Rareori mi-a fost dat să văd o persoană mai plină de viață și mai directă ca Lorelei. Poate tocmai de aceea a ales să-și poarte la vedere silueta rotunjoară și să scoată în evidență orice mică imperfecțiune pe care alte femei ar ascunde-o degrabă: pentru că este împăcată cu sine, cu silueta sa, pentru că nu are nimic de ascuns sau de care să se rușineze, ba mai mult, vrea să le facă și pe alte femei să se elibereze de sub “jugul perfecțiunii”. Nu întâmplător, are o agenție de creare de imagine, de PR, We are heroes.
Mentalitatea este importantă și în primul rând trebuie să facem schimbări în imaginea de sine și asumarea felului în care arătăm. Cum se produce acest declic, din experiența voastră și din ce ați văzut în jurul vostru?
Din păcate, nu se întâmplă peste noapte și nici n-am reușit să inventez vreo pastilă pe care să o înghiți seara și dimineața să te trezești leșinată după imaginea ta din oglindă. Iubirea de sine se învață, dar în același timp putem lucra și la percepția generală, la lărgirea spectrului de tipologii de femei care ne sunt prezentate. Cred foarte tare în diversitate. În diversitatea de gen, religie, culoare a pielii, orientare sexuală, formă a corpului. Asta este ce-mi doresc să văd mai des în media. Modele reale, cu care femeile ca mine pot rezona și în care să se regăsească. Tare mi-ar fi plăcut ca atunci când aveam 14 ani să văd în reviste și la televizor femei care arată ca mine. Care să mă facă să înțeleg că nu prea iartă pe nimeni celulita, că vergeturile apar unde nici cu gândul nu gândești și că e perfect natural să fie așa.
Există un paradox, cu cât ești mai corpolentă îți cumperi haine cât mai largi care te fac să pari mai mare decât ești însă, de fapt, cele care urmăresc linia corpului te subțiaza, nu?
Am fost crescuți cu mentalitatea că, dacă avem un defect, trebuie să-l ascundem, să-l camuflăm, să nu se vadă. Și în ideea asta hainele pentru femei grase sunt mai tot timpul în culori închise și cât mai largi – să ne acopere cu totul dacă se poate. Eu nu sunt o expertă în modă și nici nu vreau să fiu. Dar cred că hainele sunt o unealtă prin care poți să-ți conștientizezi formele, feminitatea și să ajungi să-ți accepți chiar și acele părți ale corpului care sunt considerate inestetice.
Să luăm un exemplu: ai un abdomen foarte pronunțat (ai burtă, pe românește) și atunci decizi să porți haine foarte largi care să ascundă asta de ochii privitorilor și chiar de tine însăți. Și ajungi să crezi și tu asta. Dar, când ești seara acasă, te demachiezi și îți dai jos toate măștile și hainele, te uiți în oglindă și o să vezi că burta e tot acolo. Și o să urăști ce vezi în oglindă. Distanța dintre cum te vezi tu în oglindă și cum încerci să te înfățișezi oamenilor devine tot mai mare, ca o prăpastie. Știți bancul cu țăranul care și-a dus calul la târg să-l facă de rușine? Eu zic să-ți scoți burta (înlocuiește aici cu orice parte a corpului tău care nu-ți place și vrei să o ascunzi) în lume. Nu ca s-o faci de râs! Ci ca să o accepți și să înveți să o iubești!
Cum ar trebui sa arate un costum de baie?
Fix cum vrei tu să arate. Să fie dintr-un material de calitate, să fie mărimea ta și să te facă să te simți că o zeiță când îl porți. As simple as that!
Care este lungimea fustelor și rochiilor care subțiază?
Cred că ar trebui să vorbim mai puțin despre ce vrei să pari și mai mult despre cum să fii. Hainele n-au legătură cu numărul de kilograme și moda nu e matematică. Nu contează cât de lung ai părul sau cât de scurtă e fustă. Eu de exemplu port ori rochii foarte scurte ori cu o lungime puțin peste genunchi. Dar nu pentru că îmi doresc să obțin vreun efect optic, ci pentru că îmi plac foarte mult picioarele mele. Există un principiu pe care îl urmez și are legătură cu proporțiile și cu câtă piele vreau să arăt: dacă am o fustă foarte scurtă, nu o să am un decolteu foarte adânc și invers.
Care sunt cele mai tari trucuri care aduc suplețe?
Nu cred în trucuri. În momentul în care ai nevoie să apelezi la trucuri înseamnă că nu ești împăcată cu tine și vrei să pari altceva decât ești. Nu vreau ca femeile să-și dorească suplețe. Și nu le încurajez să își dorească asta. Așa vrea să fie puternice, curajoase, independente. Și să nu fie feminine și devreme acasă doar pentru că așa le zice societatea să fie. Aș vrea că femeile să fie fericite și să se iubească, să se pună pe primul loc în viața lor.
Să se trezească dimineața, să se uite in oglindă si să-și pună următoarea întrebare: cine vreau să fiu astăzi? Și să-și aleagă ținuta în funcție de asta. Treaba asta cu moda nu e așa de complicată precum pare. E despre ce simți, cine vrei să fii, ce iubești. E o construcție. Un film. De la tocuri la parfum. Spui o poveste.
Lenjeria modelatoare e de ajutor, însă ea trebuie să fie numărul tău sau cu o măsură mai mică?
Eu mă feresc cât pot de situația asta cu “trebuie”. Cred că nimic nu trebuie pe lumea asta. Nici măcar nu trebuie să porți lenjerie modelatoare dacă nu-ți place sau nu te face să te simți bine. Știu femei care nu suportă lenjeria de acest fel și trăiesc liniștite și fericite fără ea. E bine să te simți confortabil când o porți, ca și cum nu ar exista. Până la urmă, lenjeria, de orice fel ar fi ea, e un fel de a doua piele. Apoi, cred că diferă foarte mult de tipul de lenjerie modelatoare pe care îl alegi și utilitatea pe care vrei să i-o dai. Eu port lenjerie modelatoare simplă în fiecare zi, iar pentru evenimente speciale sau ședințe foto aleg ceva mai sofisticat. Da, de cele mai multe ori o aleg cu un număr sau mai multe mai mică decât port eu, dar asta e o decizie strict personală și diferă de la un brand la altul. Rolul lenjeriei modelatoare nu este să te slăbească văzând cu ochii, ci să sculpteze armonios silueta și să creeze o bază pentru orice ținută ai vrea să construiești peste ea.
Ce rol joacă machiajul? Atragerea atenției asupra trăsăturilor feței este un truc atunci când măsura ta este XL sau mai mare?
Am stabilit până aici că nu cred în trucuri. E ca și cum ai vrea să ascunzi ceva. And this is not my mantra. Cred că machiajul ar trebui să fie în acord cu tine, cu ceea ce ești, cu personajul tău. Să transmită un mesaj unitar cu tine. Un accesoriu pe care tu îl strunești, nu ceva care te domină. Prefer ca oamenii să spună despre mine că sunt o prezență memorabilă, decât că stăpânesc la perfecție nu știu ce tehnică de machiaj. Și mai cred că machiajul nu trebuie să fie perfect, nu trebuie să se vadă că te-ai chinuit la el vreo 2 ore (chiar dacă ai făcut-o). Și să nu pari de neatins. Dacă vrea cineva să te sărute?
Am întâlnit femei care, deși frumoase după toate canoanele, încă erau nemulțumite: „am 3 pistrui în plus, talia mea nu e suficient de subțire, glezna mea e prea groasă”. Ce se întâmplă mai exact în astfel de cazuri și ce e de făcut?
Suntem bolnavi de perfecțiune. Suntem supraexpuși în fiecare zi la imagini cu femei care arată perfect. Și, în loc să le vedem ca pe niște excepții, ceea ce realmente sunt, începem să le vedem ca pe un exemplu, ca pe o imagine reală. Știm cu toții că nimeni în lumea reală nu arată ca în reviste. Știm cu toții despre photoshop și despre armatele întregi de make-up artiști și hair-stiliști care se află în spatele unor astfel de pictoriale. Doar că, nu pare să ne ajute prea mult. În continuare avem coșmaruri pentru că avem celulită, că am pus câteva kilograme în plus, ne dorim să purtăm măsură 0, să arătăm ca modele Victoria’s Secret, să avem pielea strălucitoare și să ne fluture părul în vânt ca în reclame. Nu există un corp perfect! Încetați să vă mai comparați cu altcineva, abandonați frica și nu lăsați pe nimeni să vă spună că nu puteți face ceva.
Cum facem să ne simțim bine în pielea noastră, cu mai multe sau mai puține kg, cu un nas mai scurt sau mai lung etc.?
Știu foarte bine ce înseamnă să nu te potrivești într-un tipar, știu foarte bine ce înseamnă să te simți urâtă, să bați magazinele în lung și în lat doar pentru a-ți găsi o pereche de jeanși și cum e să întâlnești la tot pasul vânzătoare “simpatice” care îți spun siderate că nu au mărimea ta. Eu am început să mă simt bine în pielea mea în momentul în care am înțeles că nu o să mă încadrez niciodată în standardele impuse de industria de fashion, că nu o să arăt niciodată ca fetele din revistă, că am un trup diferit și nu există nici un motiv pentru care ar trebui să-mi fie rușine că sunt așa. Pentru că nu există un corp perfect. Nu o să fiu niciodată perfectă într-o lume care definește perfecțiunea doar prin ce se vede la exterior.
E nevoie să construiești o relație trainică cu trupul tău și să înveți să-l iubești în fiecare zi. Ar fi și păcat să fie altfel. Până la urmă ne naștem și murim cu un singur corp. Ține doar de noi dacă ne războim toată viața sau dacă facem pace și ne ținem de mână. În momentul în care ai încredere în tine, îți iubești corpul și știi că ești o persoană valoroasă indiferent de măsura pe care o porți la haine, asta vei transmite mai departe celor din jur. Și oamenii te vor trata exact așa cum le transmiți tu. Tu conduci jocul ăsta!
Ce înseamnă pentru tine frumusețea?
Toate femeile sunt frumoase. Și nu cred că frumusețea se rezumă doar la aspectul exterior. Nu datorăm nimănui să fim 24 ore din 24 coafate, machiate și ca scoase din cutie. Mi se pare că media și societatea pun o presiune imensă pe femei. Și până la urmă nu datorăm nimănui să fim atractive pentru a fi astfel validate de societate. Coco Chanel a zis treaba asta: ”Beauty begins the moment you decide to be yourself.” Și sunt perfect de acord cu ea.
Dacă ești prea slabă, cum te îmbraci? Câteva tipsuri.
Ei bine, slabă n-am fost niciodată, deci nu știu cum se simte asta. Mi se pare că se face o separare a taberelor: în colțul din dreapta, grasele și în colțul din stânga, slabele. E la fel de greșit să-i spui unei femei că e prea slabă, la fel cum e să-i spui unei femei că e grasă. E absolut nefiresc să reduci valoarea unui om la aspectul fizic. Și vorba cântecului: lăsați femeile să facă ce vor. Indiferent de cum arată corpul tău, îmbracă-te ca și cum ai pleca să cucerești lumea în fiecare zi.
Ce vezi prima dată la o femeie?
Felul în care pășește. Și ce se întâmplă cu oamenii dintr-o încăpere atunci când intră ea. Vibe-ul, atitudinea.
Material preluat din numărul de mai 2019 al Revistei Femeia.
Text: Cătălina Oprea
Foto: arhiva personală
suntem perfecte asa cum suntem, right? si atunci de ce ne trebuie lenjerie modelatoare?! just asking 😉
– nu santeti perfecte ci normale si acceptabile, right? – va trebuie lenjerie modelatoare (si alte briz-briz-uri)ca sa castige si altii o pita … just answering …