O femeie înamorată de haine nu este nimic neobișnuit, dar, atunci când chiar ea le creează şi are magazine proprii în marile lanțuri comerciale, povestea ei este de admirat.
La vârsta când multe fete încă visează și copilăresc în anii dulci ai studenției, Ana Maria Coman și-a început afacerea așa, ca-n joacă, dar cu multă trudă. Era studentă la ASE, pricepută la cifre, dar și la design. Își dorea haine de bună calitate, cu croieli moderne și la prețuri accesibile… și așa a început povestea brandului Etic.
A pornit de la mai nimic, cu câteva mii de dolari, mult entuziasm și un par-teneriat ce avea să se dovedească cea mai bună afacere. „Eram foarte tânără, aveam doar 19 ani. Eram timidă și neîncrezătoare, însă bunul meu prieten, Costin Strîmbeanu, care mi-a fost de la început asociat, avea câteva conexiuni și relații cu fabrici de confecții și astfel «nașterea» n-a fost complicată. Am avut noroc.“ Dacă talentul a ajutat-o să dea clasă hainelor, Facultatea de Management i-a dat o mână de ajutor pentru tot ce înseamnă partea financiară a afacerii.
O cămașă a fost primul produs Etic. A început colaborând cu fabrici micuțe și vânzând într-un magazin de numai 10 m², într-un complex comercial din Berceni. Ea desena, iar echipa de creație de la fabrică făcea tiparul. După execuția tiparului se face mostra, care, evident, era pe măsura creatoarei, ca să o poată proba, dar în final se îndrăgostea de fiecare piesă în parte. Produsul 0, mostra, rămâne întotdeauna cu tiparul, în camera de mostre, așa că trebuie să aștepte producția de fiecare dată. Secretul succesului? E adevărat că are fler pentru modă, dar secretul succesului ei stă în lucrurile simple, obișnuite, pe care le face cu multă modestie. Este un manager apropiat de angajați, atent la clienți, onest și dornic să învețe.
De unde a pornit ideea acestei afaceri?
Îmi doream de mică un magazin. Aliniam păpușile, le puneam să stea la coadă să probeze, să cumpere haine. Le făceam și haine, nu ieșeau întotdeauna cum îmi doream, dar perseveram. Îmi plăcea să le asortez. Când m-am întâlnit, după ani și ani, cu colegele de liceu, acum cliente, îmi spuneau „Tu chiar ai reușit să-ți împlinești visul!“
Care au fost primele produse?
Cămășile office, apoi am făcut pantaloni, pentru a avea o ținută elegantă completă. Mai târziu, am trecut la sacouri, erau mai greu de realizat. Am prins curaj și am făcut și paltoane. Clientele începeau să ceară bluze, așa că am creat și bluze, dar totul a fost pas cu pas, în decurs de 15 ani.
Care este ultimul articol vestimentar lansat?
Jeanșii. Îi avem deja de trei sezoane și modelele sunt adaptate trendurilor.
Porți haine Etic? Care este cel mai drag produs creat?
Paltonul, mantoul, este cel mai dificil de făcut, dar reprezintă și o mare provocare. 70% din garderoba mea este Etic. Croiala este, evident, pe gustul meu, iar în ceea ce privește materialele, când le aleg, mă gândesc la ce mi-ar plăcea mie să port, să fie plăcute la atingere, de foarte bună calitate, să arate bine și după multe purtări. Lâna, bumbacul, mătasea, materialele naturale primează. Materialele sunt din România, dar și importate din Franța, Italia, Grecia, Bulgaria.
Ce culoare îți place?
Sunt îndrăgostită de culorile clasice, alb, negru, bleumarin. Nu știu, poate vara să fie foarte cald, să port și culori mai vii, printuri florale, geometrice.
Ai mulți angajați, îi cunoști pe toți?
Da, am o relație cu fiecare. Le știu numele, poveștile, ei știu povestea mea. Pornind de la un magazin foarte mic, am învățat să fiu aproape de oameni și țin foarte mult la acest lucru. Suntem foarte apropiați. Îi ajut cum pot, îi încurajez să-mi spună cu ce se confruntă, de la problemele lor la sugestiile clienților.
Cum arată o zi din viața ta?
Dimineața merg la birou sau la fabrici și în partea a doua a zilei sunt în magazine. Mai verific cum sunt aranjate hainele, văd care sunt problemele, ce mai spun clienții. De multe ori vând chiar eu, așa interacționez cu clienții mai ușor. Uneori sunt apreciată și primesc bacșiș (râde), evident că nu știu cine sunt, dar am fost și apostrofată, mai ales în perioada reducerilor, că nu reușesc să mă mișc la fel de rapid precum celelalte fete. Odată, un client m-a întrebat ce se întâmplă, dacă sunt nouă, de ce mă mișc atât de greu. I-am cerut scuze și m-am străduit mai mult. Cu toții facem orice. Când deschidem un magazin, ne strângem toată echipa și fiecare face ce e nevoie. N-am nicio problemă să fac curat, să aranjez marfa… așa cred că trebuie să arate o echipă. Este foarte important pentru mine ce culori aleg, ce-și doresc clienții, chiar dacă o colecție este terminată cu câteva luni bune înainte, mai putem scoate piese pe care clienții le solicită.
Ce ai învățat de la clienți?
Să fiu răbdătoare și deschisă la nou. Eu sunt destul de conservatoare de felul meu.
Care crezi că este calitatea ta? Dar defectul?
Sunt încăpățânată uneori, dar am învățat să nu iau deciziile rapid, la cald, ci să analizez înainte. Sunt corectă, cred că asta este calitatea mea, iar ea mă ajută în relația cu colaboratorii, cu angajații, cu clienții și cu prietenii. Am observat că, dacă tu ești onest și respectuos, ești tratat la fel.
Ieși din casă nefardată?
Când sunt fardată pentru ocazii speciale, meritul este al echipei mele, specialiştilor make-up și hair-style. Eu mă fardez foarte puțin: fond de ten, gloss și mascara, dar nu ies niciodată din casă nefardată, chiar dacă este vorba de un machiaj lejer, aproape natural.
Ce-ți place să faci în timpul liber?
Să călătoresc. Iubesc Indonezia, peisajele, dar pentru oameni și viața de zi cu zi îmi place Italia. În țară îmi place mult să merg în Ardeal, e ca un colț de rai. În rest, îmi place să citesc, mă întâlnesc cu prietenele. Am aceleași prietene de când eram mică, plus sau minus câteva persoane, sunt aceleași persoane în viața mea.
Ai o siluetă pe care multe femei și-ar dori-o, care este dieta ta?
De multe ori, socializarea presupune să ies la masă, tentațiile sunt mari și Taurii, zodia mea, sunt tare pofticioși. Mă abțin să mănânc seara și fac sport, mă duc la sală, nu cât mi-aș dori, dar mă străduiesc. Cam atât, nimic deosebit.
Articol preluat din ediția de februarie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Sursa foto: Radu Vintilescu