Esti aici
Femeia.ro > Bani și carieră > Mirela Nechita: Țesăturile de altădată prind viață din nou

Mirela Nechita: Țesăturile de altădată prind viață din nou

Mirela Nechita: Țesăturile de altădată prind viață din nou – Ţesături noi, lucrate manual, după modele străvechi. Asta face Mirela. Şi, chiar dacă acum tehnologia de producţie e modernă, are în plan să aducă în actualitate tradiţia urzelii aşa cum se făcea la Dolheşti, satul său natal.

Urmaşă a Vrâncioaiei, Mirela Nechia este o mică antreprenoare din Fălticeni, dar cu planuri mari. De bogăţie spirituală. Ţesăturile „Natallia Decor“ au iz tradiţional, însă fiecare vine cu o poveste şi, prin fire nevăzute, se ţese istoria unui neam. Modele vechi de secole, moștenite de la străbuni, cu simboluri şi culori vii sunt sursă de inspiraţie şi bucurie pentru noile generaţii. Tradiţiile sunt cele care ne leagă, ne dau un rost şi un sens şi pentru asta merită reînviate.

Cine e Natallia?

E o poveste ce pleacă de la bunicile mele. Pe amândouă le chema Natalia şi în memoria lor am dat acest nume firmei mele. Din acest motiv există doi de L, unul pentru fiecare, simbolizând şi acele de cusut. Natallia Decor s-a născut şi a crescut printr-o succesiune de întâmplări. Dar cred că nimic nu-i întâmplător. Aveam împreună cu soţul o afacere cu materiale de construcţii şi amenajări interioare, care putea fi completată foarte bine cu perdele şi draperii, dar, până să apuc să fac acest pas, am deschis o florărie şi, ulterior, am primit comenzi pentru aranjamente pentru nunţi. Aşa am luat contact cu piaţa de textile. Deschiderea magazinului cu ţesături a fost ceva firesc. Dar nu m-am gândit atunci să fac ceva tradiţional.

Şi totuşi multe dintre produse nu sunt clasice, ci poartă amprenta motivelor tradiţionale.

Firma este specializată în textile și confecții textile, însă de puțin timp am decis să introduc în linia de producție produse inspirate de tradiția locală din Valea Șomuzului (ținutul de la granița județului Suceava, sudul acestuia, cu județele Neamț și Iași). Însă, cum nu găsesc materiale autentice, am în plan să revin cu războiul de ţesut şi să fac ţesături după tehnologia veche, tradițională prin folosirea urzelilor vechi, a cusutului manual, a țesutului. Rădăcinile noastre spirituale și sufletești sunt vii, vibrează şi ne bucurăm că putem să reînviem tradiţia chiar şi prin aceste ţesături. Încercăm să surprindem armonia între om, trecut, prezent, istorie, natură, formă, timp, culoare. Dorim să exprimăm cât mai frumos, cât mai simbolic valoarea tradiției.

De unde pasiunea pentru ţesături?

Ulterior mi-am dat seama. În Dolheşti, satul de unde vin, nu este femeie care să nu ştie să ţeasă, să toarcă ori să coasă. Şi eu am învăţat de la mama, de la bunica. Pentru fălticeneni și dolheşteni, casa are o valoare aproape sacră. Este centrul universului lor și cartea de vizită cea mai fidelă şi e important cum o decorează, iar ţesăturile ocupau un loc important. Bunica din partea tatei era o femeie simplă, dar de o mare fineţe. În perioada interbelică, a locuit în Bucureşti, bunicul fiind jandarm în garda regală, iar acele vremuri şi-au pus amprenta pe stilul ei. De la ea am învăţat să fiu cochetă, iar pentru ţesături avea un cult aparte, pe care l-am moştenit şi eu. Îmi spunea: „Și prosopul, când îl iei de pe sârmă, să-l întinzi, să-l mângâi ca să se aşeze frumos“.

Mai ştiu azi femeile să ţeasă?

Da, am găsit fete tinere care ştiu şi care fac asta cu drag. Cu ajutorul lor vreau să fac ţesături tradiţionale şi poate unele chiar stilizate, pentru a fi mai uşor integrate în căminele noastre decorate, sau cu mici accente în stil rustic.

Ce obiecte tradiţionale sunt acum la Natallia Decor?
Avem naproane cu margini din dantelă aplicată, perdele cu motive tradiţionale în negru şi roşu, perdele de bucătărie cu dantelă, trăistuţe moldoveneşti, ştergare, şorţ de bucătărie, feţe de masă, pernuţe decorative şi cuvertură pentru pat, toate cu modele tradiţionale. Însă noua colecţie meşterită autentic va cuprinde covoraşe de pardoseală, covoare de perete (unele se ţes în stative, altele în gherghef, pe verticală), pânză care poate fi cusută ulterior, inclusiv pentru ii.

De unde alegi modelele?

De pe covoare şi ii foarte vechi. Eu am o ie de pe vremea bunicii care are mai mult de o sută de ani. Natura a fost principala sursă de inspiraţie a strămoşilor noştri. Flori, frunze, toate se găsesc ţesute pe covoarele vechi sau pe ii. Iubirea, toate valorile neamului, crucea sunt surse de inspiraţie. Eu nu cred că poţi să creezi ceva frumos dacă eşti supărat sau eşti trist. Inspiraţia vine din bucurie şi iubire.

Ce obiecte vechi mai ai?

Covoare ţesute, aşternuturi şi feţe de masă brodate de mână, adevărate opere de artă, feţe de masă cusute, milieuri croşetate. Dar abia acum îmi dau seama cât de pricepute erau femeile pe vremuri, atunci mi se părea ceva firesc. Îmi aduc aminte că, de 8 Martie, duceam cadou doamnei învăţătoare un milieu cusut de mine. Era simplu, dar, pentru că era făcut de min,e mi se părea valoros.

Ai avut în casă o comoară.

Da, le aveam undeva depozitate, dar nu am pus mare preţ pe ele. Deşi soacra mea, o femeie simplă, dar mereu în actualitate, mi-a picurat în suflet dragostea pentru tradiţie, totuşi nu le-am dat prea mare importanţă. Ea era specialistă în cusut. Covoarele şi aşternuturile cusute de ea cu migală erau ca nişte tablouri în care vopseaua era aţa.

Ce stil de decor te reprezintă?

Deşi acum preţuiesc mult decoraţiunile tradiţionale, rezonez mai mult cu stilul vintage, însă casa părintească am decorat-o în stil rustic autentic zonei. Casa bunicii, în schimb, îmi doresc s-o transform într-un muzeu.

Copiii tăi împărtăşesc această dragoste pentru tradiţii?

Da, am trei copii, Cosmina şi Cosmin, de 29 de ani, care sunt gemeni, şi Denis, de 19 ani. În special Cosmina e legată de tradiţii, dar toţi sunt atraşi de lumea satului, aşa, în simplitatea ei. Am o familie mare, cu copii, surori, nepoţi, şi toţi suntem uniţi, iar asta îmi dă putere. E o mare bucurie să-i am alături.

Porţi haine tradiţionale, dar şi unele moderne de inspiraţie tradiţională. De unde le ai?

Cred că 90% din hainele pe care le am cu inspiraţie tradiţională sunt de la prietena mea Cristina din Fălticeni, care are o firmă în Iaşi, Ina Design, şi crea astfel de bijuterii vestimentare.

Ai un loc drag unde te încarci?

Sunt multe locuri dragi, însă la Vatra Dornei, pe munte, la cota 1700, în Parcul Naţional Călimani, este mănăstirea „12 Apostoli“, acolo simt că sufletul meu primeşte tihnă. Este un peisaj de vis şi un loc cu totul aparte. Nu pot să povestesc prea mult, trebuie să simţi.

Felul în care te îmbraci spune ceva despre tine?

Întotdeauna mi-a plăcut să fiu mai şic, dar niciodată n-am trecut de limita bunului-simţ. Însă felul cum mă îmbrac îmi exprimă starea sufletească. Îmi place mult combinaţia alb-negru, însă culoarea mea de suflet este albastrul şi am multe haine şi accesorii în această culoare. Şi asta, pentru că îmi place cerul.

Ce te pasionează?

Îmi place să călătoresc şi să observ natura. Dacă văd un ciulin pe marginea drumului şi e înflorit, opresc maşina şi mă duc să-l admir. Îmi place natura în orice anotimp, nu am unul preferat, toate au ceva aparte, fascinant în felul lor.

De unde această legătură cu natura?

Tatăl meu a fost pădurar şi în vacanţele de vară mergeam şi locuiam la cabana lui, în pădure. Amintirile din copilărie sunt câmpurile cu flori, pădurile, căprioarele, vulpile, iepurii. O lume de poveste pentru un copil.

Ai o carte preferată?

Este o carte care m-a marcat, „Îndrăgostită de un masai“. Este povestea unei europence ajunse în Kenya care s-a căsătorit cu un bărbat dintr-un trib masai. Trece printr-o grămadă de încercări, însă spiritul ei de femeie puternică, luptătoare îi aduce salvarea din lumea aceea ostilă. După ce citeşti această carte, problemele tale ţi se par mult mai mici şi mai uşor de trecut. Citesc cărţi, dar şi reviste. Casa Lux, Casa şi grădina, Femeia. sunt preferatele mele.

Cum eşti dintr-o zonă renumită pentru bucatele ei, ne poţi spune o reţetă tradiţională?

Pai, să zic de hribii cu smântână, că se fac uşor şi sunt apreciaţi de turişti. Se pune la fiert un kilogram de hribi, apoi se scurg şi se călesc cu o ceapă, după care se amestecă o jumătate de kilogram de smântână cu două gălbenuşuri şi o lingură cu făină şi se toarnă peste hribi. Se garniseşte cu mărar sau pătrunjel şi se drege cu sare.

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de decembrie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns