Pictura cu henna este o altfel de artă, care cere migală, talent și creativitate. Laura Constantin are toate acestea, ba și ceva în plus. Un zâmbet care emană căldură și întregește frumusețea pe care o creează.
Inspirată de personalitatea fiecăruia, mâna ei pictează, parcă ghidată de o forță magică, modele unice, adevărate dantelării pe trup. Cu delicatețe și pasiune, face din orice pictură o operă de artă. Una efemeră, imortalizată doar de aparatul foto. Pictura cu henna trăiește doar câteva zile pe piele! Dar asta nu o descurajează, dimpotrivă: îi dă posibilitatea să creeze noi și noi modele, înfrumusețând la nesfârșit trupuri. O pasiune ce s-a născut în clipele petrecute în inima Indiei a devenit în scurt timp mai mult decât un hobby: o mică afacere. Laura, pasionată de desen, picta de mică, dar părinții au sfătuit-o să aleagă o formare în științele exacte. A terminat ASE-ul și a lucrat în diverse corporații, însă sufletul ei visa și spera la o împlinire artistică. În mâinile Laurei, henna devine o experiență de neuitat, ca o călătorie mistică, o legătură cu lumea magică a Orientului, o poveste cu suflet.
Cum a început călătoria ta alături de henna? De unde a venit această pasiune?
Henna Journey, parcursul meu alături de henna, a început odată cu călătoria mea de 15 luni prin Asia. În 2013, eu și iubitul meu ne-am luat un an sabatic. Am făcut economii doi ani, Alex și-a vândut mașina, ne-am dat demisia și am plecat spre Asia de Sud-Est cu intenția de a sta cât ne ține bugetul. Călătoria a durat 15 luni. Prima țară vizitată a fost India, pe care am străbătut-o de la sud la nord și de la nord la est timp de o lună. Ca orice femeie ajunsă în India, mi-am dorit să mă pictez cu henna. Pe străzile din New Delhi am experimentat primul meu contact cu henna: m-a pictat un artist local, un indian îndemânatic care m-a fermecat cu dexteritatea lui. Uitându-mă acum în urmă la modelul pe care mi l-a făcut, mă amuză simplitatea lui.
Pentru că henna era foarte comună în India și se găsea în orice bazar, am început să mă pictez singură până când henna mi s-a lipit de suflet. Următoarele luni au fost o continuă căutare neplănuită și negândită a tot ceea ce înseamnă cultură, artă și tradiții, simboluri, obiceiuri și tehnici de pictură cu henna. Am descoperit-o cu bucurie de copil sub diverse forme în Thailanda, Malaysia, Singapore, Bali, Cambodgia și Laos.
Când ai auzit prima dată de henna?
Cred că prima oară m-a impresionat henna fără să știu ce e cu adevărat în desenele de pe mâinile Madonnei din videoclipul Frozen. Obișnuiam să-mi reproduc același model cu pixul în orele de matematică, dar pe atunci nu știam că este mehndi, așa cum se numește de fapt arta decorativă cu henna.
Prima oară când am auzit de henna, o percepeam ca pe un tatuaj temporar, precum cele cu șablon care se făceau vara la mare, pentru care se foloseau pigmenți sintetici periculoși pentru piele, vopsea de păr sau cerneală tipografică. Așa-zisa henna neagră trebuie evitată pentru că poate produce reacții adverse.
De la cine ai învățat arta picturii cu henna?
De la toți oamenii cu care am intrat în contact și care știau ceva, oricât de puțin, despre arta care mă fascina. În mod surprinzător, în calea mea apăreau oameni și oportunități care îmi facilitau accesul la înțelegerea și asimilarea acestei arte. Artiști locali din India și Bali, familii originare din Pakistan, Malaysia, Singapore mi-au împărtășit povești despre cunoștințele și experiențele lor. Căutam instinctiv și evoluam fără să am un țel, un scop final, totul se desfășura relaxat și foarte natural.
Desenul a fost pasiunea ta?
Desenez de mică, am studiat pictura la școală, până la liceu, când, consiliată de familie, m-am reprofilat pe mate-info. Am făcut ASE-ul și am lucrat prin corporații înainte ca henna să-și facă loc treptat în viața mea. Acum însă mi-am reluat obiceiurile și studiez desenul sub îndrumarea maestrului Matei Șerban în București.
Cum alegi modelele? Ce te inspiră?
Am un sistem simplu. Mă interesează să știu ce stil preferă persoana respectivă – floral, geometric, dantelat, minimalist – și zona de pe corp pe care o vrea decorată, apoi adaptez desenul urmărind anatomia corpului astfel încât acesta să îl înfrumusețeze și să îl complimenteze.
E foarte multă migală în ceea ce faci, ești o fire răbdătoare?
Sunt echilibrată, n-aș zice chiar răbdătoare. Am răbdare să pictez în detaliu cu henna pentru că îmi place foarte mult, dar nu am răbdare cu orice lucru. Mă plictisește să croiesc și să cos haine, deși mi-ar plăcea să o pot face. Mă plictisește să dansez după o coregrafie, de exemplu. Nu mai zic de tricotat sau de goblenuri. Așa că nu știu cum e asta cu răbdarea de fapt.
Vorbește-ne puțin despre henna… Cât timp ține un astfel de desen? Trebuie să-l îngrijești într-un fel special?
Henna este un arbust de la care se folosesc frunzele uscate sub formă de pudră. Acesta crește la temperaturi de peste 40 de grade Celsius, motiv pentru care arta decorării cu henna s-a dezvoltat în aceleași zone – India, țările arabe, Africa de Nord. Planta conține un pigment natural (acid henotanic) ce colorează cheratina din piele, unghii și păr. Eu prepar pasta după rețeta tradițională indiană, din pudră și un mix de uleiuri esențiale. Pasta este aplicată pe piele cu ajutorul unui con și trebuie lăsată 2-4 ore ca să pigmenteze. Când se usucă, devine ca o argilă care se crapă și e foarte ușor de îndepărtat. Culoarea inițială rămasă pe piele e foarte deschisă, galben-portocaliu, și urmează să se închidă până la brun roșcat în următoarele 48-72 de ore. Pentru că henna pigmentează de fapt stratul superior al pielii, ea se va exfolia treptat în 10-20 de zile.
În India acest desen este special pentru ziua nunții. Se folosește și în alte colțuri ale lumii?
În zonele în care henna făcea parte din tradiții, deși abandonată la un moment dat, acum a fost reluată și ocupă un loc important datorită popularității pe care a câștigat-o în Occident. Miresele își decorează și acum mâinile și picioarele cu henna, cu o zi înaintea nunții, cu simboluri și elemente magice care să le aducă noroc în dragoste, fertilitate și belșug.
Pe lângă henna, sunt și alte substanțe pentru tatuajele semipermanente, ce știi despre ele?
Din cunoștințele mele, mai există o substanță, care se extrage din fructul cu același nume, jagua. Culoarea pe piele este albastră ca cerneala. În rest, orice altă culoare folosită pentru tatuaje semipermanente conține pigmenți sintetici care pot fi periculoși pentru piele.
Cine sunt clientele tale?
Femei obișnuite care vor să se răsfețe. Un mic procent îl constituie bărbații, dar am pictat și vedete: Delia Matache pentru videoclipul „Inimi desenate”, Adelina Pestrițu, Andreea Bănică, Teo Trandafir live în emisiune, Iuliana Marciuc în cadrul interviului pe care l-am acordat pentru emisiunea pe care o moderează, Bianca Costiug, semifinalistă la „Românii au talent”. Mai sunt proiectele unde sunt invitată la ședințe foto, evenimente, prezentări, videoclipuri, emisiuni.
Ce pasiuni mai ai?
Am început să călătoresc din facultate cu Work&Travel. Prima oară am fost în Grecia, apoi în America. Astfel, mi s-a deschis apetitul de a descoperi meleaguri noi. Când eram mică obișnuiam să dau search pe Google după numele meu ca să verific dacă mai există vreo Laura Constantin notabilă. În adâncul sufletului, îmi doream să se fi păstrat numele pentru mine!
Ritualuri cu Henna
Pe lângă desenele pentru căsătorie, se obișnuiește să se repete ritualul decorării și pentru femeile însărcinate. Înainte de naștere, are rolul de a înconjura viitoarea mămică de familie și prieteni, făcând-o astfel să simtă sprijinul comunității în această nouă etapă a vieții. Iar după naștere, pictura are valoare estetică, dar și psihologică. Henna o face să se simtă din nou frumoasă și facilitează conectarea cu nou-născutul. În următoarele săptămâni cât va avea desenele pe mâini și picioare, ea va fi scutită de treburile casnice pentru a evita curățarea prematură a picturii. Familia și prietenii se implică în preluarea activităților casnice și iau în grijă ceilalți copii, ajutând astfel la diminuarea depresiei postnatale. Așa stau lucrurile în zonele în care această tradiție încă se practică.
Citește și:
Loredana Preda: Viitorul nu se naște singur
Ela Siromascenko: Rochii cu suflet italian
Lucia Goreaev: Frumusețea se întreține cu disciplină
Articol preluat din ediția de ianuarie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbătan
Foto: arhiva personală (Florin Cristache)