Cristina are 48 de ani și este medic dentist din 1995. Luis are 45 de ani și este tehnician dentar de 20 de ani. Împreună se completează și în viață, și la cabinet. Formează o familie veselă, armonioasă și plină de bucurii, așa cum toate ar trebui să fie!
Cum v-ați cunoscut? Ce a fost mai întâi: profesia sau relația?
Cristina: La cabinetul stomatologic la care lucram pe atunci, a venit într-o zi un nou tehnician dentar, la solicitarea doamnei doctor care administra cabinetul, pentru a stabili o colaborare.
Luis: La noi, profesia joacă rolul de naș, este cea care ne-a adus față în față! După absolvirea unei școli preuniversitare cu specializare în tehnică dentară, am încheiat colaborări cu clinici de stomatologie. Într-una dintre acestea, mi-a fost dat s-o întâlnesc pe Cristina.
A fost dragoste la prima vedere? Cum ți-ai cucerit soțul/soția?
Cristina: Au fost, cu siguranță, atracție, emoție și interes stârnit, lucruri care întotdeauna te pun în gardă și te fac mai atent la tot ce faci și ce spui! Am avut ocazia să ieșim la un picnic, unde i-am acordat o atenție specială, diferită de cea de la cabinet. De acolo, lucrurile au intrat pe un alt făgaș.
Luis: Aici este o întâmplare pe care Cristina mă pune să i-o repovestesc uneori. Eram cu mama mea în sala de așteptare a cabinetului, ea având nevoi punctuale. Moment în care intră pe ușă Cristina – purta o pălărie, era vară –, ne salută și se duce spre vestiar. Pentru mine era a treia sau a patra oară când o întâlneam. Mama mă întreabă în șoaptă cine este doamna. Mă apropii de ureche și îi spun că este viitoarea mea soție. Vă dați seama că a urmat un imbold neîncrezător pe umăr din partea ei. Cred că dezinvoltura cu care abordam problemele profesionale, hotărârea cu care alegeam soluții pentru pacienți, rezultatele pe care le aveam mi-au dat curajul și i-am propus să ieșim la sfârșit de săptămână.
Cristina, ce îți place la Luis cel mai mult?
Cristina: Dintotdeauna mi-au plăcut la el determinarea, modul în care hotărăște ce este de făcut, bazându-se și pe un instinct care nu dă greș. La fel de mult prețuiesc siguranța pe care mi-a dat-o mereu. În plus, Luis este un tată pe care orice femeie și l-ar dori pentru puiul ei.
Luis, ce admiri cel mai mult la Cristina?
Luis: O… multe. Tenacitatea cu care reușește să-și păstreze relațiile interpersonale, implicarea în diverse situații de ordin uman, mândria pe care o afișează când suntem împreună ca familie. Dar fantastice sunt trăirile sufletești pe care le are de zilele noastre de naștere sau de sărbători, atunci când oriunde privești este creată atmosfera perioadei.
De câți ani sunteți împreună?
Cristina: De 19. Ne-am întâlnit în 1998 și ne-am căsătorit în 2000.
De unde pasiunea pentru meseria voastră?
Cristina: Nu am oscilat în alegerea profesiei, am vrut să fiu numai medic stomatolog. Sunt o persoană pragmatică și îmi plac lucrurile bine făcute, frumos și temeinic. Sunt o perfecționistă, îmi place să urmez un parcurs al lucrurilor, să nu am un șef și un program impus. Consider că mi-am ales inspirat profesia.
Luis: Din neant. Îmi fac meseria cu drag și după atâția ani. Atunci când un pacient îți mulțumește, satisfacția morală este mult mai mare decât cea financiară. Dispare oboseala ca prin farmec și o poți lua de la capăt imediat. Îmi place că am avut șansa să împărtășesc și altor colegi ceea ce am acumulat în atâția ani de experiență prin îndrumarea a noi generații de profesioniști.
Care a fost momentul în care ați decis să vă deschideți un cabinet împreună?
Cristina: La doar câteva luni de când ne-am cunoscut, am decis să pornim împreună și-n viață, și-n carieră. Am hotărât să investim tot ce avea fiecare din noi într-o casă, în aparatură de laborator de tehnică dentară și în amenajarea unui cabinet stomatologic, cel pe care îl avem acum.
Luis: Au fost multe momente. Primul ar fi sentimentul de libertate, nu voiam să-mi spună nimeni ce și când trebuie făcut. A fost un gând care a venit imediat când am cunoscut-o pe Cristina, iar momentul, așa cum ai întrebat, nu s-a lăsat mult așteptat.
Lucraţi împreună, prin urmare petreceţi foarte mult timp împreună. E bine?
Cristina: Lucrăm împreună, dar în mod complementar, respectiv fiecare vine și completează munca celuilalt. Credem că e un mare avantaj. Nu am căzut în capcana de a demonstra „eu sunt cel mai bun“, prin urmare ne folosim energia și priceperea să ajungem la un rezultat cât mai bun împreună, spre bunăstarea pacienților noștri.
Luis: Da, sunt meserii complementare. Am venit să aduc un plus de valoare la ceea ce face Cristina. Vedem fiecare pacient împreună, deci petrecem mult timp amândoi. Dacă transferăm la nivel relațional, acest timp lucrează tot în beneficiul nostru. Totuși, există situații în care trebuie să stau mai mult la laborator pentru un caz mai dificil, iar atunci, Cristina îmi este alături printr-un telefon sau când îmi lasă pregătit pe masă tot ce îmi trebuie lângă un bilețel cu un alint, lucru care te încarcă pozitiv mereu.
Acasă cine e șeful? Dar la cabinet?
Cristina: Fiecare e șef pe partea pe care o are el de făcut și știm amândoi că „supremația“ fiecăruia pe domeniul lui este întemeiată și acceptată spre binele tuturor. În rest, fiecare are momentele lui de șefie, astfel încât stima de sine a fiecăruia să rămână la cote sănătoase!
Luis: După prima izbitură de berbec, am împărțit domeniile cultură, școală, casă, sport – activități de care se ocupă fiecare. Așa am scăpat de șef. La drept vorbind, lângă mine nu am vrut să am un subaltern. Care ar mai fi fost distracția? Viața acasă trebuie să freamăte de bucurie, veselie, de noutăți, de vești bune și fiecare are momentele lui de glorie.
Când vă certaţi, ce faceţi la job, cum comunicaţi? Observă cei din jur că există o problemă sau totul se spală în familie?
Cristina: Când ne certăm, o facem aprig acasă, cu argumente de fiecare parte; la cabinet nu ducem aceste conflicte, cel mult o ușoară răceală în gesturi și apelative, pe care o sesizează numai cei care ne cunosc foarte bine.
Luis: Se reduce puțin viteza de comunicare, dar ce ține de job rămâne pe vechea planificare. Important este ca și această perioadă să treacă cu respect față de celălalt.
Cine cedează primul într-un conflict? Aveți o retetă a împăcării?
Cristina: Eu cedez prima, pentru că nu îmi place să persiste prea mult tensiunea în casă. Rețeta ar fi să recunoști dacă ai greșit, nimănui nu-i place acest lucru, dar este cel mai sănătos.
Luis: Nu contează cine cedează primul. Ideea este să se cedeze cât mai repede. Cât despre rețetă, cred că da: cel ce răspunde la o întrebare să răspundă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Care este cea mai mare realizare din viața voastră?
Cristina: Fără nicio îndoială, Brianna, comoara noastră de fetiță de 17 ani! Îmi place să explic că, dacă ar trebui să așez într-o balanță toate realizările vieții de până acum, pe un taler aș pune profesia și realizările materiale, iar pe celălalt taler aș așeza-o pe Bri, balanța ar sta înclinată la maximum de talerul copilei melei. Pentru mine ea este împlinirea și mai presus de orice sunt „mami“!
Luis: Brianna, fără îndoială. „Realizare“ care a crescut în fiecare zi sub ochii noștri, dar foarte mult vine din ea. Am încercat să o șlefuim cum am crezut, dar de la ea am și învățat.
Ce preferați să faceți în timpul liber?
Cristina: Ne încărcăm foarte bine bateriile plecând în vacanțe, pe care reușim să ni le facem deosebite, pentru că suntem niște turiști curioși, care nu și-au pierdut spiritul ludic. La fel de mult ne place și timpul petrecut împreună acasă, lenevind plăcut și văzând filme. Marcăm momente pe harta vieții!
Luis: Cât timp aveți la dispoziție? Ne place să fim foarte activi. Depinde despre ce vorbim: weekend, vacanțe? Vacanțele le împărțim pe iarnă/vară, reușind să ajungem în locuri din lume despre care se vorbește frumos în țară, dar și în locuri din țară despre care se vorbește frumos în lume. Activitățile sportive ocupă un loc important. Iarna schiul este sportul preferat, iar vara echitația, înotul, scuba-diving, pescuitul sportiv, plimbările cu barca sau cititul. Ne face plăcere să fim prezenți în zone sofisticate, dar și acolo unde se amintește de trecut. Timp liber să fie!
Citește și:
- Emma Zeicescu și Claudiu Popa: Romantismul există dacă vrei să existe
- Mădălin Ionescu și Cristina Șișcanu: Gusturile comune întăresc o relație
- Ada Condeescu: Lumea e frumoasă de oriunde aș privi
Articol preluat din ediția de februarie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: Radu Vintilescu
Make-up: Mariana Chiorean