Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Alis și Cristian Grasu: Iubirea care încununează prietenia

Alis și Cristian Grasu: Iubirea care încununează prietenia

Pe Alis și Cristian Grasu i-am întâlnit prima dată când promovau o campanie în care elevii învățau pe manechine să acorde primul ajutor, în cadrul unui proiect-pilot de educație medicală şi prim ajutor pentru copii.

Interesul și pasiunea cu care cei doi vorbeau despre acest proiect m-au impresionat. Atunci am văzut dorința lor puternică de implicare în educația societății și visul lor: să salveze cât mai multe vieți cu putință.

Doamna doctor Alis Grasu este managerul celui mai solicitat serviciu din România, al Ambulanței Bucureşti-Ilfov. Domnul doctor Cristian Grasu este președintele Societății de Salvare București, al Asociației Serviciilor de Ambulanță din România și a fost numit în aprilie 2014 director UMP al Băncii Mondiale în cadrul Ministerului Sănătății.

Nu a fost ușor să-și facă timp pentru acest interviu în programul lor aglomerat. Însă, binevoitori cum sunt, până la urmă și-au rupt câteva minute și am stat de vorbă despre viața lor dincolo de meseria de salvatori.

Cum v-ați întâlnit?

A. G.: Am fost colegi de grupă din prima zi de facultate. Din toți cei 14 colegi, mi s-a părut persoana cea mai responsabilă.

C. G.: Am văzut-o râzând în primele zile de facultate. Făcea gropițe ca și acum și deborda de energie.

Care sunt calitățile persoanei cu care ați ales să împărțiți viața?

A. G.: Este un om tolerant, înțelegător, care niciodată nu a încercat să își impună despotic părerile. Este un foarte bun prieten, care simte când ai nevoie de el și întotdeauna îți vine în ajutor necondiționat.

C. G.: Este o gospodină perfectă, extrem de devotată celor pe care îi iubește, este veselă și are o energie inepuizabilă. Și mă iubește aproape la fel de mult cât o iubesc eu. (râde)

Cine prepară micul dejun?

C. G.: Cel care se trezește primul.

A. G. : De obicei, există doar cafeaua. În weekenduri însă… împreună!

Sunteți geloși?

A. G. : Până acum doi ani consideram că nu. Nu chiar. 

C. G. : Da, cu unele limite.

Cât de important este sprijinul celui/celei de lângă dvs. atât în viața personală, cât și în carieră?

A. G.: Foarte important. Eu cred că partenerul de viață trebuie să fie sprijin, prieten, confident și, de ce nu, o rampă de lansare pentru celălalt.

C. G.: Vrem sau nu să recunoaștem, avem nevoie de sprijin într-un moment al vieții personale și profesionale. Este reconfortant să ai pe cineva care să îți întindă mâna ori să îți păzească spatele.

Ce v-a determinat să alegeți o carieră în medicină?

A. G.: Încă din liceu mi-am dorit acest lucru. Îl admiram foarte mult pe tatăl meu și îmi doream să îl urmez.

C. G.: Nu am reușit să intru la școala de aviație, așa că am aplicat planul doi.

Ați întâlnit oameni care v-au inspirat?

A. G.: Tatăl meu, doctorul Florin Sperlea. Regretatul doctor Mircea Oprișan. Dr. Doru Herghelegiu este un alt om care m-a inspirat.

C. G.: Categoric. Unii chiar foarte aproape. Socrul meu a fost unul dintre ei. Doctorul Mircea Oprișan a fost altul. Dar, peste toți, o femeie a fost cea care și-a pus amprenta pe dezvoltarea mea ca om.

Ce satisfacții vă aduce conducerea SABI?

A. G.: Sunt foarte fericită când simt că echipa de la Salvare devine puternică, atât din punct de vedere profesional, cât și social. Cea mai mare satisfacție este atunci când lucrurile merg bine și pacienții, dar și colegii mei sunt mulțumiți.

C. G.: Eu nu am condus, la propriu, niciodată Ambulanța București Ilfov. Am pus doar sufletul și umărul. Cea mai mare satisfacție o am de la oamenii formați.

Sunteți managerii celui mai solicitat serviciu de ambulanță din țară. Cum faceți față unei asemenea presiuni?

A. G.: Cu multă dedicație și pasiune. Nu simt efortul, chiar dacă uneori este imens, pentru că iubesc ceea ce fac.

C. G.: Și eu iubesc această activitate. E stimulant și provocator să rezolvi urgențele a patru milioane de oameni. Și nu o resimt ca pe o presiune. Și, după 26 de ani de urgențe, mă simt în momentele de criză ca peștele în apă.

Cum se înțeleg doi medici în casă? Discutați mult despre serviciu?

A. G.: Aproape tot timpul… atât cât îl avem împreună.

C. G.: Prea mult, spre disperarea celorlalți membri ai familiei.

Cum rezistă iubirea în căsnicia dumneavoastră?

A. G.: După 35 de ani de căsnicie, întrebarea mă ia pe nepregătite. Cheia rezistenței unei relații de iubire cred că este respectul reciproc între cei doi soți.

C. G.: Ca un corolar al unei prietenii perfecte.

Ce lucruri aduc armonia în familie?

A. G.: Tudor, fiul nostru, aduce armonia. El a fost de la început liantul.

C. G.: Ea e Berbec și eu sunt Taur, așa că nu e totdeauna armonie.

Ce preferați să faceți în timpul liber? Ce hobby-uri aveți?

A. G.: Să merg prin magazine, să văd lucruri noi și, când îmi permit, să le cumpăr. Să mă plimb, să fac sport și să petrec puțin timp cu prietenii apropiați. Dar cel mai mare hobby rămâne în continuare Ambulanța. Care nu prea îmi lasă timp liber.

C. G.: Să văd locuri noi, lucruri noi, oameni noi. Să fiu între oameni. Și, peste toate, Salvarea!

Cum definiți succesul?

A. G.: Să mergi într-un bazar și să te oprească o femeie care să îți mulțumească pentru că ai salvat-o cândva. Să te plimbi pe stradă și să te salute oameni pe care nu-i cunoști, iar uneori să-ți mulțumească pentru ce faci. Să te uiți înapoi cu mândrie, cu mulțumire și cu dragoste la ceea ce ai realizat.

C. G.: Să ai prieteni cărora să le fie dor de tine.

Citește și:

Adrian și Andreea Buga, despre a trăi cu artă

Pavel și Ana Maria Popescu: Împreună jucăm meciul vieții

Raluca Debu: Când știi ce vrei, totul e alb și negru

Articol preluat din ediția de iulie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Corina Matei

Foto: Mihai Nicolae

Make-up: Mădălina Radu

Ședința foto a fost realizată la Caffe D’Arthe. Mulțumim pentru sprijinul acordat.


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus