Pe Oana Marinescu o știam de la televizor. Acea ființă ireal de tânără și de plăpândă în hățișul ședințelor de la guvern în perioada 2005-2007…
Mai apoi, am întâlnit-o grație evenimentelor organizate de firma ei de comunicare, Oma Visions, și i-am tot urmărit postările și luările de poziție pe Facebook: mereu la curent cu toate, mereu la obiect, mereu echilibrate, mereu surprinzând esențialul, umanul. Tocmai de aceea mi-am dorit s-o cunosc mai îndeaproape pe cea care a fost ofițer de presă al Ambasadei Marii Britanii la București, purtător de cuvânt al Guvernului României, apoi director general pentru Diplomație Publică în cadrul MAE.Iată ce a ieșit…
Cine esti tu, Oana Marinescu? Cum te-ai descrie?
Sunt un om care își caută împlinirea. În rest, ca oricine, am lumini și umbre. Ce mă caracterizează însă este că încerc să aleg cât mai mult lumina. Cred că a fi om înseamnă să alegi mereu între bine și rău, dar uneori pur și simplu nu conștientizăm unde e linia de demarcație între cele două.
La o vârstă foarte tânără, ai deținut funcții importante și, mai ales, „foarte vizibile“. Cât de dificile au fost aceste misiuni? Ce lecții de viață ți-au oferit ele?
Este o întrebare complexă, pentru că acoperă de fapt zece ani din viața mea, în care, dincolo de funcțiile ocupate, am evoluat ca om. De exemplu, consider că la Ambasada Britanică am trecut printr-o experiență fondatoare profesional. Înainte, lucrasem în presă și îmi dezvoltasem o serie de competențe, însă la Ambasadă am învățat să schimb perspectivele, să înțeleg abordări diferite ale aceleiași probleme, să gândesc tactic. Este perioada în care m-am specializat în comunicare instituțională, combinând experiența practică și studiile masterale. Am început să negociez altfel și să fiu un pic mai diplomată. Dar probabil cel mai important este că acolo am văzut de fapt cum funcționează cu o doză de eficiență administrația publică. Și am văzut și cum funcționează în practică principiul „accountability”, adică al responsabilității instituționale. Așadar, când am preluat postul de purtător de cuvânt al Guvernului, aveam un fundament, aveam o meserie. A fost un avantaj din mai multe puncte de vedere. De exemplu, acest bagaj profesional m-a imunizat în fața presiunilor din sistem care îmi spuneau: „Așa se face!” sau „Nu s-a mai făcut niciodată așa ceva!” Mi-a permis, de asemenea, să construiesc o serie de proiecte curajoase pentru transparentizarea comunicării publice a Guvernului, precum și să profesionalizez relația cu presa. Dar la Guvern am avut și enorm de învățat. A fost o perioadă de conflict politic permanent. Aveam aproape o criză pe zi. Au fost zile în care gestionam câte două sau trei crize în același timp. Am consolidat atunci una din experiențele fundamentale pentru mine: luarea unei decizii pornind de la interesul public. Desigur, am și greșit, dar niciodată atât de grav încât să expun Guvernul. A fost și o probă de anduranță: adesea, plecam de la birou la 3-4 dimineața, ca să revin la 8-9. La MAE a fost diferit, pentru că nu mai aveam aceeași putere și libertate de acțiune ca la Guvern. De aceea, multe proiecte și inițiative lansate de mine nu au putut fi implementate până la capăt din cauza legislației. La MAE am învățat să am răbdare, chiar dacă mă consumam enorm. Și să îmi dau demisia elegant atunci când am știut că nu mai pot să lucrez la standardele mele.
Cum de ai renunțat la o carieră în sfera guvernamentală? Ce anume te-a convins să faci pasul în antreprenoriat?
Eu sunt un om foarte liber. Prefer libertatea statutului social. Am plecat din administrație atunci când am știut că nu mai puteam să îmi aduc contribuția, pentru că puterile mele fuseseră reduse, iar inițiativele mele erau blocate tot mai des. Mi-am construit firma mea de comunicare, cu care am căutat să fac proiecte cu un impact pozitiv asupra societății.
Cu ce se ocupă mai precis OMA Vision? Ce fel de proiecte vizează?
Facem comunicare strategică. M-a întrebat odată cineva ce înseamnă acest lucru. O definiție simplă este că îi învățăm pe oameni să vorbească cu sens. Iar definiția sensului o dezvoltăm împreună cu clienții noștri. Suntem pe o nișă și acolo vrem să rămânem. Nu semnăm cu oricine și nu acceptăm să facem orice pentru un buget. Facem proiecte de comunicare pentru companii, proiecte cu caracter social – am dezvoltat campanii pentru a combate violența împotriva copiilor, am făcut strângeri de fonduri; acum colaborăm cu Asociația Dăruiește Viață, pentru a-i susține proiectele în sprijinul copiilor bolnavi de cancer. Facem și comunicare instituțională, colaborând inclusiv cu misiuni diplomatice, dar nu facem comunicare politică. Derulăm proiecte culturale, cel mai cunoscut fiind Festivalul Enescu, de care ne ocupăm din 2012. Pentru noi, Enescu este o cauză, trece dincolo de orice ar putea fi un proiect profesional. Am dezvoltat un pachet de traininguri de comunicare – media, de criză, internă etc. – pe care le adaptăm pentru fiecare client. Este un produs care îmbină de fapt consultanța și formarea. Nu în ultimul rând, particip la evenimente ca speaker.
Cum îți alegi colaboratorii și proiectele?
Cred în rolul pe care îl are comunicarea publică în structurarea unui spațiu public sănătos. O bună parte din toxicitatea din societatea noastră este rezultatul unei comunicări publice execrabile. O proiecție a unor egouri dispuse să calce
și pe cadavre, dar să se vadă în prime-time pentru 30 de secunde! Eu nu accept să intru în genul acesta de activitate. Noi ne alegem proiecte care aduc o valoare adăugată societății și dăm soluții clienților noștri care includ și respectă comunitatea. Avem niște principii etice – sunt și pe site – și, în funcție de ele, decidem dacă facem sau nu un proiect. Cât privește echipa, aici e punctul esențial: contează enorm ce oameni alegi și cu cine lucrezi. Noi suntem foarte diferite și ne completăm una pe alta, însă ne leagă niște valori comune. În aceste condiții, diferențele sunt sursă de putere. Sunt mândră de echipa mea!
Din 2012 te ocupi de comunicarea Festivalului „George Enescu“. Ce înseamnă el pentru tine ca om și apoi pentru tine în calitate de comunicator?
Pentru mine ca om, implicarea în Festivalul Enescu înseamnă refuzul de a accepta abuzul și distrugerea din societatea românească. Este un mod de a lupta împotriva „sistemului”, dar mai ales împotriva atmosferei apăsătoare care apare atunci când o comunitate sucombă în fața abuzului și a indiferenței. Este o afirmare a binelui, a implicării, a recunoașterii valorilor, în ciuda a tot și a toate.
Ce aduce nou festivalul de anul acesta?
Anul acesta are loc Concursul Internațional George Enescu, care este organizat de festival ca parte a misiunii sale de promovare a muzicii marelui nostru compozitor și a tinerilor artiști. Este singurul concurs de muzică clasică din România recunoscut la nivel internațional. Va avea loc între 3 și 25 septembrie, iar iubitorii muzicii pot să-și cumpere bilete și să vină la concerte și la recitaluri, la Ateneu. Avem o temă foarte generoasă: „Trăiește-ți visul!” Visurile ne transformă, iar dacă investim în ele, atunci devin realitate. Vrem ca publicul larg să vină la concerte și să-i asculte pe artiști, să fie parte din visurile lor și să împărtășească propriile visuri. Pregătim mai multe surprize, dar, până una-alta, recomandarea mea este ca aceia care își doresc o experiență specială să intre pe www.festivalenescu.ro și să își facă rezervări la concertele din această toamnă. Vor fi atât recitaluri cu artiști consacrați, cât și recitaluri ale câștigătorilor concursului din 2014, pe lângă etapele de concurs.
Ce înseamnă a fi femeie?
Femeia este om. Avem nevoie cu toții – femei și bărbați – să recunoaștem și să declinăm umanitatea și la feminin. Restul sunt detalii.
Cum îți crești băiatul, acum în vârstă de 9 ani? Ce consideri a fi important în educația lui?
Îl cresc în primul rând ca pe un om. Plec de la premisa următoare: „Ce fel de om vreau să fie când va fi mare?” Vreau să fie un om cu un caracter puternic, echilibrat, frumos, deschis, fericit și acționez în acest sens. Educația pe care i-o dau se bazează pe o combinație de iubire necondiționată, de libertate, responsabilitate și exprimare de sine. Îl învăț să își caute rostul în viață, nu să aștepte să primească un rol de la viață. Cred că, dacă ne găsim sensul, putem să fim și fericiți.
Ce i-ai recomanda unei tinere aflate la început de drum în viața profesională?
O întrebare grea. Să își lămurească în primul rând limitele morale – ce e dispusă să facă și ce nu e dispusă să facă pentru un salariu; să își caute sensul pe lumea asta; să țină cont de ceilalți, de oameni; să facă ce o împlinește. E greu?
Citește și:
Liliana Nechita: Cred că frumusețea te ajută să devii un om mai bun
Osnat Peled: Inițiativă de succes
Articol preluat din ediția de iulie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Cătălina Oprea
Foto: Amalia Savinescu
Ședința foto a fost realizată la Ceainăria Greentea. Mulțumim pentru sprijin.