Ioana Stoica: Fizica e cool prin definiție

Pe doamna profesoară Ioana Stoica am cunoscut-o la Aspire for Teachers, modulul pedagogic intensiv pentru cadrele didactice din toată țara, unde a susținut o prelegere despre fizică și metode de predare, având pe catedră un dispozitiv. Ca niște elevi curioși, toți profesorii din audiență abia așteptau ca doamna Stoica să înceapă experimentul, spre deliciul tuturor!

Chiar dacă nu am avut timp să înțeleg fizica, urmând un profil uman, acea conferință m-a captivat, m-a fascinat și m-a făcut să îmi pară rău că nu mai sunt elevă – și să am o profesoară precum cea din fața mea, ce vorbea cu atâta pasiune despre ceea ce face, cu bucurie în ochi când pomenea de elevii săi și cu zâmbetul pe buze că se afla acolo.

Când ați început activitatea de dascăl?

Am absolvit Facultatea de Fizică, Universitatea București, în 1985. La Colegiul „Tudor Vianu“ din București predau de mai bine de 20 de ani!

Ați adus ceva nou elevilor de liceu: cum v-a venit ideea pentru un mod de predare plin de experimente?

Hmm…. E greu de răspuns! Eu nu cred că am adus ceva nou, cred că doar am abordat lucrurile (uneori) diferit față de metoda tradițională. Și asta pentru că sunt convinsă că în viața elevilor e nevoie de magie. Pe de altă parte, rigoarea științifică nu trebuie neglijată nici atunci când predai la clasa a VI-a. De aceea, am încercat s-o îmbin cu învățarea prin joc, prin descoperire și fascinație. În 2007, am avut ca profesor o bursă la NASA. Am fost unul dintre fericiții participanți la programul Honeywell Space Academy. Atunci am realizat ce important e jocul – și nu glumesc – în predarea fizicii, să-i implic pe elevi în jocul meu.

Aveți copii, ați verificat metoda mai întâi acasă?

Am un băiat, Bogdan. Pe vremea când el începea să învețe fizică, eu nu aveam experiență cu elevii de la clasele mici, pentru că predasem numai la clase de liceu. Era mai greu să găsim un limbaj comun. Dar a avut o profesoară minunată ce i-a deschis gustul pentru fizică. A fost apoi elevul meu la „Vianu“. Ne-am înțeles bine, zic eu, având în vedere că și el e „absolvent de fizică“, cu două medalii de argint la Olimpiadele Internaționale de fizică de la Salamanca și de la Singapore. A absolvit fizica la Princeton University, apoi un doctorat, tot în fizică, la CALTECH.

Fizica e o știință abstractă. Cum poate fi ea predată, explicată într-un mod experimental? Cum o faceți să arate „cool“ în fața elevilor? Ne dați un exemplu?

Eu cred că doar frumusețea matematicii aplicate în fizică este o frumusețe abstractă. Fizica este peste tot în jurul nostru, trebuie doar să privești, cu ochii minții, simetriile și armoniile din jur. Richard Feynman numea aceste simetrii și armonii legi ale fizicii. Fizica e „cool“ prin definiție. Așa că nu e prea greu! La clasele mici, a VI-a și a VII-a, îmi provoc elevii cu tot felul de experimente. De obicei, când predau ceva nou, am pe catedră un dispozitiv care îi intrigă. Toți sunt curioși să afle cum funcționează, iar până la sfârșitul orei, trebuie să „elucidăm misterul“. Să vedeți ce întrebări pun! De multe ori, nu am vreme să le răspund în timpul orei. Le mai explic și pe hol, în pauză.

Multe dintre micile dispozitive sunt cumpărate din muzeele de știință sau din locuri în care merg cu elevii la concursuri sau la conferințe. Uneori, foștii sau actualii elevi îmi aduc astfel de dispozitive. Poate că le e dor de orele de fizică.

La liceu, lucrurile se schimbă. Copiii din ziua de azi sunt foarte deștepți și la un click distanță de aproape orice informație. De aceea trebuie, ca profesor, să fii „contemporan“ cu ei și cu lumea în care trăiești. Folosesc, atunci când predau, softuri educaționale, multe dintre ele realizate împreună cu elevii mei, că doar sunt elevi într-un liceu de informatică! Iar experiențele efectuate sunt diferite: elevii folosesc senzori, construiesc minisateliți, programează minicomputere care să măsoare presiunea și temperatura… Dar indiferent cum aleg să predau, nu uit niciodată că fizica presupune aprofundare în sensul cel mai clasic cu putință: nu cred că e ceva greșit în a preda, atunci când e cazul, în mod tradițional: doar cu tablă și cretă.

Elevii dvs. obțin rezultate remarcabile la concursuri. Puteți să ne explicați mai pe larg, cu exemple, în ce constă modul dvs. de predare și cum le treziți interesul?

Cred că elevii mei au rezultate deosebite, în primul rând, pentru că au material bun. Știți cum se spune: contează și materialul clientului. Cei mai mulți dintre ei sunt elevii mei din clasa a VI-a. Au rezultate și pentru că lucrăm mult, în plus, la cercurile de fizică. Lucrăm și în vacanțe. Am introdus în școală un proiect minunat, numit „Learning by teaching“, proiect în care elevii mai mari sunt mentorii celor mai mici: le organizează cercuri de fizică și uneori le supraveghează pregătirea la partea experimentală sau le coordonează proiectele. Nu pierd niciun prilej să invit în mijlocul elevilor mei, de câte ori am ocazia, un absolvent de excepție – și sunt mulți! –, pentru că eu cred în puterea exemplului. Lucrurile vin de la sine, nu m-a părăsit entuziasmul nicio secundă, deși predau de atâția ani!

Cum vă descurcați cu cei mai puțin interesați?

Sunt foarte puțini. Și poate nu sunt interesați de fizică așa cum se cere la examene. Dar ne descurcăm, pentru că orele de fizică nu presupun doar teză, predat, ascultat. Avem atâtea alte activități! Imposibil să nu găsim o cale prin care să comunicăm. Mi s-a întâmplat de câteva ori ca elevul să vină în liceu „certat” cu fizica, dar la absolvire să aleagă să își continue studiile într-un domeniu legat de fizică sau chiar să aleagă să studieze mai departe fizica.

Ați coordonat proiecte remarcabile în colaborare cu NASA și ESA (The European Space Agency), unde elevii dvs. au ajuns pe primul loc. Povestiți-ne despre ele și despre ce fac elevii dvs. în cadrul lor!

Cele mai multe dintre aceste proiecte sunt proiecte de cercetare și sunt coordonate de oamenii de știință de la NASA sau de la ESA. Mie îmi plac aceste proiecte nu doar pentru că elevii învață foarte mult din ele, ci mai ales pentru că ele le oferă copiilor mei șansa să fie creativi. Concursurile sunt transparente; primim feedback, iar cele mai bune proiecte sunt postate și popularizate pe site-ul proiectului respectiv – și, comparându-ți proiectul cu cel câștigător, înțelegi ce ai greșit sau ce ai făcut bine în proiect, înțelegi unde mai ai de lucrat. Elevii mei participă la multe concursuri de fizică, astronomie, științe pentru juniori, științele Pământului. Am sa vă descriu câteva dintre ele:

Concursul „NASA Space Settlement Design“ provoacă elevii să proiecteze o stație spațială, astfel încât pasagerii sa fie capabili să trăiască pe această stație fără să fie nevoiți sa primească provizii de pe Pământ. Elevii autori ai proiectelor câștigătoare sunt invitați să-și prezinte proiectele în cadrul Conferinței NASA ISDC (Internațional Space Development Conference). Să-i vedeți cu câtă dezinvoltură prezintă în limba engleză un proiect științific!

Competiția „Zero Robotics“, lansată de NASA și ESA, ȋn colaborare cu MIT (Massachusetts Institute of Technology) și DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), este destinată elevilor de liceu din întreaga lume. Elevii sunt provocați să „controleze“ (cu ajutorul unui cod scris de ei) roboții SPHERES aflați la bordul Stației Spațiale Internaționale. Echipele de 5-20 de elevi trebuie să programeze roboții să rezolve o anume „sarcină“ propusă de organizatori, diferită de la an la an. De exemplu, să controleze viteza, rotația și direcția sateliților. Ȋn ultima etapă a concursului, un astronaut aflat la bordul ISS conduce, în condiții de microgravitație, turnirul ȋn care se înfruntă roboții programați de echipele finaliste. Elevii finaliști, invitați ȋn Belgia, la Euro Space Center, urmăresc live competiția transmisă de la bordul Stației Spațiale Internaționale. Credeți că e puțin lucru ca numele Colegiului Vianu să fie rostit la bordul ISS? Iar numele colegiului nostru a fost rostit de mai multe ori, pentru că tot de atâtea ori ne-am calificat în etapa finală!

ESA Odysseus Space Contest, organizat de ESA, vrea un proiect științific care să ilustreze cum am putea investiga universul, supraviețuind, de exemplu, pe o planetă necunoscută. Tema nu este impusă, iar cuvântul cheie al acestui concurs este cercetarea științifică. Pe mine m-a emoționat foarte tare premiul pentru rigoare științifică, obținut de elevele mele (Monica Dobrinoiu și Andreea Zaharia), pentru o lucrare minunată, numită AstroPlants! Toate aceste proiecte sunt evaluate pe baza unor criterii precum valoarea științifică, inovație și fezabilitate, originalitate și viabilitate.

Care este cel mai valoros premiu câștigat de elevii dvs.?

Premiul „Best Moonbuggy Design (for solving engineering problems associated with lunar travel)“, obținut la concursul NASA Moonbuggy Race. Acest premiu este valoros și pentru că pe diplomă este lipită o bucată dintr-un steag ce a „fluturat” la bordul Stației Spațiale Internaționale și a fost readus de naveta spațială Atlantis pe Pământ.

Care e cea mai mare satisfacție pe acre o aveți ca profesor?

Să te plimbi și să auzi de atâtea de ori „sărut mâna, doamna profesoară“, de parcă ai fi nu în campusul uneia dintre cele mai mari universități din lume, ci pe Bulevardul Mihalache, când ies elevii din „Vianu” de la ore! Când eram în campus, aproape că mi se părea firesc, doar știam că am mulți foști elevi, studenți acolo. Dar în avion, când mă întorceam în țară, am realizat că nu e chiar firesc, că doar era campusul Universității Princeton! Iar dacă fie și pentru o secundă mi s-a părut firesc înseamnă că nu e chiar rău să fii profesor de fizică la „Vianu”!

Dincolo de copii, îi învățați și pe profesori. Sunteți trainer la Aspire for Teachers. Ce înseamnă acest lucru pentru dvs.?

De fiecare dată este o onoare și în același timp o provocare să mă aflu în fața colegilor mei. Eu însămi sunt norocoasa absolventă a mai multor cursuri de formare internaționale pentru profesori. Am învățat foarte mult, așa că abia aștept să le împărtășesc colegilor mei cunoștințele și ideile noi cu care mă întorc. Uneori mai împart cu colegii și materiale didactice aduse. De exemplu, așa s-a întâmplat cu materialele primite la Perimeter Institute din Canada, materiale ce pot fi folosite când se predă optica. Folosesc aceste întâlniri să învăț și eu lucruri noi. Pentru mine, această experiență este una deosebită și pentru că stabilim conexiuni sau chiar legăm prietenii, că doar avem pasiuni și aspirații comune!

Dvs. ce lecții ați învățat de la copii?

Păi, în fiecare zi, lecții de informatică! (râde) Glumesc! Nu chiar în fiecare zi și nu doar lecții de informatică! Am învățat de la ei că trebuie să trec mai ușor peste greșeli, dar nu fără să învăț din ele cât pot de mult. Pentru mine este o plăcere să interacționez cu elevii: ne bucurăm împreună de lucrurile bune care ni se întâmplă și învățăm cum să depășim, tot împreună, eșecurile.

Sunteți dascăl, dar și femeie. Ce credeți că este important pentru o femeie, pentru imaginea ei și pentru starea ei de bine?

Cred că e foarte important ca femeia să se respecte și să fie bună prietenă cu ea însăși. Eu cred că, dacă ești bun prieten cu tine, poți fi și cu cei din jur. Cum altfel să ai stare de bine dacă nu ești în armonie cu ce este în jurul tău?

Care este sursa dvs. de energie?

Evident, elevii; dar și Alexandra, adorabila mea nepoțică, în vârstă de doi ani și jumătate.

Ce hobby-uri aveți?

Iubesc florile și muzica. Îmi place să călătoresc. Am o colecție impresionantă de pixuri. Poate că din afară nu pare mare lucru. Pentru mine, însă, fiecare pix are o semnificație deosebită, pentru că pixurile fie sunt aduse de foștii elevi, de la universități din toată lumea, de unde învață ei, fie sunt cumpărate de mine, din toate locurile frumoase pe care le-am vizitat.

CV de profesor

Ioana Stoica a participat la Programul NASA Honeywell Space Academy for Educators, la Rocket Space Center, în Huntsville, Alabama, NASA Advance Space Academy for Educators, în Florida la Cape Canaveral și Kenedy Space Center și la Rocket Space Center, în Hunstville, apoi la CERN, în Geneva (The High School Physics Teacher Programme), la Perimeter Institute, în Waterloo, Canada (EinsteinPlus training programme), la Andoya Rocket Center, în Norvegia (CanSat) sau Lorenzo Center, la Leiden University, Olanda (ESA Galileo Teacher Training Programme), în Grecia (ODS Summer Academy).