Eleanor Roosevelt, fostă primă-doamnă a SUA, spunea că „viitorul aparține celor care cred în frumusețea visurilor lor”. Acest citat i se potrivește perfect Lucianei, un om frumos prin tot ce face, o tânără care-și urmează visurile.
Ai putea să te întâlnești cu ea în fiecare zi, în drum spre serviciu sau prin parc, pentru că Luciana merge mult pe jos, se uită la oameni, la copaci, se inspiră din tot și toate. Poate chiar ochii tăi au fost un moment de inspirație pentru un tablou sau chiar o melodie de-a ei.
La început a fost o mărgea
Absolventă de limbi străine, Luciana Răducanu a fost profesor de limba engleză, corector, redactor, a tradus cărți din limba engleză, dar într-o zi, pe 1 iunie 2007, când și-a făcut prima pereche de cercei, și-a dat seama că este fericită când poate crea: „Nu-mi place deloc monotonia, iar bijuteriile îmi oferă libertatea să mă joc cu imaginația atât cât îmi doresc. Și am zis: dacă alții muncesc doar pentru ei, eu de ce nu pot?“ Pe atunci, Luciana mărturisea pe blogul ei: „Crearea unei bijuterii implică o imaginaţie jucăuşă, multă răbdare şi neapărat dragoste de frumos. Iar totul trebuie mânuit cu energie pozitivă. Aşa cum bebeluşii simt starea mamei încă de când se nasc, bijuteriile capătă formă pe fondul undelor transmise de creierul uman. (…) Este important să te simţi bine. Iar pentru a reuși, trebuie să-ți placă mult ce faci, să pui suflet.“ Așa a început călătoria Lucianei în lumea handmade, un drum ce a scos la iveală dorințe și visuri pe care le închisese într-un sertar al sufletului.
Note pe portativ
Dacă ar face un top al pasiunilor ei, prima ar fi muzica. A vibrat în ritmul notelor muzicale de la o vârstă fragedă și are înregistrări de când avea doar patru ani. Nu a urmat un liceu de muzică, dar asta nu a împiedicat-o să creadă în vocea ei și s-a înscris la prima școală de canto a Danei Dorian. Mai târziu, și-a ales un nume de scenă care îi amintește de bunica și de copilărie: Mazdrunka. Iar destinul a făcut să ajungă să cânte vreme de câțiva ani în trupa Sahara, alături de care a mers la bine și la greu. Astfel, a apărut în viața ei Cristi, toboșarul trupei, cel care i-a devenit soț. Învață mereu lucruri noi despre muzică, îi descoperă frumusețea, compune versuri și linii melodice. Proiectul ei muzical, Mazdrunka, îl găsești pe YouTube, iar melodiile, printre care To My Lover sau Sweet Brown Eyes, nu te vor dezamăgi. Iar dacă îi vei citi numele pe vreun afiș, să nu te miri. Din toamna anului trecut, colaborează cu trupa Sarmalele Reci, în cadrul unui proiect muzical în variantă acustică. O poți asculta și în câteva cafenele din București, unde susține concerte. Și, chiar dacă Luciana spune că „muzica este cea mai mare pasiune, dar și cea mai mare dezamăgire, am învățat să nu mai am așteptări și să mă bazez doar pe mine“, acum este în fața unei noi provocări muzicale. De la jumătatea lunii septembrie, poți s-o vezi, s-o asculți și, mai mult, s-o votezi în show-ul de televiziune X Factor difuzat de Antena 1. Fii cu ochii pe ea!
Picturi cu suflet
„Am început să desenez în clasa a cincea. Poate aș fi studiat la Tonitza dacă profesoara de desen ar fi reușit să-i convingă pe ai mei, dar… n-a fost să fie așa. Azi, pictez din când în când, doar dacă am o anumită stare. În momentul în care simt că în sufletul meu s-a strâns ceva și pot exprima asta pe pânză, pictez. Mai întâi îmi apare desenul în minte, îl vizualizez și abia apoi îl aștern. Îmi place să pictez și să desenez ochi. Tabloul meu preferat este The Truth (foto), simt că mă reprezintă. De fapt, cred că încă mă caut. Ochii sunt drumul meu spre autocunoaștere, cu ei mă uit la mine și la lume. Și încerc să-i țin cât mai bine deschiși.“
Povești, bucurii
Ce mai pot spune despre Luciana?
În fiecare dimineață, începe cu bucurie o poveste, fie că merge la studioul de înregistrări pentru o nouă melodie, își împrumută vocea unui personaj de desene animate, buchisește cruciulițe pe un semn de carte sau inventează câte o rețetă de prăjituri pe care Irina, micul ei îngeraș, o așteaptă mereu cu nerăbdare.
Îi place să-și aștearnă gândurile pe hârtie, dar și să scrie povești cu tâlc pe care le poți citi pe http://e.mazdrunka.ro, dacă vrei să-ți bucuri sufletul. Adoră cafeaua, se simte bine în fața camerelor de luat vederi, îi place să se joace și să citească mult, cât mai mult. „Mi-am propus să citesc zilnic până la sfârșitul vieții. Mi-a rămas în minte un citat care spunea așa: dacă ești un om care vrea să se dezvolte, o să-ți cauți scuze pentru a citi, nu pentru a nu citi. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să se caute pe sine în cărți, nu uitându-se la viața personajelor de pe micul ecran. Scopul vieţii este fericirea. Iar ca să fii fericit, trebuie să-ți găseşti scopul în viaţă.“ Luciana este un om frumos și pasionat în tot ce face. Iar oamenii pasionați inspiră întotdeauna, nu-i așa?
5 întrebări fulger
Cum te-ai descrie?
Un om care încearcă să fie supraom. De multe ori, nu mă mulţumesc cu ce am realizat deja şi încerc să fac mai mult. Iar ca să nu fie totul simplu, deseori mă simt ca şi cum nu am făcut nimic până acum.
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat de când creezi?
Că nu există reguli. Am învăţat să fac totul aşa cum simt, iar dacă îmi place, asta mă împlineşte. Când creez, sunt
în lumea mea, unde nu există bariere.
Care sunt momentele tale de răsfăţ? Cum şi de unde te încarci cu energie?
Momentele mele de răsfăţ? Când sunt eu cu mine. Când merg mult pe jos (minimum 6 km), cu muzica preferată în căști şi privesc oamenii, copacii, păsările. Atunci îmi vin cele mai multe idei.
Cea mai mare provocare trăită?
Să fiu mamă. Încă este o provocare. Cea mai grea meserie este cea de părinte. Copilul trebuie să descopere ce-i place să facă, tu poți să-ți dorești doar să fie fericit.
Ce ai face cu o baghetă magică?
Toate lucrurile de pe lume îşi au rostul lor şi numai Dumnezeu poate folosi bagheta. Dar, dacă aş avea-o, probabil că aş vrea să aflu dacă omenirea are vreun scop. De curiozitate.
Citește și:
Bianca Dăncilă: Fetele niciodata nu se dau batute
Cel mai bun degustător de bere din lume
Ocolul Pamantului in fotografii
Articol preluat din ediția de septembrie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Mariana Fătulescu
Foto: arhiva personală