Victoria Asanache este primul și singurul navigator de pacienți practicant din România. Mai mult, a reușit să includă această meserie în Clasificarea Ocupațiilor din România, pentru ca pacienții oncologici să aibă șansa de a beneficia de sprijin în tratamentul și relația cu medicul lor.
Sunteți primul navigator de pacienți din România. Ce face un navigator de pacienți?
Navigatorul de pacienți oncologici, în cazul meu, este cel care preia pacientul la diagnosticare, îi explică pe înțelesul lui diagnosticul, traseul pe care îl are de urmat și îl introduce medicului oncolog, chirurg, radioterapeut, după caz. Este interfața dintre pacient și medic. Nu se substituie medicului și încearcă să realizeze o echipă ce are ca scop susținerea, tratarea și vindecarea pacientului.
Ce sau cine v-a insuflat această dorință de a-i ajuta pe cei diagnosticați cu cancer?
Este o meserie în care dragostea de oameni este esențială! Mi-a plăcut întotdeauna partea medicală și, cu toate că nu am făcut medicina, mă fascinează ideea că pot să le fiu de ajutor unor oameni care primesc acest diagnostic dur. Probabil faptul că m-am confruntat în cazul mamei mele cu aceasta boală, acum zece ani, m-a făcut să urmez această meserie, să mă perfecționez și să-mi doresc să fiu lângă acești oameni!
Câți pacienți estimați că ați ajutat până în prezent?
Din 2002 până acum, am îndrumat peste 3.000 de persoane.
Cum reușiți zi de zi să vă mențineți optimismul?
Îmi place foarte tare ce fac! Sentimentul că e nevoie de mine undeva mă face să mă simt în largul meu. Pacienții care se bucură sincer când mă văd, mă caută, se luminează la față când ne întâlnim în spital sunt o sursă inepuizabilă de energie!
Nu e un secret că avem un sistem sanitar cu probleme. Ce v-a determinat să vă întoarceți în România după terminarea studiilor în SUA?
Niciodată nu m-am gândit să plec din România. Poate și pentru că sunt foarte legată de familia mea, de casa mea, de toți cei cu care viața m-a făcut să mă întâlnesc.
Cum ați reușit să omologați această ocupație în România?
La începutul anului 2016, Asociația Amazonia a depus la Ministerul Muncii și Protecției Sociale un proiect prin care solicita introducerea în nomenclatorul meseriilor a acestei ocupații. Am avut ca partener Fundația Vodafone, care ne-a repartizat o persoană din cadrul proiectului „Voluntar de profesie“. De aici, lucrurile au fost mai ușoare.
V-ați gândit să-i convingeți și pe alții să devină navigatori de pacienți? Cum reacționează „elevii“?
Am încercat să familiarizez câteva persoane cu această meserie, dar impactul cu lumea oncologică li s-a părut prea dur și au renunțat! De aceea, consider că trebuie să existe un cadru organizat în care cei care doresc să practice această meserie să poată face cursuri și să se familiarizeze cu tot ce implică relația cu pacienții oncologici.
Îmi puteți povesti cea mai frumoasă întâmplare din meseria dvs.?
Într-o zi, un pacient a venit în spital, deși terminase de un an tratamentul și din punct de vedere medical era vindecat. L-am întrebat dacă are nevoie de ceva, iar el mi-a răspuns că vrea să stăm de vorbă. Am mers în cabinet, unde mi-a spus că se simte bine, dar are ceva probleme în familie și ar vrea să le discute cu mine! Eu am zâmbit și i-am spus că, în principal, eu mă pricep la partea cu oncologia și la diagnostice, iar el a zis: „Știu, dar eu am venit să-mi iau partea mea de speranță, căci toată lumea știe că sunteți femeia care împarte speranță! Știu pentru că mi-ați dat și mie, dar acum simt că aș mai avea nevoie!“
De ce nu se duc româncele la doctor?
Femeile nu se duc la doctor până nu le doare! Iar de multe ori, deși le doare, nu se duc de frica diagnosticului.
Ce sfat aveți pentru cititoarele revistei FEMEIA. care se confruntă cu cancerul?
Să lupte pentru viața lor! Să accepte diagnosticul, să meargă mai departe, să se bucure din toată inima de fiecare zi! Lucrurile simple fac diferența!
Cum decurge o zi obișnuită din viața dvs.?
Mă trezesc dimineața la ora 5. Stau în afara Bucureștiului, așa că plec la 6.45 pentru că am de parcurs 45 km până la spital. La ora 8, ajung și încep să preiau pacienții, să le fac internările, să le dau bonurile de analize, să îi văd pe cei care vin prima oară în spital. Termin în jur de ora 17, uneori 18. Alți 45 km și iată-mă acasă la pisoii și cățeii mei! Având o curte mare, am și multe viețuitoare în ea.
Mai aveți timp liber? Ce faceți ca să vă încărcați bateriile? Ce hobby-uri aveți?
Îmi fac și timp liber! Sunt alături de copiii mei, Florin și Corina, și de nepoțica mea, Alexandra. În curând, ne vom bucura de încă o fetiță. De asemenea, mă văd destul de des cu tatăl meu, care anul acesta împlinește 90 de ani, și vreau să mă bucur cât mai mult de prezența lui, poate și pentru că îmi lipsește foarte tare mama. Îmi place să mă plimb prin pădurea de lângă casă, să scriu, să cos, să mă joc cu pisicile mele, să mă bucur de viața mea din plin.
Care este cea mai mare realizare din viața dvs. pe plan personal?
Faptul că am învățat să renunț la lucrurile și la oamenii care îmi făceau rău. Să îmi organizez viața. Am învățat să spun NU. Și să trăiesc clipa.
Care este cel mai mare vis al dvs.?
Viața e făcută din emoții care ne amintesc, de fapt, să nu uităm să trăim cu adevărat! Cred că dragostea este esențială în viața unei femei. Mi-a plăcut să fiu îndrăgostită și visez să mai am parte de așa ceva!
Unde vă pot găsi cititoarele revistei Femeia.?
Cititoarele mă pot contacta pe e-mail: victoria.asanache@gmail.com sau mă pot găsi la Institutul Oncologic București, etaj 1, cabinet Navigator Pacienți Oncologici.
Navigatorul de pacienți este o ocupație prezentă în țările cu sisteme sanitare performante de mai bine de trei decenii, acest specialist fiind o interfață necesară în relația dintre pacient și medic. În bolile grave, care pun în pericol viața pacientului, intervenția navigatorului este esențială, el facilitând accesul la informație, la o a doua sau a treia opinie, la studii și cercetări de ultim moment. Navigatorul preia și manageriază impactul psihologic pe care diagnosticele grave le au asupra bolnavului, echilibrul emoțional fiind vital pentru ca pacientul să aibă un răspuns optim la tratament și medicație.
Din 8 decembrie 2016, această ocupație a intrat și în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România), deci vor putea fi organizate cursuri de formare a unui personal specializat în ajutorarea pacienților cronici sau oncologici, în ghidarea și înțelegerea diagnosticului acestora, precum și a parcursului terapeutic.
Citește și:
- Cancerul tăcut, ucigaș în serie
- Ecografia mamara versus mamografia
- Cancerul: Femei condamnate, femei învingătoare
Articol preluat din ediția de aprilie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: arhiva personală