolo”.

Pentru că iunie este luna în care sunt sărbătoriți copiii, aș vrea să ne povestiți puțin de copilărie. Ați fost un copil cuminte sau rebel?

Am fost cu siguranță un rebel și, într-un anume fel, încă sunt astăzi. Însă nu e nimic rău în a fi rebel dacă prin asta reușești să schimbi ceva în bine. Cu siguranță că am făcut câteva năzbâtii, însă, dacă încep și povestesc acum, iar copiii mei citesc acest interviu, atunci poate că vor încerca și ei să mă imite. Mama mea le povestește întotdeauna copiilor mei despre cum eram eu în vremea copilăriei. Atunci când ei fac vreo năzbâtie, mama spune întotdeauna că eu am fost și mai rău. În trecut, părinții mei se enervau atunci când făceam ceva greșit, dar azi tocmai aceste lucruri sunt cele care ne aduc zâmbetul pe buze atunci când suntem împreună în cadrul unor sărbători de familie. Nu mai știu ce-mi doream să devin la un moment dat. Părerea mea este că nici nu este atât de important ce ai vrut să devii, ci mai degrabă cine ai devenit.

Ați avut un model, un bărbat pe care l-ai admirat și care te-a inspirat în carieră?

Modelele sunt în majoritatea cazurilor precum stelele. Nu le poți atinge, însă te poți ghida după ele. Sincer să fiu, soția este cea care m-a susținut întotdeauna și căreia îi datorez succesul carierei mele. Fiecare om își decide singur soarta și este responsabil – prin deciziile sale – pentru unde și cine este în prezent.

Ce pasiuni aveți?

După cum se poate vedea, am transformat pasiunea mea în profesie. Îmi place să mănânc, ceea ce mă împiedică să am un corp atletic. Încerc totuși să fiu echilibrat, consumul conștient este un obiectiv permanent.

Unde considerați dvs vacanța ideală?

Mi-ar plăcea să explorez Alaska. Acolo, orice plimbare e o provocare în sine. Kilometri întregi fără semnal la telefon, cu cabine telefonice la interval de zeci de kilometri. Totul devine mult mai interesant când cauți să te autodepășești. Ca să fim mai buni, să evoluăm, trebuie să ne forțăm să ne dăm jos din fotoliul confortabil în care stăm.   

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de iunie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: PR

Comments

comments

Lasă un răspuns