Esti aici
Femeia.ro > Carieră > Sabina Luca, cel mai bun degustător de bere din lume

Sabina Luca, cel mai bun degustător de bere din lume

Are 38 de ani, iar de 15 lucrează ca berar. Totul a început în timpul studenției (Facultatea de Industrie Alimentară, specializarea Tehnologia şi controlul calităţii produselor alimentare) când, în urma unui curs oferit de Universitatea din Leuven (Belgia), şi-a dat seama că nu vrea să facă altceva decât să lucreze într-o fabrică de bere.

Se numeşte Sabina Luca, iar anul trecut a fost declarată cel mai bun degustător de bere din lume, primind un premiu la care îndeobşte sunt abonaţi bărbaţii. În 1999, s-a angajat la fabrica de bere din Cluj şi acum e tot acolo, după ce a trecut prin mai toate secţiile. Cum e să fii degustător şi îndeosebi degustătoare de bere? Aflăm imediat.

Când v-aţi întâlnit prima dată cu berea?

În anul al treilea de facultate, la cursurile de tehnologie a berii. Nu era prima mea opţiune, dar a devenit în timp, după ce am început să înţeleg ştiinţa de a produce bere.

Vă plăcea berea?

Cred că prima dată am băut bere după 18 de ani. Gustul amar nu era printre preferinţele mele. Acum însă calitatea gustului amar este unul dintre atributele pe care le apreciez cel mai mult la o bere.

Ce avantaje are o femeie berar faţă de confraţii de sex opus?

Nu ştiu dacă e vorba de avantaje, dar cu siguranţă o femeie berar, care este şi degustător, e admirată chiar mai mult decât un bărbat. Cu toate că, dacă ne gândim bine, primii berari, la începuturile producerii acestei băuturi, erau femei, iar fabricarea berii era o îndeletnicire feminină. O femeie berar are, poate, mai multă răbdare şi o atenţie sporită pentru detalii. Iar oricât de ciudat ar părea, femeile sunt foarte bune degustătoare.

Ce înseamnă degustător de bere? Este la fel ca acela de vin?

Oarecum. Metodele sunt diferite, dar dezvoltarea abilităţilor prin exerciţiu şi instruire pe termen lung este, probabil, un element comun. Pe măsură ce ne instruim, iar acest lucru durează câţiva ani, simţim şi identificăm mai multe arome, la concentraţii mai mici. Aceasta este însă doar componenta tehnică.

Ca degustător, contează mult să descrii şi să oferi imaginea de ansamblu a produsului. De fapt, degustarea este o analiză de calitate, cea mai plăcută dintre cele care se fac într-o fabrică de bere.

Cum faci să nu te ameţeşti în timpul degustărilor?

Cantitatea de bere consumată în timpul degustării nu este o îngrijorare pentru degustători. Numărul de probe e limitat, iar între ele se face pauză, pentru discutarea rezultatelor. De asemenea, se utilizează, după caz, mai multe echipe de degustători, fiecăreia fiindu-i alocat un grup de probe.

Cum e să fii cel mai bun degustător de bere din lume? Şi să fii femeie?

Este un lucru cu adevărat deosebit şi unic să ai un moment în viaţă în care poţi spune că ai fost cel mai bun din lume în meseria sau activitatea ta.

V-aţi simţit vreodată discriminată, având în vedere că degustarea e percepută ca o meserie mai degrabă a bărbaţilor?

Niciodată. E adevărat că persoanele din afara industriei sunt surprinse când aud de meseria mea, o consideră inedită, însă primesc felicitări pentru ce fac. Pentru cei din cadrul industriei, deja nu mai este un subiect de discuţie, femeile berar au devenit o realitate de multă vreme şi sunt foarte apreciate.

Ce pasiuni mai aveţi şi cum le împăcaţi?

Citesc sau călătoresc din când în când. Am câteva seriale preferate și ascult muzică.

Degustare cu toate simţurile

Deşi degustarea este asociată cu gustul şi mirosul, ea implică toate simţurile. Văzul este primul dintre ele. Aprecierea se face mai întâi vizual şi abia apoi prin miros şi gust. Limpezimea şi strălucirea berii, nuanţele de culoare, cantitatea, consistenţa şi culoarea spumei, stabilitatea ei în timp, perlarea berii (rezultată din formarea bulelor de dioxid de carbon) şi, în cele din urmă, dantelarea spumei pe pahar, pe măsură ce berea este consumată, toate acestea vorbesc despre produs. Următorul pas este pregătirea berii pentru a fi gustată, prin agitarea uşoară a paharului. Berea degajă mai bine şi mai repede compuşii aromatici dacă este agitată prin învârtirea uşoară a paharului. Mirosul este următorul simț implicat în degustare. O mare parte din ceea ce spunem că este gustul berii ajunge la noi prin intermediul simţului olfactiv. Pot fi arome percepute la mirosirea directă sau retronazal, la înghiţirea berii (cum sunt, de exemplu, unele arome provenite din hamei). În final, ajungem la gust. Pentru degustare, berea nu se înghite imediat, ca şi cum ne-ar fi sete, ci mai întâi se agită uşor – astfel, are un pic de timp să interacţioneze cu multitudinea de receptori din cavitatea bucală şi de pe limbă. Aromele uşor dulci (de malţ) sunt mai evidente în partea din faţă a limbii. Gustul sărat se simte în lateralele din faţă, aciditatea e pregnantă în cele din spate, iar gustul amărui (de la hamei) este detectat în partea din spate a limbii.

Pe lângă simţul gustului – dulce, sărat, amar, acru –, în degustarea berii şi în percepţia noastră sunt implicate și alte simţuri: de durere (stimulat de bulele de bioxid de carbon din bere) şi cel tactil (permiţându-ne astfel să remarcăm temperatura, catifelarea şi textura berii şi a spumei şi, de asemenea, gustul uşor astringent pe care îl poate avea).

Femei berar preotese

Prepararea berii (băutură din cereale, hamei şi apă) este o îndeletnicire foarte veche – are mai bine de 5.000 de ani. O tăbliţă de lut din Mesopotamia demonstrează că meseria de berar era foarte apreciată şi, mai mult, că berarii cei mai buni erau femei. La fel în Babilon, unde femeile berar erau preotese ale zeiţelor Siris şi Nimkasi, patroanele apreciatei băuturi. De altfel, în Babilon au fost date primele legi pentru protecţia consumatorilor de bere. Hammurabi, în celebrul său cod de legi, stipula ca vânzătorii care păcălesc băutorii de bere (cantitate mai mică sau bere îndoită) să fie înecați. Pur şi simplu!

Citește și:

Alice Andrusca: Gustul dulce de pe Riviera

Ocolul Pamantului in fotografii

Berea, rasfatul pentru sanatate

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.6/12.02.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns