Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Alpinismul, o dragoste pe viata

Alpinismul, o dragoste pe viata

 

Cristina are de ceva vreme un partener constant de expediţii şi de viaţă, dar sunt curioasă cât de mult se putea baza pe cei din jurul ei în momentele dificile, atunci când nu-l cunoştea pe Cosmin. „În situaţiile-cheie, poţi avea reacţii de care nu eşti conştient până ce nu eşti pus în faţa faptului. Acestea pot lega prietenii adevărate sau fac doi oameni să nu-şi mai vorbească.  Bine e să testezi compatibilitatea cu un partener înainte de expediţie, nu acolo. Pe vârfuri mai înalte de 7.000 de metri, fiecare membru al echipei trebuie să fie foarte sigur pe capacităţile lui, deoarece o acţiune de salvare poate pune în pericol şi alte vieţi.“ 

Pe lângă pericolul căderilor în gol, soarele puternic şi gerul năprasnic sunt alţi mari duşmani ai alpiniştilor. Cristina mi-a povestit cum odată Cosmin şi-a scos mâna din mănuşă şi degetele i-au degerat pe loc. Sau cum pielea de pe buza ei de jos, „arsă“ de frig, pur şi simplu s-a dezlipit, lăsând-o cu rană vie. „De soare şi frig trebuie să te fereşti mereu, altfel te trezeşti, fără să-ţi dai seama, cu nişte răni cumplite“, îmi povesteşte Cristina, iar eu mă uit la chipul ei de porţelan şi nici nu pot să-mi închipui că a trecut prin asemenea grozăvii.

Curiozităţile mele şi planurile ei

Alţi jurnalişti o întreabă cât de sus a ajuns, pe ce vârfuri s-a căţărat şi ce sponsori are – pentru că aceste expediţii costă zeci de mii de euro. Însă eu am curiozităţi frivole: cum şi unde dormi la mare înălţime? Cum faci… pipi? Dar, dacă tot eşti acolo, alături de iubit, dragoste poţi să faci? Cristina îmi zâmbeşte cu îngăduinţă, e obişnuită cu situaţii mult mai încuietoare decât întrebările mele copilăreşti. „E simplu, pot să zic că e o viaţă rudimentară (Râde). Dacă poţi, mănânci (eu nu am probleme, dar unii nu au poftă de mâncare la acea altitudine).“ Mâncarea, aflu cu această ocazie, constă în nişte prafuri la plic amestecate cu apă obţinută încălzind zăpadă, chiar şi două ore, la o flacără abia pâlpâindă de primus. Explicaţiile Cristinei continuă blând, în grai ardelenesc: „De obicei, dormi în cort, dar noi, în ultimele două expediţii, am dormit afară, pentru că nu am găsit o platformă de 1,5 m să montăm cortul. De îmbrăcat, te îmbraci când pleci şi nu te mai dezbraci decât când vii jos. De la 7.000 de metri se folosesc nişte costume speciale de puf, destul de voluminoase, peste care ai un ham pentru căţărat şi te rogi să ai nevoie cât mai rar la toaletă. Cât despre făcut dragoste… eşti obosit mort, e frig, când ai un pic de răgaz nu mai vrei decât să dormi. Nu-ţi arde de aşa ceva.“

Cu romantismul de orăşeancă sedentară pleoştit, îmi adun forţele să-i adresez totuşi acestei fete curajoase întrebări pertinente despre visuri şi ambiţii, despre piscuri pe care tânjeşte să le atingă. „Cu siguranţă vreau să ajung pe un vârf de 8.000 de metri. Partea cea mai grea e cu finanţarea, pentru că astfel de expediţii implică multe costuri.“ Peste zece ani, o să ai totuşi familie, copii – am eu o ultimă zvâcnire domestică –, te vezi având grijă de ei sau tot pe munţi?“ „Mă văd având grijă de ei pe munţi“, îmi răspunde Cristina cu zâmbet larg şi înţeleg că adevărata pasiune nu poate fi decât pe viaţă, indiferent de parcursul pe care aceasta îl rezervă pentru fiecare dintre noi, alpinişti sau nu.

CV de alpinistă

Nume: Cristina Pogăcean
Vârstă: 29 de ani
A început practicarea alpinismului în 2004, în cadrul Clubului Alpin Român Cluj, după nouă ani de atletism de performanţă.
A obţinut 18 premii, din care 13 locuri I la competiţii de bouldering, escaladă sportivă, escaladă pe gheaţă şi dry-tooling.
În anul 2006, a urcat pe vârful Elbrus (5.648 m) în Caucaz.
în 2008, a urcat pe vârfurile Chapaev (6.130 m) şi Khan Tengri (7.010 m), în cadrul unor expediţii româneşti.
În toamna lui 2011, a încercat, împreună cu Cosmin Andron şi un coechipier englez, deschiderea unui traseu în premieră, în stil alpin, pe peretele sud-vestic al vârfului Shishapangma (8.013 m). Au ajuns până la 7.200 m, fiind nevoiţi să se retragă din cauza vremii.
În primăvara anului 2013, a reuşit, împreună cu Cosmin Andron, ascensiunea în premieră mondială a vârfului Gandharva Chuli (6.248 m), din masivul Annapurna Himal, Himalaya.

 

Pentru frumoasa din Cluj, luatul cu asalt al pereţilor de stâncă e un mod de viaţă, o activitate de care nu se poate lipsi nici în aşa-zisele vacanţe. Povestindu-mi la un suc despre pasiunea ei, am întrebat-o dacă pleacă undeva doar ca să stea degeaba, cum mai fac oamenii în concediu. Mi-a zis că la Nisipurile de Aur a fost pentru plajă, dar şi pentru că în vecinătatea staţiunii bulgare sunt nişte maluri de mare ispititor de abrupte, numai bune pentru escaladă. 

Şi nu m-am mirat deloc când mi-a dezvăluit că plănuieşte să se mărite cu iubitul ei, Cosmin Andron (ghid montan, partener de expediţii, alpinist, ca şi ea), tot agăţată de stânci, ca o încununare a dragostei ce-i leagă unul de celălalt şi pe amândoi de munte.

Visând la Himalaya

Încă de când nu mergea bine în picioare, Cristina nu putea fi lăsată nici un minut nesupravegheată – părinţii ei practic nu puteau ţine pasul cu ea. Aşa că au dat-o mai târziu la diferite sporturi, ca să-şi mai consume din preaplinul de energie. „Totuşi, am descoperit această pasiune pentru alpinism şi sporturi de munte destul de târziu, în anii facultăţii. Dar am reuşit să progresez destul de repede, făcând sport de mică. Prima expediţie în afara ţării a fost în Caucaz, la un an după ce m-am apucat de alpinism; după acea expediţie, ştiam că vor urma altele. Încă de atunci visam la Himalaya.“

Gândindu-mă la familia mea, care se îngrijorează şi când se întâmplă să n-am cinci minute semnal la mobil, o întreb despre ai ei şi ce este în sufletul lor ştiind-o ajunsă prin locuri în care se întâmplă să nu mai fi călcat picior de om. „La început, a fost foarte greu să-i conving, dar şi-au dat seama că aceste expediţii sunt o parte din viaţa mea. Îşi fac griji, dar îi înştiinţez o dată la 2-3 zile că sunt bine.“

La sală? Niciodată!

Cristina arată ca şi cum şi-ar face veacul într-o sală de forţă: e numai piele frumoasă şi muşchi (îşi închipuie probabil că celulita e vreo boală contagioasă, nu cred că auzit de ea), însă n-a fost în viaţa ei la sală. Se antrenează mereu în natură, pentru că n-are stare dacă vara nu se caţără şi iarna nu merge la schi. Totuşi, condiţia fizică nu este de ajuns în locurile în care ajungi să dormi la verticală, aninat de corzi deasupra hăului, cu oxigen rarefiat, apă din zăpada topită şi mâncare… praf la plic, ca pentru cosmonauţi. „Trebuie să ai cunoştinţe despre cum se adaptează corpul tău la altitudine, pentru că fiecare persoană reacţionează diferit. Contează şi dificultatea traseului – una e să urci pe un traseu comercial şi alta e să te caţări pe un perete de 2.000 de metri în stil alpin, unde nu a mai fost nimeni înainte ta.“ Cristina mi-a explicat că între partea comercială a acestui sport, care poate fi practicată aproape de oricine cu asistenţă din partea ghizilor, şi cea de-a doua variantă, alpinismul pur, e o diferenţă de la pământ la cer: cea din urmă e practic o luptă pentru supravieţuire, necesită o oarecare experienţă şi infinită încredere în propriile forţe.

Pericole la înălţime

Din fiecare expediţie, Cristina a învăţat că mai importantă decât pregătirea fizică e cea psihică. „Un mental foarte puternic cred că e cea mai mare calitate pe care trebuie să o aibă un alpinist. Mi s-a întâmplat de multe ori să merg în expediţie cu oameni mult mai bine pregătiţi fizic decât mine, dar nu au reuşit să ajungă pe vârf din cauză că au cedat psihic.“ A trecut şi ea prin momente în care s-a văzut nevoită să analizeze toate faţetele situaţiei critice în câteva fracţiuni de secundă. „S-a întâmplat în timpul unui concurs de alpinism în Cheile Turzii, unde de obicei merg ca acasă, dar, din neatenţie, grabă, relaxare şi, de astă-dată, din prea multă încredere în mine, am căzut 38 de metri într-un traseu de mai multe lungimi de coardă. Spre norocul meu, am scăpat cu câteva zgârieturi.“ Întâmplarea n-a speriat-o, ci a motivat-o şi mai mult. „Îţi depăşeşti barierele psihologice şi treci la alt nivel.“ 

 

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus