Dincolo de toate problemele sistemului educațional românesc, uneori catalogat a fi fără speranță, există oameni care și-au dedicat viața acestui domeniu. Nu se plâng, ci înfruntă cu optimism și stoicism barierele birocratice. Așa au reușit să contureze cadre educaționale unde copiii nu numai că vin de plăcere, dar sunt conștienți că învață mai mult decât teoria din manual.
Doamna Violeta Dascălu este profesoară de geografie de 28 de ani. În 2008 a devenit directoarea Școlii 64 Ferdinand din Bucureșt. De atunci, unitatea de învățământ s-a schimbat complet datorită deschiderii și eforturilor domniei sale pentru dezvoltarea experimentală a elevilor, dar și a profesorilor.
Parteneriate cu ONG-uri
„Dorința mea de schimbare a pornit de la ideea de a completa ceea ce sistemul nu poate da, întrucât este fix, rigid.” Așa că doamna directoare a decis să suplimenteze orele cu activități nonformale organizate prin intermediul unor proiecte. Cele ecologice au fost primele, apoi au venit cele pentru educație sanitară. La scurt timp, doamna Dascălu a ajuns să cunoască lumea societății civile, mai exact a ONG-urilor, cu ajutorul cărora a fructificat nenumărate proiecte în care au fost implicați și elevii, și profesorii.
„A fost suficient să vină un ONG ca să transmitem că suntem deschiși și că dorim ca elevii noștri să primească și alt tip de experiență. Atunci au venit ei către noi și am realizat cursuri de dezvoltare vocațională, ecologie, permacultură, voluntariat, sport (karate și sporturi pentru copiii cu nevoi speciale integrați deja în școală), igienă, integrare, limbi străine sau programare – toate cu specialiști și oameni dedicați copiilor. Avem și grupe de cercetași!” Profesorii din școală sunt și ei implicați.
Dezvoltare personală prin festivaluri artistice
La sugestia unui profesor de teatru, s-a pus pe picioare un festival municipal de teatru, cu acordul inspectoratului. Festivalul a ajuns acum la a opta ediție. Apoi, doamna directoare a descoperit că elevii scriu poezii, așa că au creat și un festival de poezie cu două secțiuni – interpretare și creație. În juriu sunt invitați oameni de litere și profesori de la facultatea de teatru. Astfel, copiii înțeleg că sunt unici și învață să se aprecieze reciproc. „Acum nici nu trebuie să mai fac ceva. Colega mea, care predă limba engleză, a propus să facă o scenetă cu ei. Le-a plăcut atât de tare celor de la clasa a treia, că profesoara a simțit nevoia să își îmbunătățească ea cunoștințele în domeniu. Așa am început două noi proiecte: unul de cursuri de teatru pentru părinți, copii și profesori , iar celălalt de teatru social, în care elevii vor crea scenarii. Avem copii care chiar scriu piese de teatru.”
Succesul, în atitudinea copiilor
Tinerii primesc ceea ce au nevoie, în funcție de preferințe. „Am căutat soluții pentru fiecare gen de copil, să găsească fiecare ce-i place. Dacă nu în materia obligatorie, măcar prin activitățile nonformale să-și găsească bucuria: fie în sport, artă, programare, ecologie, limbi străine, fie în vizite în diferite scopuri. Când se întâmplă așa, copilul este mereu în situația de a se simți bine”, susține doamna Dascălu.
„Se întâmplă lucruri fascinante”
Lucrurile bune se petrec atunci când toată lumea se implică, de la profesori, până la părinți. „Am o echipă de tineri profesori și învățători extrem de dăruiți și pasionați, care vin și ei cu idei noi și fac lucruri aplicate cu copiii. Părinții sunt extrem de încântați. Compară, vorbind cu colegii la serviciu, de la care aud că alți copii au nevoie de meditatori. Acum, văd că încet-încet se ridică o generație de părinți care propun ei evenimente, care găsesc ONG-uri care pot face activități pentru elevi sau pentru părinți. Așa au adus în școală educația sexuală – și pentru părinți, ca să știe cum să discute cu cei mici, dar și pentru elevi de diferite vârste, cu material adaptat. Cu implicarea tuturor, se întâmplă lucruri fascinante aici în școală.”
Doamna directoare e mândră și de faptul că încep să dispară ședințele clasice cu părinții, unde aceștia merg doar ca să afle ce face copilul lor și ce note are. Totul trece dincolo de această barieră, fiind „întâlniri de socializare” în cadrul cărora se discută despre nevoile copiilor și se adună sugestii de îmbunătățire a activităților.
Se poate învăța și altfel
Sistemul e mare și nu e ușor de gestionat, reformele s-au făcut prea în fugă, secvențial și nu au fost duse până la capăt, recunoaște doamna Dascălu. „Sistemul românesc nu e perfect. Ceea ce lipsește este contactul copilului cu experiența în sine. Informația trebuie predată holistic. De exemplu, la biologie eu îi descriu floarea și o desenează, dar e altceva când el plantează sămânța de roșie, îngrijește plăntuța, vede cum înflorește, apoi culege roșia. E altă experiență, aceasta rămâne, pentru că a primit-o altfel. Am trecut de mult de stadiul în care dictam lecții.”
Am întrebat-o ce părere are despre programa școlară și de modul în care se predă, în general. În opinia domniei sale, materiile sunt abordate perimat în sistemul educațional, iar abordarea disciplinară și academică nu mai corespunde societății de astăzi. „Doresc găsirea unor soluții de integrare, cum se întâmplă acum la clasele mici. Copilul nu învață doar despre cifra trei, ci învață despre ea cântând un cântecel despre trei balene care au un prieten. Și atunci învață să și cânte, și cifra trei, și despre balenele în mediul marin, și despre prietenie, și mai și colorează o balenă”, mi-a povestit zâmbind.
„Programele trebuie regândite și e nevoie de mai multă libertate – nu de predare, ci de gândire – și accentul să cadă pe creativitate, inclusiv a profesorilor. Să ne debarasăm de lucrurile luate de-a gata, să fim deschiși lumii moderne. Eu nu pot să nu-i spun copilului o variantă în care fizica cuantică a găsit altă soluție, chiar dacă în manual nu scrie. Nu-l pot ține pe copil într-o mare și depărtată istorie.”
Problemele au soluții
Ceea ce se întâmplă la Școala „Ferdinand” este rezultatul dorinței de a împlini nevoile copilului. „Suntem un exemplu că se pot face lucrurile altfel decât formal și șablonard. Pe termen scurt, lucrurile se completează cu ceea ce deja există. Pe termen lung, avem nevoie de minți inteligente din domenii diferite, care să facă un plan pe 10-20 de ani. Trebuie să avem răbdare să vedem care sunt pașii. Eu am început de opt ani să fac schimbări și abia acum se dovedește că ele constituie o soluție. Însă la noi problemele sunt inerția și comoditatea, chiar dacă potențialul este enorm. Suntem o țară cu oameni creativi și inteligenți și când spun asta mă uit în jurul meu!”
Citește și:
Locul femeii e acolo unde vrea ea: printre aventuri unice
Oameni în slujba celor ce au nevoie: Umbra copiilor cu autism
Oameni în slujba celor ce au nevoie: Transcriptorul nevăzătorilor
Articol preluat din ediția de octombrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: Radu Vintilescu, Mihai Nicolae