Când toți cei implicați (părinți, profesori, elevi) sunt deopotrivă nemulțumiți înseamnă că e nevoie de o schimbare. Dar cine s-o facă? Cine s-o înceapă? Directive, direcții pot veni de la minister sau inspectorate. Însă schimbarea aceea profundă, din temelii, trainică nu are sorți de izbândă dacă nu este făcută de oamenii sistemului. De mintea, sufletul și voința fiecăruia dintre ei, fie profesori, fie elevi sau părinți. Tocmai de aceea am ales să vă prezentăm poveștile minunate a trei profesori care au ales să iasă din zona de confort, care au înțeles că fără muncă, fără pasiune, fără dăruire, e degeaba. Totul.
Irina Constantinescu este profesoară de istorie-geografie de aproape 25 de ani. A îndrumat copii din mai multe școli din mediul rural și de 13 ani predă la școala gimnazială „Matei Gr. Vlădeanu“ din Cândești Vale, județul Dâmbovița, școală pe care acum o și conduce.
Încă de elevă a visat că va contribui, ca inginer horticultor, la dezvoltarea zonei în care s-a născut. Numai că de stațiunea pomicolă din Voinești-Cândești s-a ales praful, iar pe ea viața a dus-o pe alte căi. Dragul de geografie, insuflat, pe când era școlăriță, de profesori și părinți, a făcut-o pe doamna Constantinescu să urmeze specializările de bază ale Facultății de Științe Umaniste din Târgoviște (istorie-geografie), un master în geografie și studii postuniversitare în domeniul tehnologiei și informației la Universitatea Tehnică de Construcții București.
Educarea comunității
Irina Constantinescu nu s-a mulțumit să fie un simplu profesor. Visul de a schimba ceva în comunitatea din care face parte a determinat-o să lupte din toate puterile: „Educație înseamnă și ce este în afara porților școlii și astfel am antrenat comunitatea locală în tot felul de activități care să-i valorifice potențialul. Am adus aici, la Cândești, Fundația PACT din București și am descoperit împreună patrimoniul imaterial al cândeștenilor: tradiții, cultură, obiceiuri, legende.“ Apoi, Irina a lucrat cu Peter Hurley, irlandezul care promovează de peste 20 de ani România, la un proiect de restaurare a bisericii vechi a satului. „Și, pentru că educație înseamnă și implicare, cea mai importantă decizie din ultimii ani a fost să pun, în 2014, bazele Fundației Comunitare Dâmbovița. Aceasta încă are sediul în Cândești și acționează la nivel județean pentru schimbarea în bine a comunității prin mobilizarea resurselor acesteia.“
Elevii, într-un sistem ușor de schimbat
Irina recunoaște lipsurile sistemului educațional românesc, care se referă la „flexibilitatea, viziunea pentru secolul al XXI-lea, partea practic-aplicativă, dezvoltarea abilităților de viață ale elevilor, conexiunea a ceea ce se învață cu viața reală și multe altele.“ Tocmai de aceea se străduiește să facă lucrurile din ce în ce mai bine. A învățat că elevii de azi „au nevoie de încredere, să știe ce învață și de ce, au nevoie de profesori care-i ghidează și le sunt aproape – profesori calmi, empatici, care acordă atenție fiecărui elev în parte“. Iar din acest punct de vedere, ea crede că „sistemul educațional românesc este foarte ușor de schimbat în favoarea elevului: statul, părintele și profesorul au în față un copil valoros, care trebuie respectat și poate fi educat la standarde înalte prin dedicație, bucuria de a preda, respectarea eticii în educație, fără teme sufocante și pregătiri private“. Însă recunoaște că pentru acest lucru e nevoie de mai multe cadre didactice bine pregătite și bine salarizate, care să lucreze diferențiat cu fiecare elev sau grupă de elevi.
Modele din străinătate, în România
Irina a aplicat în 2016 la Programul Aspire for Teachers, o inițiativă a Aspire Academy, dedicat profesorilor din învățământul public din România. Acesta era ceea ce avea ea nevoie pentru o nouă etapă a evoluției ca profesor și pentru a contribui la educația elevilor săi. Apoi a fost selectată în echipa națională de know-how și s-a ocupat de realizarea procedurilor de bune practici și a început să studieze conceptul de visible learning. Învățarea vizibilă este o tehnică/un proces britanic modern prin care profesorii devin evaluatorii propriei predări. Tehnica presupune ca profesorii să vadă procesul de predare prin ochii elevilor și să-i ajute să devină ei propriii profesori (autodidacți). „Iar pentru că în România nu este încă nicio școală cu învățare vizibilă și doream să aprofundăm, să vedem cum se întâmplă practic, am scris împreună cu coordonatoarele noastre de la Aspire, Andreea și Andra, unor școli din Marea Britanie și, spre bucuria noastră, au răspuns cei de la Pembroke Dock Community School din Țara Galilor! Asta a însemnat pentru mine începutul unui proiect în curs de derulare.“
Așa se face că Irina a călătorit în Țara Galilor și timp de o săptămână a asistat la ore la diferite clase și a stat de vorbă cu elevii și profesorii. „Am văzut că se poate face școală și altfel, că elevilor le place la școală, știu despre ce învață și de ce. Concepte de învățare precum learning PIT, flipped learning, învățarea colaborativă, acceptarea greșelii ca oportunitate de învățare, învățarea pe bază de proiect, feedback, intenție de învățare, criterii de reușită sunt doar câteva care ne-au atras atenția și pe care dorim să le implementăm în clasele din România. Toate aceste practici se pot aplica în clasele noastre dacă profesorii încep să planifice împreună, să proiecteze cu atenție fiecare activitate la clasă, colaborează și văd învățarea prin ochii elevilor. Am învățat că este foarte important să cunoști impactul asupra învățării și să-i ghidezi pe fiecare dintre elevii tăi până la atingerea potențialului maxim de învățare– cu metoda potrivită de învățare, dacă se simte confortabil atunci când greșește și nu are acea teamă că nu e bine ce face.“
Viitorul sună bine
„Învăț în fiecare zi și sunt preocupată să fiu un profesor mai bun pentru elevii mei. În fiecare zi lucrez cu mine ca să să fiu profesorul acestui secol, care pregătește altfel de elevi, care gândesc critic, comunică mai bine și își susțin argumentele, știu să selecteze informația, au o bază bună ca pregătire, sunt empatici și au încredere în ei. Vorbesc deseori cu elevii mei și le povestesc despre toate acestea, iar eu și colegii profesori suntem încrezători că împreună putem să schimbăm în bine demersul didactic și atitudinea la clasă.“ Așa se face că elevii săi au devenit mult mai interesați, mai atrași de școală.
Pe viitor, Irina își dorește să facă un parteneriat cu școlile din Marea Britanie. Intenționează să se înscrie în programul Erasmus Plus pentru a obține finanțare în vederea implementării și în școala sa a învățării vizibile.
Citește și:
Articol preluat din ediția de noiembrie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: arhiva personală