La 40 de ani, Corina Rob a îndrăznit să-și urmeze visul din copilărie și l-a botezat „Atelierul cu minuni“. „Încet-încet, povestea s-a ales și cu ceva fani. Reali, dar și virtuali“, și-a început ea povestea.
De obicei scrie, dar sunt multe momente când lasă deoparte pixul și alege foarfeca. Decupează, apoi pune totul cap la cap și primește multe laude. „Ce de minuni la tine în șifonier!“, spune lumea. Timp de 27 de ani, pasiunea pentru ac și ață a stat într-un ungher.
„Boboc“ pe piaţă
E la început de drum și, fără să-mi poată destăinui multe despre experiențele de până acum, rămâne important că a îndrăznit să-și urmeze pasiunea pentru lucruri frumoase. Am prins-o între treaba la redacție și un târg de profil la care urma să meargă în weekend. „O chem pe croitoreasă să mă ajute, fiindcă nu am timp. Trebuie să fac până sâmbătă rochia unei prietene pentru o nuntă și încă o rochiță pentru fiica altei prietene, care merge la un botez. Am cumpărat niște materiale, niște «bumbăcele» și aseară am mai pictat niște tricouri“, spune Corina, cu vervă. Când ne-am cunoscut, în urmă cu un an, mi-a părut modestă. Nu m-aș fi gândit că pasiunea ei pentru croitorie e așa de intensă. Corina începuse cu ceva timp în urmă să-și construiască noul drum, cu răbdare, dar și cu înflăcărare. „Mi-a venit așa, pe moment. În secunda următoare, am creat pagina pe Facebook și mi-am cumpărat domeniul pe internet – se numește www.atelierulcuminuni.ro“, îmi spune. Și-ar dori însă un loc unde oamenii să vadă și să atingă hainele sale, iar asta nu se poate întâmpla pe online. „Sunt la mare căutare produsele de designer nu neapărat cunoscut. Eu vreau să am lucruri expuse, mașina de cusut în interior, să vadă că le fac pe loc“, explică ea.
Primele decupaje
Prima fustă a fost pentru „lucru manual“. „Și acum țin minte. Era cu volane cusute. Marginea celui de sus trebuia să fie egală cu încrețitura următorului volan. Mi-a fost foarte greu pentru prima lucrare. M-am chinuit, dar mi-a ieșit și eram în culmea fericirii.“ Părinții au luat și ei foarte în serios pasiunea fetei. „Când a văzut că-mi place, tata mi-a luat mașină de cusut cu pedală, cum era atunci.“
În liceu a început să-și facă propriile haine și accesorii. Colegele au admirat-o și au vrut și ele. „Era moda «sacilor cu sfoară», croiți cu fund rotund. Eu m-am gândit la unul cu fund hexagonal, ceea ce era fiță. Mă jucam cu mai multe culori și materiale“, își amintește Corina. La acea vreme, nu prea avea surse de inspirație, dar nu lipseau ideile, multe și îndrăznețe. „Am poze într-un costum făcut de mine, cu talie înaltă, cu sacou cu două rânduri de nasturi. Ar fi și acum la modă, dar nu mă mai încape“, glumește. Astfel, încă din liceu, vedea drept firească o carieră în design vestimentar. „Am vrut să fac facultatea, dar neavând pregătire anterioară, nu aveam nici o șansă.“ A început meseria de jurnalist, cea pentru care s-a pregătit și în care activează de 13 ani, fără să încerce să meargă mai târziu la design. A intrat în vârtej și nici măcar nu s-a mai gândit.
Rezultate imediate
„Am fost la un singur târg până acum și vreau să-ți spun că am venit atât de fericită acasă!“ Clienții îi sunt mulți prieteni, dar nu numai. Numeroase femei tinere cumpără, „cele mai multe, pe genul mai îndrăzneț, nu că aș face eu tricouri cu spatele gol, dar au câte un accent mai colorat, le mai las o coadă. Am curaj să tai, nu mi-e frică, am învățat să fac tiparele după revista Burda când eram mică“. Are comenzi și fiindcă piesele sunt unicat, mai ieftine decât pe piață și nu onorează comenzi foarte mari din lipsă de timp (e liberă doar sâmbăta și lucrează două duminici pe lună). „Am vândut multe la târg. Am redus la jumătate de preț colecția de iarnă. Eu zic că vând fiindcă prețul e corect. Un tricou pictat e 50 de lei, la alții e dublu, plus că eu fac doar unul. Nu concurez cu magazinele mari, dar îmi recuperez, fără să fac afacere“, spune ea. Cel mai bine prind tricourile, preferatele tinerilor. „E blugimania, dar tricoul aproape clasic se poartă și la tocuri“, spune ea.
Mereu există o soluție
Corina nu face economie nici la calitate, nici de imaginație și pune la bătaie arma cea mai apreciată într-un domeniu așa de competitiv, crezând cu tărie că „nu există să nu poți să faci ceva“. „Dacă nu poți ce ți se cere?“, o întreb. „Nu refuz! Particip, mă gândesc și îi propun să adaptez.“ Creația de care e cea mai mândră nu a fost purtată de nimeni, dar cu ea a participat la o expoziție unde a făcut senzație. Fiindcă e o rochie cu adevărat spectaculoasă. „Am participat la celebra Five Elements și am ales aerul ca element al naturii. Proiectul meu a fost o „rochie-nor“. Am introdus baloane dezumflate în interiorul fiecărui „nor“ din material și le-am umflat direct în rochie, pentru a crea mulți „nori“ de jur împrejur. Din fiecare curgeau ca niște picături mărgele argintii. Inițial, am gândit-o pe baloane cu heliu și să zboare, dar nu poți sfida gravitația. M-am sfătuit cu o prietenă arhitect. Dacă vrei să faci ceva mai deosebit nu e un lucru simplu“, povestește Corina.
A doua oară e cu noroc
Corina a mai încercat, la începutul carierei de jurnalist, să deschidă un atelier de croitorie. „Eram atunci la început cu toate, nu aveam internet, nu aveam pivnița făcută așa de frumos (la subsol e locul unde se întâmplă «minunile» de haine), casa nu era renovată. Neavând un loc cu vad, nu a mers“, spune ea. Deși a investit destul în materiale și a încercat să creeze multe lucruri prêt à porter, nu avea unde să le vândă. „Era important să audă lumea de tine. Și am renunțat.“ Acum le ia însă ușor, pas cu pas, fără să se grăbească și este convinsă că va reuși. Când va veni momentul să-și deschidă un magazin, va renunța la scris. Pe de o parte, fiindcă s-ar dedica total și nu ar mai avea timp. Cel mai greu ar cântări că pur și simplu îi place să facă asta de mică.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.25/26.06.2014.
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: arhiva personală