Oricât de mult ți-ar plăcea ce faci pentru a-ți câștiga existența și indiferent cât de bine te-ai simți la serviciu, tot te bântuie din când în când nostalgia. Te gândești că ai fi vrut să faci altceva, să fii altcineva.
Ei, ce-i de făcut în situația dată? Ceva trebuie schimbat, altfel nostalgia se transformă, pe nesimțite, în depresie. Iată cel mai bun lucru: te gândești bine cine ai fi vrut să fii, dai o căutare pe internet, iei referințe de la prieteni și, cu arme și bagaje, te prezinți la unul dintre cursurile de grădinărit, gătit, echitație sau olărit, după cum cer sufletul și visurile înăbușite atât amar de ani. Și transformi pasiunea ascunsă (mai nou, i se spune hobby) în cea mai sigură modalitate de a-ți încărca bateriile.
Școala de „fii tu însăți!“
Tot căutând informații despre hobby-uri, am găsit o variantă care umple mai multe goluri decât ți-ai putea imagina: Școala de Teatru. Un loc în care oamenii vin nu numai pentru a se simți pentru o clipă Victor Rebengiuc sau Anthony Hopkins, Maia Morgenstern sau Sharon Stone, ci pentru a se descoperi pe ei înșiși. Curioasă să văd ce se întâmplă într-o astfel de școală, am fost la Qfeel, Școala de Teatru a Doinei Ionescu, o femeie plină de viață și pasiune pentru ceea ce face. A absolvit Universitatea Hyperion – secția Arta Actorului în 2007, iar din 2009 se ocupă numai de școala în care a pus atât suflet. „Oamenii vin aici să se caute pe ei, nu numai să scape de stres. Totul se face cu pasiune, multă pasiune, de parcă altceva nu ar conta.“ După câteva lecții, învățăceii într-ale teatrului ajung să scape de toate convențiile, necesare sau doar impuse, din viața de zi cu zi, își dau seama că pot fi ei cu adevărat, fără „lanțurile“ regulilor de afară.
Pasiune pe pâine
Actoria ca hobby te descătușează, dar te și vindecă. Pe unii de timiditate, pe alții de infatuare. Am găsit la Școala de Teatru deopotrivă adulți și tineri, oameni cu studii superioare sau medii. „Cei mai mulți cursanți sunt economiști și… IT-iști. Dar am avut și magistrați, și publicitari, și lucrători în resurse umane, ba chiar un apicultor care simțea nevoia să se exprime altfel.“ Oamenii își iau foarte în serios noua pasiune – repetiții intense, roluri învățate, spectacole pe scene adevărate. Ca să le arate cât de eficace e actoria pentru sufletul și mintea unui om, Doina Ionescu pune la bătaie cursuri gratuite de improvizație. Oamenii vin, se simt bine, apoi vor mai mult, adică să fie actori!
Mai întâi mama, apoi fiica
Manuela Minea, judecător, este de o bună bucată de vreme actor la Qfeel. Este o femeie frumoasă, cu o ținută elegantă și mamă a unei fete de 16 ani. De ce actorie, am întrebat-o, de ce nu grădinărit? „Pentru că prin actorie evadezi din lumea reală pentru un timp, dar te poți întoarce oricând. Pentru că sunt puțin timidă și actoria mă ajută să scap de timiditate. Pentru că acolo, pe scenă, pot fi altcineva. La grădinărit ești singur, dar ești tot tu. Nu poți îmbrăca haina altei vieți. Pentru că asta îmi dă teatrul, posibilitatea de a trăi mai multe vieți, de a face practic orice. Pentru că oricând poți ieși din viața aia!“ Cu alte cuvinte, din ce am înțeles eu, ai posibilitatea de a trăi liber, fără să te gândești mereu la consecințe, ca în viața reală. Manuela are o fată care, minunată și un pic intrigată de pasiunea mamei sale, a spus: „Vreau și eu să simt ce simți tu!“ Și de o vreme este și ea cursant.
Cu adevărat terapie
Cam asta simt cursanții de la Școala de Teatru, mai ales că Doina vine de fiecare dată cu noi provocări, cu idei uimitoare. Acum, de pildă, le pregătește o tabără de teatru, undeva în munți, complet rupți de viața reală, trei zile în care vor fi numai ce vor ei să fie, cu spectacole, improvizații, jocuri, provocări. O terapie intensă pentru a face față vicisitudinilor civilizației.
Un pahar cu vin pentru o tușă mai bună
Mi-aș fi dorit să fiu pictoriță. Din admirația pentru frumos poate, din dorința de a fi celebră, cine știe… N-a fost să fie, dar mi-am împlinit o bucățică de vis în Centrul Vechi. Pe strada Tonitza, nume predestinat, se află Abel’s, un wine bar frumos cu oameni profesioniști. Anda, gazda, ne-a cucerit cu primul atelier din București în care arta degustării vinurilor se împletește cu degustarea sentimentului unic al picturii.
Conceptul se numește Drink Creative: degustare de vin și realizarea unei mici opere de artă. Iulia Răducanu și Luiza Rădulescu, două tinere talentate și fermecătoare, îți aduc tot ce îți trebuie. De la șorț de protecție până la sfaturi în tehnica picturii. Apoi planșă, culori acrilice, farfurii de amestecat culori, pensule de toate dimensiunile, pahar cu apă pentru spălat pensula, un întreg univers al lumii pe care o visai și la care nu credeai că vei avea acces vreodată.
Pentru două ore, te simți artistul care te-ai visat. Este relaxant, deconectant și uimitor cum într-un timp atât de scurt poți uita de stres, serviciu, griji, de planuri pe termen lung sau scurt, fiind atentă doar la planurile liniilor trasate de pensulă, ale culorilor care apar în nuanțe nebănuite până atunci. Râsete, ciocniri de pahare, explicațiile Andei despre vinurile degustate, universul vinului intersectat cu cel al picturii, toate sunt o rețetă perfectă. (Anelyn Rădulescu, 40 de ani, București)
Citește și:
Firul Ariadnei? Nu, al Lidiei!
Oraselul Cunoasterii, un muzeu minunat
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.37/17.09.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Radu Vintilescu