În viață ajungi să iubești multe lucruri. Inclusiv uniformele. Așa i s-a întâmplat Ancăi Voicescu (23 ani), o tânără aflată la începutul carierei în jandarmerie. Este sublocotenent comandant de grupă de peste un an, are zeci de misiuni la activ și o stimă extraordinară pentru tot ce ține de viața de militar. Recunoaște că este foarte atrasă de uniformă și nu poate să explice totuși de ce anume.
După trei ani de instructaj dur, plin de ore de antrenament fizic și teoretic, Anca a ajuns să răspundă pentru aproximativ 15 subofițeri, luptători, și să se și priceapă la acest lucru. „Toți sunt deja instruiți să execute ordine fără să comenteze. Colegii mei nu fac nici o deosebire între un comandant bărbat şi altul femeie. Important este ca misiunea să fie un succes“, spune ea. „Nu există discriminare între sexe în această meserie.“
Știute și neștiute
Pe lângă faptul că este femeie și comandant, Anca arată ca o suedeză. Ajunge la aproape 1,80 m înălțime, părul blond îi ajunge până la talie, are buze cărnoase și trup sculptat. La început, a fost intimidată de ideea de a da ordine celor din jur. Prima ei misiune a presupus să se asigure că flacăra olimpică plimbată prin București ajunge la destinație intactă, fără să înregistreze vreun incident. După acel prim succes, toate celelalte misiuni au fost ușor de gestionat, fără emoții, exceptând manifestările sportive. „Cu toții știm ce se întâmplă în galeriile de fotbal. Suporterii pot să-și piardă controlul oricând, iar atunci când apar forțele de ordine, chiar sunt recalcitranți. Aruncă în jandarmi cu diverse obiecte, sar la bătaie. Din fericire, n-am avut parte de așa ceva până acum“, admite ea zâmbind.
Această meserie este percepută ca una strict bărbătească. Anca a avut numai 12 colege și circa 70 de colegi în promoția ei, fapt ce se explică prin complexitatea efortului fizic depus pe tot parcursul școlii (fitness, autoapărare, luptă corp la corp, exerciții de rezistență) și gradul ridicat de periculozitate în câmpul muncii. „Mai multe fete nu vezi în acest domeniu. Oamenii ne critică întrucât cred numai ce văd prin mass-media, dar ei nu știu că noi suntem pregătiți zilnic. Putem aplica litera legii și fizic, dacă situația o impune, dar mai ales teoretic, deoarece noi trebuie să fim la zi cu toate actele normative emise în țară, ca să știm să reacționăm conform cu legea“, iar asta presupune că pregătirea unui jandarm depășește în multe feluri ceea ce aflăm de la televizor. Dar asta nu înseamnă că nu există oameni care știu să aprecieze tot ceea ce reprezintă un jandarm. Au fost manifestații în stradă cu ocazia cărora un copil a dăruit unui jandarm un balon în formă de inimă sau mai mulți jandarmi au primit flori de la manifestanți. Gesturi mici, dar atât de grăitoare.
Separate, dar împletite
Anca îmi povestește diferența pe care trebuie s-o faci între casă și serviciu, dar și cum să împaci cele două aspecte. „În viața de zi cu zi, sunt destul de ponderată. La muncă, devin însă autoritară, sobră, pentru că așa învață să fie toți comandanții. Mai întâi, ca să câștigi respectul subalternilor, trebuie să-l oferi. Trebuie să fii un bun manager și un bun ascultător. Eu mereu îmi întreb colegii ce părere au despre ordinele primite de la superiori, cum ar proceda ei pe teren. Numai așa poți să-ți formezi o echipă bună“, argumentează ea. „Apoi, ca orice bun manager, o să-mi gestionez timpul aşa încât, atunci când voi avea o familie, o să mă pot ocupa de ea la fel de bine precum îmi fac datoria la serviciu.“ Chiar dacă Anca trebuie să fie prezentă la orice apel al superiorilor, norma ei de muncă este de fapt de 12 cu 24. „Cel mai mult am învățat să fiu disciplinată și ordonată. În zece minute, pot să fiu spălată, îmbrăcată, machiată, gata să ies pe ușă, pregătită de orice“, spre deosebire de multe alte femei. Indiferent cât de limitat i-ar fi timpul, pasiunea pentru ce face surclasează orice altceva din viața ei. Statutul impus de uniformă, patriotismul și posibilitatea de a fi lider sunt elementele pentru care Anca iubește ce face, ca orice alt jandarm.
Articol preluat din ediția de mai 2014 a revistei Femeia.
Autor: Nicoleta M. Dumitrașcu
Sursa foto: Vlad Stănescu
Acest material a fost realizat cu sprijinul Librăriilor Humanitas și al Jandarmeriei Române.
Citește și: