Statisticile arată că 20% din inventatori sunt femei. Din mâinile lor dibace au ieșit lucruri utile, fără de care traiul modern este de neconceput.
Femeile reușesc să fie mame, soții, gospodine, să aibă și o carieră frumoasă sau să ne înlesnească viața prin invenții ingenioase. De ce fac asta? Fiindcă sunt creative și sensibile, dar și practice, preocupate de confortul familiei. Izbânzile lor sunt cu atât mai valoroase cu cât femeile au trecut de-a lungul vremurilor cu delicatețe peste refuzul social, croindu-și răbdătoare un drum al lor. Ele au reușit să-și pună amprenta în istorie prin descoperiri care ne-au oferit timp mai mult lângă cei dragi.
Melitta Bentz
(filtrul de cafea)
Cafeaua strecurată printr-un filtru de hârtie este, din fericire, ceva banal în zilele moderne. La început de secol XX, ideea era revoluționară. În 1908, o casnică de 35 de ani din Dresda (Germania), mamă a doi copii, a improvizat primul filtru folosind o hârtie absorbantă din caietul de școală al fiului ei și un recipient cu găuri. La fel ca toate invențiile simple, dar extraordinare, creația ei s-a născut din iritare și frustrare. Melitta Bentz își dorea să savureze o ceașcă de cafea fără să simtă zațul sau amăreala specifice cafelei din acea perioadă. În vara aceluiași an, ea a patentat invenția, care a și fost premiată la un târg din Leipzig. La scurt timp, a înființat propria companie care să-l producă. În anii ’30, filtrul original a fost schimbat (radical) cu altul în formă de con și un spațiu de filtrare mai larg, care seamănă cu ce știm noi azi. Firma s-a dezvoltat enorm în o sută de ani. Azi e condusă de strănepoții ei și se află în topul pieței de cafea.
Josephine Cochrane
(mașina de spălat vase)
Într-o zi obișnuită a anului 1880, o americancă din Shelbyville (Illinois) a făcut istorie din pricina unor farfurii murdare. Petrecerile din familie se încheiau mereu cu vase murdare. Josephine a fost furioasă când, după un astfel de eveniment, menajerele i-au ciobit porțelanurile. Probabil a regretat că nu le-a mai lăsat să le spele, dar nu s-a lăsat. Cum de nu a inventat cineva o mașinărie care să curețe vasele murdare? s-a întrebat ea și… a avut o revelație. De ce să nu o facă ea însăși? A reușit, într-o magazie din curtea casei, ajutată de un mecanic. A măsurat întâi vasele, apoi a creat compartimente pentru farfurii, căni, castroane. Josephine a reușit să obțină patentul câțiva ani mai târziu, în 1886.
A expus-o la un târg, însă primii clienți nu au fost gospodinele pe care visa să le ajute. Doar restaurantele și hotelurile s-au arătat interesate. Într-o școală abandonată, ea a înființat propria companie care să producă mașina de spălat, iar în 1912, la 73 de ani, se ocupa personal de vânzarea mașinilor. Abia după o jumătate de secol de la moartea sa invenția sa a devenit populară în rândul consumatorilor casnici.
Marion Donovan
(scutecul de unică folosință)
Într-o noapte a anului 1946, o mamă foarte obosită își lua în brațe bebelușul ud și plângăcios. Când i-a schimbat scutecul din material textil, Marion s-a gândit că trebuie să existe o metodă mai bună să țină uscat bebelușul.
A tăiat o bucată din perdeaua de duș și s-a așezat la mașina de cusut, pornită să creeze un înveliș care să stopeze scurgerile. Marion provenea dintr-o familie de inventatori. Așadar, nu-i de mirare că, în 1949, a creat primul scutec „modern“, care se prindea cu capse, nu cu elastic ori cu ace de siguranță, nu producea erupţii cutanate şi nu strângea pielea. În 1951, Donovan a primit patru patente pentru invenția sa. În același an, le-a vândut contra unui milion de dolari. A folosit banii pentru alte proiecte. Casnică și mamă a trei copii, a căutat neîncetat diverse căi prin care să-și ușureze munca în gospodărie. Nu a fost scutită de scepticism. „Am fost la toate numele mari. Mi-au spus că nu vor, că nicio femeie nu a cerut asta. Așa că l-am produs singură“, a declarat ea într-un interviu.
Mary Phelps Jacob
(inventatoarea sutienului)
S-a născut în 1892, la New York, într-o familie înstărită și a fost cunoscută ca poetă, patroană de editură și inventatoare, sub pseudonimul literar Caresse Crosby. La numai 21 de ani, ea a eliberat femeile de corsete inventând primul sutien modern. Avea 18 ani și urma să meargă la o petrecere. Și-a cumpărat o rochie de seară dintr-un material diafan. La acea vreme, singura modalitate de a susține sânii era printr-un corset din oase de balenă. Mary a observat că acestea se zăreau prin materialul rochiei. Nemulțumită, a legat două batiste cu o panglică și a creat o variantă mai discretă de susținere a sânilor. A primit numeroase complimente. Într-o zi, o persoană pe care nu o cunoștea i-a oferit un dolar pentru efortul depus. Atunci și-a dat seama că afacerea va fi de succes și era corsetului va apune.
În 1914, Mary a obținut patentul și a încercat să producă singură invenția. Nu a avut succes și a vândut patentul cu 1.500 de dolari (25.600 la valoarea de azi). Compania ar fi câștigat peste 15 milioane în următorii 30 de ani.
Ruth Handler
(mama lui Barbie)
Ruth Handler deținea din 1945, împreună cu soțul, o companie de jocuri și jucării (azi, cea mai mare în domeniu). La 14 ani de la înființare, Ruth a oferit fetițelor din întreaga lume păpușa de vis, Barbie. Ideea i-a venit când își privea fiica jucându-se împreună cu prietenele. Și-a dat seama că micuțele foloseau păpușile pentru a-și imagina viitorul, acordându-le roluri de adolescente, de studente, de femei de carieră. Ruth s-a decis să inventeze o păpușă adultă tridimensională, cu care fetițele să-și pună în practică visurile. A alintat păpușa „Barbie“ după fiica sa, Barbara. În 1959, a fost lansată la un târg de jucării și a stârnit rapid senzație. Până azi, rămâne produsul cel mai bine vândut al companiei. „Filozofia mea este că, prin Barbie, o fetiță poate fi orice își dorește. Barbie înseamnă mereu faptul că o femeie face alegeri“, a declarat creatoarea ei.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.43/30.10.2014
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: Pixabay