Esti aici

Vâslind spre aur

Când intri în Baza Nouă de Canotaj de la Snagov, te impresionează liniștea, armonia, curățenia și, mai ales, spiritul acestei comunități, dominat de bun-simț și respect, unde te salută toată lumea.

Aici am fost să-ii întâlnim pe Marius Cozmiuc și  Ciprian Tudosă, coechipieri de barcă, canotori din noul val care au reușit să se califice pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020. Amândoi au un palmares bogat care îi îndreptățește să spere la un loc pe podiumul olimpic. Au o viață simplu împărțită și echilibrată între antrenamentele care le ocupă cam tot timpul și puținele clipe de răgaz pe care încearcă să le fructifice cât mai bine. Marius este căsătorit cu Ionela Lehaci, campioană mondială la canotaj, iar Ciprian este prieten cu Roxana Parascanu, campioană mondială și ea, tot la canotaj. Există în canotaj numeroase cupluri celebre. Ar fi greu să își găsească alesul sau aleasa altundeva când aproape 11 luni din an stau în Baza Nouă de la Snagov.

World Championships Rowing 2019
Linz Ottensheim, Austria
B finals (places 7/12)
men’s pair
Romania’s men’s pair qualifies for Tokyo

Ciprian Tudosă: Sportul este un mod de viață

Aproape tot timpul tău este dedicat antrenamentelor. Cum arată viața ta dincolo de antrenamente?

Mare parte a timpului o petrec antrenându-mă. Când nu fac asta, trebuie să am grijă de refacerea fizică pentru următoarele antrenamente. Dar, chiar dacă situația nu pare atât de roz, reușesc să îmi fac timp și pentru mine. Îmi plac foarte mult jocurile video sau să merg la pescuit, acesta fiind un mare hobby al meu, care mă liniștește.

Cum a început povestea ta în canotaj și care a fost parcursul carierei tale de sportiv de performanță?

Am început să fac canotaj la 13 ani, în momentul în care antrenorul Vasile Avrămia m-a selecționat de la școală. Aveam parametrii potriviți pentru acest sport, iar dumnealui a insistat să vin cât mai repede la clubul unde antrena, la C.S.N. „Nicu Gane” din  Fălticeni, club unde mi-am desfășurat întreg junioratul. La început, eram puțin sceptic în legătură cu acest sport, deoarece nu știam prea multe despre canotaj. Fiindcă pe vremea aceea făceam fotbal, o perioadă am mers la ambele antrenamente. Nu reușeam să mă hotărăsc. A mers un timp, până în momentul când domnul Avrămia m-a pus să aleg. Am ales acest drum, o adevărată aventură, canotajul. Evident, rezultatele nu au apărut de la început. Dar sunt ambițios și competitiv și nu m-am lăsat. Îmi plac provocările. La nici un an de la practicarea acestui sport, am reușit să obțin un titlu de campion și unul de vicecampion național, la categoria juniori. De aici rezultatele au fost din ce în ce mai bune. Asta m-a convins să merg mai departe.

Ce calități crezi că-i trebuie unui tânăr ca să ajungă în Lotul Național al României?

După părerea mea, cele mai important lucruri în cariera unui sportiv de performanță ar trebui să fie atitudinea pozitivă, seriozitatea și dorința de autodepășire. Odată ce lucrurile astea sunt „hrănite“ zilnic, vei reuși să ajungi acolo unde dorești.

Forța în canotajul românesc sunt femeile. Ele au adus cele mai multe medalii! Ce fac băieții pentru a le egala?

Recunosc asta, rezultatele în canotajul feminin românesc au fost tot timpul peste cele din canotajul masculin. Odată cu schimbările de generație, acest lucru s-a egalat oarecum, iar noi, băieții, încercăm să le luăm ca model pe colegele noastre și așa reușim să formăm o echipa unită, competitivă, care să-i aducă României cât mai multe medalii. Nu va fi ușor pentru nimeni să egaleze generația de aur a României și, mai ales, pe doamna Elisabeta Lipă, care a obținut 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la șase ediții ale Jocurilor Olimpice.

Care a fost cea mai grea competiție din viața ta?

Cum să nu mi-o amintesc? A fost acum câteva luni. Cea mai grea competiție din cariera mea de până acum a fost Campionatul Mondial de la Linz, din Austria, unde am reușit și calificarea pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. De ce spun că a fost cea mai dificilă? Fiecare cursă în care am fost aliniați la start a fost precum o finală. Toate echipajele aflate în concurs își jucau fiecare șansă pentru a prinde „biletul“ către Tokyo. Dar… nu acesta a fost principalul factor ce m-a făcut să văd acest concurs ca fiind cel mai dificil. Nu am reușit să dau tot ce pot și să refac ceea ce am învățat în antrenamente, iar asta m-a făcut să plec de la acest concurs cu un gust amar. Problemele de sănătate din perioada competiției și-au spus cuvântul, reducându-mi foarte mult forma de concurs. Și totuși, în pofida acestor „piedici“, am reușit să mă mobilizez foarte bine și alături de coechipierul meu de barcă, Marius Cozmiuc, ne-am îndeplinit obiectivul, de care este mândru orice sportiv: calificarea la Jocurile Olimpice!

Antrenorul nu este doar omul care te învață, ci deseori devine și mentor. Cui îi datorezi totul?

Antrenorul este foarte important, mai ales la începutul carierei de performanță, fiindcă practicarea canotajului începe la vârsta critică, adolescența, cam pe la 12-13 ani. Antrenorul trebuie să aibă grijă de elevii săi nu doar în timpul antrenamentelor, ci și în afara lor, deoarece este perioada de formare a caracterului sportiv. Eu le datorez reușitele mele unor oameni speciali care și-au depășit condiția de antrenori și au fost, în primul rând, oameni: soții Ana și Vasile Avrămia și domnului antrenor Ion Despa. De la ei am învățat ce înseamnă canotaj, tehnică, să fiu mobilat psihic și astfel să prind gustul succesului, un loc pe treapta cea mai înaltă a podiumului.

Lecția pentru marea performanță și stilul de viață sportiv le-am învățat de la Antonio Colamonici, antrenor coordonator al loturilor olimpice de canotaj masculin și feminin, care a reușit să ne „contamineze“ cu acest „virus“ numit canotaj de performanță! A reușit să ne arate cât de mult înseamnă încrederea de sine și că sportul este un mod de viață! Acestui om îi datorez foarte multe fiindcă prin îndrumarea dânsului am trăit și trăiesc niște emoții pe care nu credeam că le voi trăi vreodată! Am ajuns să mă bat „cioc la cioc“ de barcă cu sportivi pe care, cu câțiva ani în urmă, îi urmăream ca pe niște zei ai canotajului, iar acum sunt la același nivel cu ei.

Vii din zona Bucovinei. Cât de importantă a fost perioada celor șapte ani de-acasă?

Cei șapte ani de-acasă au fost foarte importanți. Această perioadă a contribuit în mod fundamental la formarea a ceea ce sunt astăzi. Acest sportiv devotat, respectuos, motivat și politicos care am devenit a fost format de mic. Provin din județul Suceava și consider că acolo oamenii sunt mai buni, mai prietenoși, mai calzi și de aceea creșterea mea a fost marcată de aceste lucruri.

Determinarea și tenacitatea în muncă le moștenești din familie? Cui îi semeni?

Da, aceste calități le moștenesc din familie. Nu pot spune că semăn doar cu un membru al familiei. Consider că am moștenit de la fiecare câte puțin. De la mama, încăpățânarea, care în unele situații mă ajută foarte mult, iar de la tata, controlul de sine și seriozitatea.

Cum se mândresc ai tăi cu faptul că au un campion în familie?

Având o familie foarte mare (mama are 11 frați și surori, iar tata – un frate și două surori), vă dați seama că am devenit un mic star pentru ai mei. Toată familia, de la cel mai mic văr până la unchi, mătuși, părinți și fratele meu, toți se mândresc cu mine și mă sprijină întotdeauna, mai ales când am nevoie de sprijin și de motivație înaintea unor competiții importante.

Dintre muncă și șansă, ce crezi că te-a favorizat în viață?

Câte puțin din fiecare m-a ajutat să ajung până aici. Fără muncă, clar nu poți ajunge nicăieri, iar în unele situații ai nevoie și de puțină șansă ca să ajungi acolo unde visezi. Mie însă îmi place să mă bazez mai mult pe lucrurile realiste, așa că munca este pe primul loc!

Ai un regim de viață echilibrat și în timpul liber?

Deocamdată mă ajută viața de sportiv. Dacă întrerupi brusc ceea ce construiești în antrenamentele ritmice, corpul va suferi niște modificări și va fi mai greu să îți revii. Așadar… aleg să am grijă de corpul meu mereu și îl țin mai tot timpul „în priză”.

Cum te informezi, educi, îmbogățești spiritual?

Încerc să urmăresc diferite documentare despre natură și despre ce se întâmplă pe această planetă deoarece îmi place natura. Uneori citesc, chiar dacă nu sunt un mare fan al acestui „hobby“, dar asta mă ajută să mă relaxez și să învăț lucruri noi.

Ești în permanență cu prietena ta, canotoare și ea, în cantonament, în concurs, în timpul liber. Nu ai căpătat o dependență? Și cum e cu libertatea bărbatului?

Faptul că este mereu alături de mine mă ajută și îmi dă putere în momentele mai dificile din cantonamente. Atunci când suntem la concurs, este minunat, pentru că reușim să ne bucurăm împreună de victoriile noastre, uneori chiar pe podium sau aproape de acesta. Dependență nu există, deoarece știm să ne gestionăm timpul astfel încât fiecare să aibă și timp pentru el. Libertatea bărbatului există pe deplin deoarece am o iubită foarte înțelegătoare.

Ești elegant. Cine îți alege ținutele? Gândiți împreună cum să fiți în armonie vestimentară la petreceri sau îți surprinzi partenera?    

Îmi aleg singur ținutele în cele mai multe cazuri, pentru că îmi place foarte mult stilul office și ador ținutele elegante. Când avem diferite întâlniri sau evenimente, încercăm să fim într-o armonie vestimentară și de aceea ne sfătuim înainte de a ne alege o ținută.

Ce faci de Crăciun și de revelion de obicei?

Sărbătorile de iarnă le voi petrece alături de iubita mea Roxana, în Italia. Nu știu dacă vom avea parte și de aceste pregătiri și de tot ce vine cu ele, dar nu sunt genul care să fugă de muncă.

Ce aștepți să-ți aducă Moș Crăciun pentru 2020?

Dacă în ultimii ani nu i-am cerut mai nimic Moșului, în 2020 mi-aș dori să sosească puțin mai repede, mai exact în iulie, adică să vină cu o medalie olimpică! Acesta este cel mai mare vis al meu!

Participări la Olimpiadele din 2012 (Londra) și 2016 (Rio de Janeiro)

Campionatul mondial de seniori:

  • 2017    locul 5
  • 2018    locul 2
  • 2019   locul 10 cu calificare pentru Olimpiada de la Tokyo, Japonia

Campionatul european de seniori:

  • 2012-2013-2017-2019    locul 2
  • 2018   locul 3

Campionatul mondial de tineret:

  • 2013  locul 1
  • 2014  loc 3

 

Marius Vasile Cozmiuc: Munca și atitudinea au fost hotărâtoare pentru mine

Aproape tot timpul tău este dedicat antrenamentelor. Cum este viața ta dincolo de antrenamente?

Dincolo de antrenamente, consider că am o viață foarte frumoasă. În mare parte, îmi petrec timpul cu Ionela, soția mea, mergem la filme, ne uităm la seriale, ne plimbăm pe afară și facem împreună diferite activități.

Cum a început povestea ta în canotaj și care a fost parcursul carierei tale de sportiv de performanță?

Povestea mea a început când doamna Mariana Maliș a venit la școala gimnazială „Miron Costin“ din Suceava, unde învățam. În timpul pauzei m-a văzut pe holul școlii, m-a analizat cu privirea și a venit să-mi povestească de canotaj. Mi s-a părut foarte interesant. Fiind singur la părinți, a fost destul de dificil pentru ei să mă lase să plec, plus că aveam de mers în celălalt capăt al țării, la Mehedinți, la Clubul Sportiv Școlar Orșova. În februarie 2007, pe când aveam 14 ani, am început primele antrenamente pe apă, mi-au plăcut mult și eram foarte entuziasmat. Doar după câteva luni de antrenament, am câștigat primele medalii la campionatele naționale, lucru care mi-a dat foarte multă încredere și dorința de a câștiga în continuare. De atunci și până în prezent, consider că am avut un parcurs foarte bun, deși am trecut prin unele dificultăți, am avut și ani în care nu am reușit ce mi-am propus, dar am trecut cu bine de fiecare dată. Chiar și eșecul m-a motivat pentru următorii ani, în care am avut succes și am obținut multe medalii. Iar din 2017 am devenit căpitanul echipei naționale masculine de canotaj.

Ce calități îi sunt necesare unui tânăr ca să ajungă în Lotul Național al României?

Să ajungă nu e tocmai dificil, să se mențină este mai greu, pentru că sunt mulți sportivi și va fi mereu o concurență între ei, iar dacă va fi motivat, determinat și va avea visuri pe care va dori să le îndeplinească, o să aibă șansă să reușească.

Forța în canotajul românesc sunt femeile. Ele au adus cele mai multe medalii. Ce fac băieții pentru a le egala?

Într-adevăr, fetele au reușit să aducă cele mai multe medalii, dar la momentul actual lucrurile s-au schimbat destul de mult la băieți, avem un lot numeros, tânăr, puternic și am început să câștigăm la fel de multe medalii ca și fetele, iar schimbarea cea mai mare consider că am făcut-o în mentalitate.

Care a fost cea mai grea competiție din viața ta?

Toate competițiile sunt dificile, dar cea mai grea a fost anul acesta la Campionatul Mondial, unde am întâmpinat mai multe probleme, am avut cinci curse de tras, două în aceeași zi.

Antrenorul nu este doar omul care te învață, ci și mentor. Cui îi datorezi totul?

În primul rând, antrenoarei care m-a selecționat, Mariana Maliș, fiindcă m-a adus în acest sport minunat și apoi tuturor antrenorilor principali sau secunzi care au avut grijă în toți acești ani să mă ducă la cel mai înalt nivel și care m-au învățat să lupt de fiecare dată când îmi este greu.

Vii din zona Bucovinei. Cât de importantă a fost perioada celor 7 ani de-acasă?

Sunt mândru că sunt bucovinean, însă nu cred că asta a avut vreo influență asupra copilăriei și educației mele. Cea mai mare influență au avut-o părinții și bunicii mei.

Determinarea și tenacitatea în muncă le moștenești din familie? Cui îi semeni?

Le semăn amândurora, însă am moștenit de la fiecare câte ceva: de la mama, încrederea că va fi bine indiferent de situație și să nu las lucrurile neterminate, iar de la tatăl meu, determinarea.

Cum se mândresc ai tăi fiindcă au un campion în familie?

Părinții mei se bucură foarte mult pentru mine și pentru reușitele mele! Nu ratează nicio ocazie de a se lauda cu băiatul lor „care este campion la canotaj“. Eu prefer să rămân modest și să mă bucur de bucuria lor.

Între șansă și muncă, ce crezi că te-a favorizat în viață?

Munca în special și atitudinea pe care am avut-o în antrenamente. Am avut situații când mi-a lipsit șansa de a câștiga, dar prin muncă și seriozitate am reușit să fiu din ce în ce mai bun.

Ai un regim de viață echilibrat și în timpul liber?

Cât timp sunt în cantonament sunt foarte atent la alimentație, la medicamentație, la refacere, la cum mă odihnesc. Nu pierd timp aiurea pentru că mai important decât antrenamentul fizic este antrenamentul invizibil care constă în tot ceea ce fac după antrenament în timpul liber.

Cum te informezi, educi, îmbogățești spiritual?

Cele mai multe informații le iau de pe internet, dar și din cărți, îmi plac cele de dezvoltare personală, psihologice și cele inspirate din viața reală.

Ești în permanență cu soția ta, care este și ea canotoare, în cantonament, în concurs, în timpul liber. Nu ai căpătat o dependență? Și cum e cu libertatea bărbatului?

Da, am ajuns sa fiu dependent de ea, este continuu lângă mine și mă susține în tot ceea ce fac! Cât despre libertate, Ionela nu mi-a interzis niciodată nimic, așa că mă bucur de ea ori de câte ori simt nevoia.

Ești elegant. Cine îți alege ținutele? Gândiți împreună cum să fiți în armonie vestimentară la petreceri sau îți surprinzi partenera? 

Îmi plac revistele de stil, am urmărit multe și îmi place să fiu atent la detalii. Fiind înalt, e dificil să găsesc ținute care să îmi fie bune și de cele mai multe ori aleg să merg cu soția, deoarece am șanse mai mari să găsesc ceea ce îmi doresc, plus că o părere feminină contează. Când mergem împreună la petreceri sau evenimente, tot timpul ne întrebăm unul pe celălalt cum avem de gând să ne îmbrăcăm, că ne place să fim cât de cât asortați.

Ce faci de Crăciun și de revelion?

De pregătirile tradiționale se ocupă familia, noi doar ne simțim bine în preajma lor. Fiind mai tot timpul in cantonament, de sărbători, liberul începe cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului și nu pot participa la pregătiri, chiar dacă mi-ar face mare plăcere. De Crăciun, împreună cu Ionela am făcut o tradiție a noastră de a împărți cadouri celor dragi, lângă brad, de a filma reacția fiecăruia în timpul despachetării cadourilor. Este un moment foarte amuzant și plin de emoție, iar după ne așezăm cu toții la masa plină cu bunătăți, așteptăm colindătorii. Înainte de Revelion, mergem în gașcă cu ATV-uri la Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc sau Vatra Dornei, iar seara petrecerea e în toi, facem o gașcă mare și, dacă nu găsim vreo cabană, sărbătorim acasă, unde avem mult spațiu.

Ce aștepți să îți aducă Moș Crăciun pentru 2020?

În primul rând, sănătate mie și familiei, iar apoi îmi doresc mult un cadou strălucitor, medalia, și sper ca Moșul să întârzie cu livrarea.

Participare la olimpiada din 2012 (Londra) și 2016 (Rio de Janeiro)

Campionatul mondial de seniori:

  • 2017    locul 5
  • 2018    locul 2
  • 2019.   locul 10 cu calificare pentru Olimpiada de la Tokyo Japonia

Campionatul european de seniori:

  • 2012-2013-2017-2019.    locul 2
  • 2018.   locul 3

Campionatul mondial de tineret:

  • 2013 loc 1
  • 2014 loc 3

Citește și:

Material preluat din numărul de decembrie 209 al Revistei Femeia.

Text: Ivana Iancu

Foto: Radu Vintilescu, arhiva personală, PR

Comments

comments

Lasă un răspuns