Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Anca Bucur, Miss Fitness Universe

Anca Bucur, Miss Fitness Universe

O accidentare cu noroc

Are 23 de ani de sport în spate la doar 26 în buletin. Şi acum mama sa îi povesteşte că a trăit cu impresia, cât era însărcinată, că va naşte gemeni, atât de multe tumbe făcea Anca în burtică. Aşa că, odată cu grădiniţa, la trei ani, a început cursurile de balet. Pentru clasa întâi a dat examen la Deva, la celebra pepinieră de campioane, unde şi-a petrecut primii ani antrenându-se în gimnastica artistică, apoi în cea aerobică, care a atras-o cu energia figurilor sale. Într-a zecea a fost selectată pentru lotul naţional de junioare la gimnastică aerobică şi nu s-a făcut de râs: a fost multiplă campioană naţională, a adunat câteva titluri pe plan internaţional, iar de la campionatele mondiale de juniori s-a întors cu medalia de bronz. A făcut parte şi din lotul de seniori, dar o accidentare care ar fi ţinut-o departe de competiţii o perioadă a făcut-o să lase performanţa la o parte. Viaţa mea fusese până atunci un cantonament continuu: una-două, fă-ţi bagajul şi mută-te, aşa că m-am gândit să stau liniştită o perioadă“. Pasionată de scena de competiţie şi inspirată de modele de top din fitness, s-a hotărât să revină în linie mondială competiţională. Câteva filmuleţe de prezentare personală trimise peste Ocean au propulsat-o exact acolo unde-şi dorea: în câteva concursuri mici, de calificare, prin care a ajuns şi la Miss Fitness Universe şi Miss Fitness America. 

„Superwoman din România“

Din premiile câştigate la concursuri n-ar putea trăi, dar ca instructor pentru ore de grup câştigă destul de bine, mai ales că este angajata unui lanţ de săli de fitness renumit. Tot mai multă lume îşi doreşte să lucreze cu ea, chiar şi în particular. Chiar şi vedetele. „Colaborez cu Andreea Marin, avem o relaţie foarte bună. Deocamdată, am energie şi poftă de viaţă pentru orele de grup, care sunt grele! La un moment dat, o să le răresc şi voi dedica mai mult timp clienţilor personali.“ Gândeşte-te că femeia asta îşi începe programul la şapte dimineaţa în fiecare zi şi poate avea chiar şi şase antrenamente până seara. Iar în tot timpul acesta, nu uită să bea apă din plin – aproape un litru la fiecare antrenament – şi să mănânce sănătos – îşi ia casoletele cu salată la muncă dacă ştie că n-are drum pe-acasă într-o zi, plus gustările de fructe, migdale… E „Superwoman din România“, cum îi zic americanii de la concursuri când află că singură îşi face coregrafiile, costumele, machiajul, părul. E un caz unic, dar Anca nu se plânge. Din contră, îşi doreşte să facă asta cât mai mult şi, având în vedere că titlul de anul acesta l-a câştigat după o accidentare gravă în februarie, poţi să ai deplină încredere în forţele ei. „Dacă eşti sănătos şi ai făcut asta de mic, tot timpul îţi rămâne ceva acolo legat de sport, pe care-l poţi face la orice oră. Îmi doresc să continui mulţi ani de aici încolo, cu competiţii şi antrenamente. Mă bucur să inspir atâta lume, iar ei, la rândul lor, îmi dau energie şi îmi stimulează creativitatea care mă împinge tot mai departe.“

Sportul nu exclude viaţa de familie

 

Anca este într-o relaţie cu un fost hocheist, acum corporatist. „Logodnicul meu nu mergea la sală înainte să mă cunoască. De când formăm un cuplu, face asta constant şi este o schimbare vizibilă, şi fizică, şi interioară. Şi noi avem mici răsfăţuri, dar, când trebuie să fim corecţi, e alături de mine. A învăţat şi el foarte multe despre nutriţie şi alcătuim o echipă. La început, îmi cerea sfaturi, acum îmi spune el mie ce să fac. Îmi doresc ca şi atunci când voi fi mamă să-mi păstrez forma în sală şi, poate, chiar în competiţii. Vreau să mă menţin tonică. De aici vin energia şi starea de bine pe care le împrăştiem în jurul nostru.“

Stă în mâini, cu picioarele în sfoară, flexate de la genunchi, cu gambele perfect paralele şi, ferindu-şi faţa de coada groasă de păr, caută obiectivul fotografului. Când l-a găsit, mai şi zâmbeşte, iar bietul om rămâne înţepenit cu degetul pe declanşator. Pentru Anca poziţia aceasta antigravitaţională nu-i nimic complicat, chiar şi astăzi, o zi dintr-un şir lung şi obositor, plin de muncă şi întâlniri, cum spune că are de ceva timp. Nici nu-i de mirare că toată lumea trage de ea: Anca Bucur a câştigat, pentru a doua oară, titlul Miss Fitness Universe la singura categorie dedicată profesioniştilor din competiţia americană.

La fitness, „slab“ egal „bolnav“

Când auzi de aşa ceva, prima vorbeşte prejudecata cum că femeile cu asemenea muşchi sunt „culturiste“, o ciudăţenie a naturii; când o vezi cu ochii tăi, nu-ţi mai vine să-ţi iei mâinile de pe formele ei definite, dar absolut feminine, care compun un trup armonios, dar cât o mână de om. Anca Bucur e o reprezentare superbă a unei siluete naturale de femeie, înzestrată absolut cu de toate, în cantităţi potrivite. Are exact aceleaşi înălţime şi greutate ca la 18 ani, când a trecut de la gimnastică aerobică la fitness. Diferenţa faţă de atunci este că a descoperit universul plin de secrete al nutriţiei – foarte apreciat şi speculat în SUA de altfel –, care o ajută să-şi pună în evidenţă fiecare fibră, pentru un aspect total care respectă regula „a plesni de sănătate“. „Am avut concursuri (cele de la început) în care nu arătam foarte tonică, pentru că alimentaţia şi suplimentele erau prea sărace, iar asta te face să pierzi din masa musculară. Dar am învăţat cum să-mi păstrez forma muşchiului şi să pierd doar din ţesutul adipos. La gimnastică gândeam altfel, dacă ne spunea cineva că suntem slăbuţe, eram bucuroase. La aceste concursuri trebuie să se vadă forma muşchiului într-o stare naturală şi sănătoasă. Asta consider eu o formă de invidiat!” 

Contract de imagine în SUA

Competiţia la care românca noastră a câştigat – pentru a doua oară (prima dată în 2011) – acest trofeu mondial e definită ca un concurs de Miss, dar nu clasic, ci cu un pic de muşchi şi adună, la categoria fitness, unde a participat Anca, sportivi cu diverse tipuri de antrenament – gimnastică aerobică, artistică, ritmică, majorete, chiar şi dansatoare. Este cea mai grea categorie şi singura dedicată profesioniştilor, unde trebuie să se vadă că eşti un bun sportiv, care îşi lucrează tot corpul, nu doar unele grupe de muşchi. „Aceste premii, mai ales în SUA, sunt preţuite pentru că-ţi deschid multe porţi în industria fitnessului. Am avut o propunere de colaborare cu un brand din America. Deocamdată, analizez tot ce înseamnă schimbare, colaborare, asociere cu diferite produse. Sunt şi companii care au aflat de mine de la colegii lor din SUA: «Ştiţi că aveţi, în România, pe cineva care a câştigat acel concurs?» Aşa este, acest titlu îţi deschide multe porţi în această industrie. Este o recunoaştere a muncii mele de atâţia ani.“

 


Lasă un răspuns

Sus