Mereu o să regăsim în noi acea parte a copilului ce am fost, care abia aşteaptă să strângă în braţe o jucărie. Aşa m-am simţit eu în după-amiaza în care m-am întâlnit cu Mihaela Vasiloi, ca să-mi povestească totul despre afacerea ei şi a Loretei Isac.
Ce se poate naşte din altruism şi din dorinţa de a ajuta oamenii? ONG-uri, proiecte, campanii, dar şi… un atelier de pluşuri! Povestea Mihaelei şi Loretei a început cu mulţi ani în urmă, când s-au apucat să lucreze în Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT). Fiecare pe partea ei – Mihaela pe administrativ-resurse umane, iar Loreta, pe asistenţă socială – s-a implicat în tot ce a însemnat cauza ONG-ului: programe pentru companii şi persoane fizice, instruirea medicilor de familie pentru a acorda un ajutor adecvat pacienţilor dependenţi.
O idee și o rampă de lansare
Foarte implicate în misiunea lor, cele două tinere au descoperit afacerea socială: „Ne-am gândit că ar fi foarte bine pentru asociaţie să ne dezvoltăm partea de economie socială (n.r. – menită să ajute persoanele defavorizate) ca să putem susţine cauza asociaţiei”, spune Mihaela. Loreta a a aflat prima de competiţia de afaceri sociale Fabricat în Țara lui Andrei şi, astfel, s-au hotărât să participe. Au fost peste 500 de concurenţi, iar ele au reuşit să intre în cei 20 de finalişti, care participau timp de opt luni la trainingurile OMV Petrom şi NESsT de marketing, vânzări, buget. Acolo şi-au cizelat ideile, au aflat ce e realizabil şi ce nu. În acel moment, circulau pe internet fotografii de la Child’s Own Studio, un site american unde, din 2007, se fac jucării după desenele copiilor. Mi-am spus: de ce să nu facem şi noi asta? Nu e o idee proprie, însă în România nu face nimeni asta!”, îşi aminteşte Mihaela. Le-au prezentat ideea celor de la NESst, care au fost încântaţi. „Eram entuziasmate, puneam multă pasiune. Am făcut planuri de business şi câteva prototipuri – tălâmbe şi drăguţe.”
Trei vieţi schimbate
Cum scopul afacerii este unul social, Mihaela şi Loreta au avut în probă şase șomeri de lungă durată din Măneşti. „Ne-a fost greu să alegem, pentru că ştiam c-o să le schimbăm viaţa. Am căutat să facem o echipă care să funcţioneze bine. L-am ales pe Duţu, un bărbat pe la 40 de ani care avea experienţă. În anii ’90, în zonă erau fabrici de confecţii şi mai toţi ştiau să lucreze.” Soţia sa e plecată în Italia şi fiecare bănuţ îl investeşte în casă, să o renoveze, ca ea să se întoarcă mai repede. Are mâinile muncite, vine la atelier şi apoi lucrează şi acasă.
„Apoi am luat-o pe Aurelia, tot de 40 de ani, o fire blândă, delicată, tăcută. E consecventă în ceea ce face, e atentă la detalii, ambiţia să înveţe şi să termine ce are de făcut. Are doi copilaşi, iar soţul ei lucrează pe ici-colo. Ei nu au mai avut contract de muncă de prin anii ’90.”
Beti a fost angajată cu o jumătate de normă. E o tânără de 19 ani, provine dintr-o familie romă tradiţionalistă cu mulţi copii şi are trei clase. Ajunsă la atelier, a învăţat mai întâi să coasă de mână. „Loreta hotărâse cu ea ca, o dată pe săptămână, s-o ajute să citească şi să scrie mai bine. Acum a plecat cu toată familia în Germania, deși ea nu voia. A fost o despărţire cu plânsete.”
Pentru ei a fost o şansă imensă, deoarece toate locurile de muncă sunt în Târgovişte, la 30 de kilometri de Măneşti.
Afacerea s-a lansat oficial pe 1 aprilie 2014. Ca să se asigure că totul va merge ca pe hârtie, Loreta s-a mutat pentru trei luni la Măneşti.
Frumuseţe prin calitate
„Există prejudecata că lucrurile ieşite din economia socială nu sunt de calitate. Din start noi am dorit un designer care să lucreze jucăriile de serie”, mi-a mărturisit Mihaela. Aşa se face că, acum, la atelier au mai multe tipuri de produse: „Întâi, sunt jucăriile de serie, care se vor mări ca număr: Lili şi Lilu, Somnoroşii, precum și un raton, un şoricel şi un ursuleţ. Lili şi Somnorosul au certificare europeană, care se dă după ce produsul e testat”.
Jucăriile de serie, deşi au aceeaşi formă, sunt făcute din materiale şi texturi diferite. „Poţi să ai aceeaşi Lili de zece ori, fiecare un pic diferită. Angajaţii au libertatea să le coasă expresia cu altă culoare, marginea poate fi diferită. Detaliile o fac unică, chiar dacă e de serie.”
Apoi, există tot ceea ce ține de fetru: huse, genţi, sacoşe. „Dar am făcut şi globuri de Crăciun din fetru, când am angajat jumătate de sat, pentru că trebuiau cusute de mână.” Iar cea mai importantă şi mai interesantă parte este a realizării jucăriilor după desenele celor mici. „Avem o procedură simplă: se trimite desenul pe e-mail sau Facebook, îl evaluăm şi, în funcţie de complexitate şi materiale, stabilim un termen limită şi un preţ. De îndată ce totul este aprobat, începem să lucrăm. Apoi se trimit prin curier oriunde. Am avut comenzi şi din străinătate!”, mi-a spus Mihaela. Preţurile sunt între 70 şi 130 de lei.
În atelier, treaba este clar împărţită: Aurelia face faţa şi terminaţiile – coadă, mânuţe, urechi –, le trage la mașină şi le umple, iar Duţu face conturul mare. În acest ritm, cei doi pot face 20 de jucării pe săptămână.
Bucuria din comunitate
Când Mihaela şi Loreta au ajuns la Măneşti, oamenii din comunitate s-au bucurat foarte mult, şi-au imaginat un atelier de croitorie clasic. „Abia ne aşteptau să le mai strâmtăm o fustă, să le tragem un tiv la mașină, să le facem o perdea. Şi am convenit cu angajaţii să nu refuze nimic.” Acolo au făcut inclusiv tricourile pentru echipa de fotbal a comunităţii. Și elevii se bucură de atelier: „Am ajutat cu materiale textile şcoala din comunitate pentru lucrul manual, nu avem pierderi.” Așa s-a născut şi păpuşa Maria, al cărei păr e făcut din resturile de material. Prezenţa Simpluş în Măneşti merge şi mai departe. Deşi e un SRL, se implică în comunitate împreună cu ALIAT: „Am făcut teste de audit pe problema alcoolului la un târg unde e prezent tot satul. Tot acolo le-am dat sfaturi şi i-am direcţionat spre ajutor de specialitate”.
De la lansare la planuri de viitor
Primul târg la care fetele au participat a fost Femei pe Mătăsari 2014. „Aveam primele jucării trecute de prototipuri şi am avut o primire foarte bună. Oamenii au fost surprinşi de design şi calitate pentru că mai sunt persoane care fac jucării de pluş, dar creațiile lor nu sunt proprii. Iar când ai toată creativitatea la îndemână,
în toate textilele din lume, poţi inventa atâtea lucruri!” Tot ce înseamnă produse făcute de Atelierul Simpluş se găseşte la Cărtureşti Verona şi Carusel în Bucureşti şi la Cuib în Iaşi.
Când am întrebat-o pe Mihaela de planurile de viitor, nu ştia de unde să înceapă: „Vrem să încheiem anul cucerind ţara – să ajungem în toate librăriile Cărtureşti şi să ne deschidem site-ul (ateliersimplus.ro). De la anul, vrem să intrăm pe platforme externe şi să facem o aplicaţie online pentru desen direct pe site-ul nostru. Am vrea să facem ateliere de desen şi de making-of, să învăţăm copiii să realizeze jucării. Ne-am gândit şi la nişte jucării pentru terapie, pe care să le facem cu un psihopedagog. Apoi, idei avem multe.”
Citește și:
Părinţi şi copii, prieteni pentru toată viaţa
Articol preluat din ediția de ianuarie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: arhiva personală