Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Cătălina Focșa, din birou direct pe crestele munților

Cătălina Focșa, din birou direct pe crestele munților

Viața sedentară este o reală problemă pentru mare parte dintre noi, căreia nu știm cum să-i dăm de cap.

Nu este însă chiar atât de greu să scăpăm de ea, mai ales dacă găsim o activitate care devine o reală pasiune. Cătălina Focșa, inginer software, a descoperit drumețiile pe munte la începutul acestui an și a început să se antreneze intens în fiecare weekend. Așa se face că, după doar șase luni, a reușit să parcurgă GR20 Corsica, cel mai dificil traseu montan din Europa, cu o lungime de 180 km. Care este secretul? Am încercat să aflu chiar de la ea!

Spune-ne câteva cuvinte despre tine…

Am absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare, specializarea Calculatoare, din cadrul Universității Politehnice București şi sunt inginer NFV (Network Functions Virtualization) la Enea România. Acum dedic o mare parte din timpul liber drumețiilor, pentru că acolo mă regăsesc, dar şi pentru că sportul este necesar persoanelor sedentare, așa cum sunt angajații cu muncă de birou. În plus, îmi doresc să găsesc echilibrul între ceea ce îmi doresc şi ceea ce fac. În copilărie, am fost pasionată de matematică şi de desen şi, de la primul job în IT, am început să privesc şi altfel specializarea mea, ca pe o altă pasiune care încă mă defineşte. Acum, în urma finalizării circuitului, încerc să mă mențin în formă și dedic foarte mult timp drumețiilor. 

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru trasee montane?

Cred că mi-au plăcut dintotdeauna drumețiile, însă erau o pasiune latentă, nedescoperită. Traseul GR20 mi-a confirmat, de fapt, pasiunea. Până să fac traseul, toată experiența mea de trekking (parcurgerea unui traseu lung și anevoios pe jos, n.r.) se rezuma la scurte plimbări de câteva ore în natură. Ce îmi place atât de mult la drumeții e faptul că îmi oferă și alte mici plăceri pe lângă mersul în sine, și anume peisaje frumoase, liniște, tovărășia altor pasionați de drumeție.

Ce te-a învățat acest sport?

Încă din momentul în care am început antrenamentul pentru GR20 Corsica, mi-am dat seama că, pentru a atinge un obiectiv, trebuie să îmi doresc foarte mult acel lucru, să fiu perseverentă și să mă antrenez. Succesul nu vine peste noapte, ci cu mult efort și disciplină, dar și încredere în forțele proprii, lecții pe deplin valabile și în viața de zi cu zi, nu doar în trekking.

Fără îndoială, trekkingul mi-a schimbat viaţa în bine. Am învățat să apreciez lucrurile mici şi confortul zilnic, să mănânc în funcție de ce am nevoie pentru a mă simți bine și a mă apropia de ce mi-am fixat ca obiectiv. Am început să mă iubesc mai mult pe mine însămi şi să înțeleg faptul că o minte sănătoasă are nevoie de un corp sănătos şi că niciuna din ele nu poate evolua individual, ci se completează.

Ce înseamnă sportul pentru tine?

Trekkingul a devenit pasiunea mea. Până la momentul GR20, nu pot spune despre mine că eram foarte preocupată de sport, cu atât mai puțin de mișcarea în natură. Însă, odată cu decizia de a face circuitul, am început pregătirea, asta însemnând curse de 10-15 kilometri de alergare de două ori de săptămână și antrenamente la fiecare sfârșit de săptămână.

Care a fost cel mai dificil moment în antrenamentele tale și cum l-ai depășit?

Antrenamentul pe care mi l-am propus înainte de GR20 nu a fost unul simplu, având în vedere că înainte de acesta nu am fost foarte activă. Organismul meu a fost supus unui test important raportat la timpul aferent pregătirii și la miză – cel mai dificil dintre traseele de lungă durată.

A fost unul dintre momentele în care am înțeles că motivația nu e suficientă ca organismul să te asculte şi că efortul resimțit este cu atât mai greu de suportat, cu cât ești mai slab pregătit. Am încercat, așadar, să recuperez o mare parte din timpul pierdut pregătindu-mă, pentru a-mi diminua trăirile negative pe care eram convinsă că le voi avea de gestionat în timpul traseului. Sub presiunea efortului și a oboselii, practic devii alt om – și a fost important pentru mine să mă descopăr și în acea ipostază, să îmi testez reacțiile.

Povestește-ne despre traseul GR20 Corsica!

GR20 Corsica a fost un traseu foarte bogat în emoții și temeri. Toate aceste trăiri au fost mai intense ca niciodată în cele 16 zile de traseu. Am plecat la drum împreună cu Georgiana, o bună prietenă. Am cumpărat biletele de avion și de feribot, ne-am făcut asigurare medicală și ne-am pus în rucsac toate lucrurile necesare – pelerină de ploaie, geacă de vânt, sac de dormit, filtru de apă și o trusă de prim ajutor. Ne-am planificat dinainte drumeția și ne-am propus să mergem între 6 și 11 ore în fiecare zi.

Am avut parte de o vreme neașteptat de bună, de soare pe aproape tot timpul drumeției. A plouat într-o singură zi, dar după ce am ajuns la refugiu, fără să ne afecteze traseul. Din acest punct de vedere, am fost norocoase, deoarece pe anumite porțiuni traseul era foarte greu. Am avut și un mic incident: am alunecat și am suferit o întindere musculară. Cel mai tare m-a afectat în aceste 16 zile de expediție oboseala. Până atunci, nu mai avusesem experiențe care să implice efort susținut mai mult de cinci zile, iar de la jumătatea traseului, acest lucru s-a văzut: mă simțeam obosită în mod constant. Am avut nevoie de multă determinare să termin traseul, dar susținerea Georgianei și antrenamentul dinainte m-au ajutat foarte mult. De multe ori eram gata să mă opresc, însă am ignorat acea parte din mine, mi-am depășit demonii și am mers mai departe.

De ce l-ai ales tocmai pe acesta?

A fost contextul care m-a determinat să fac traseul. Prietena mea Georgiana își dorea să parcurgă circuitul, iar eu aveam nevoie de această provocare. Pasiunea și hotărârea ei m-au convins să merg pe munte și să las toate celelalte griji acasă, să mă eliberez de programul meu cotidian și să evadez. Probabil aceasta a fost una dintre cele mai bune alegeri din viața mea și abia aștept următoarea aventură.

Ce te-a ambiționat să-l termini?

GR20 Corsica nu a fost un traseu ușor din punct de vedere fizic, dar nici emoțional. Antrenamentul pe care l-am avut înainte a avut un rol foarte important, deoarece m-a făcut să fiu cât de cât pregătită. Spun „cât de cât“ pentru că, de fapt, nu eram 100% pregătită. Am avut foarte multe lucruri de învățat pe drum și abia acolo, în mijlocul acțiunii, mi-am dat seama că sunt mult mai puternică decât credeam. În ziua 10 sau 11 am avut un mic accident, am alunecat pe o piatră și am făcut o întindere musculară. Nu a fost nimic foarte grav, dar acest lucru ne-a încetinit un pic. Am decis să nu forțăm foarte mult, astfel încât să reușesc să termin traseul. A fost o perioadă mai grea, însă natura a compensat. Am avut parte de cele mai impresionante spectacole și peisaje ale naturii. Sus pe creste, simțeam că merg printre nori, totul era ireal de frumos.

Care crezi că este cel mai important lucru pentru obținerea performanței?

Nu există o formulă simplă care să te ajute să obții performanța. Fiecare domeniu în care vrei să reușești are alte cerințe. În ceea ce mă privește, formula mea pentru performanță se poate restrânge la pasiune, dedicare, determinare, curaj, timp și multă forță interioară.

Ai un regim de viață special?

În timpul săptămânii, merg la serviciu şi mă trezesc destul de devreme zilnic pentru micul dejun, peste care nu sar niciodată. Seara, o dată la două zile, merg la alergat în parc, de regulă marțea şi joia. La sfârșit de săptămână, merg pe munte pentru două zile de drumeții. Vinerea pregătesc rucsacul şi lunea îl deschid. În timpul rămas, mă ocup de treburi casnice și mă relaxez plănuind drumeția viitoare, citesc articole de IT sau psihologie și ies cu prietenii.

Crezi că o persoană sedentară își mai poate schimba viața? 

Viaţa ni se schimbă în fiecare zi, cu paşi mici, dar, dacă vom face ceva bun pentru noi înșine constant, vom simți în timp o diferență enormă. Oricine își poate schimba viața, cu condiția să și vrea. Până acum ceva timp nu eram nici eu foarte activă, dar dorința de a face traseul GR20 Corsica m-a ambiționat, astfel că mi-am impus un regim de viață diferit, cu mult mai multă activitate fizică, alimentație sănătoasă, regim de somn strict. Acum continui să merg în drumeții și să mă antrenez, scopul meu fiind să îmi îmbunătățesc rezultatele și să ajung să fac un traseu de trekking pe timp de iarnă.

Care ar fi top 3 îndemnuri/sfaturi pentru o astfel de persoană?

Să se alimenteze echilibrat şi sănătos mai mult cu ce are corpul nevoie decât cu ce îşi dorește şi cu fiecare zi se va simți mai bine. Să îşi dedice în fiecare zi măcar un scurt timp sieşi, nu în sensul de relaxare, ci lucrând pentru sine. Vor fi cele mai eficiente minute din acea zi, pentru că oricine lucrează cu drag şi entuziasm pentru sine. Să nu îşi uite pasiunile, pentru că acelea ne fac cu adevărat fericiţi şi productivi în toate celelalte activități.

Mai ai timp liber între job și antrenamente? Cum îl petreci? Ce alte pasiuni mai ai?

La început, am fost copleșită de multitudinea activităților zilnice. Treptat, au devenit parte din rutină, iar acum le practic cu drag. Îmi place să desenez pentru a mă relaxa şi fac acest lucru adesea în serile de odihnă. În rest, ascult muzică, citesc, socializez.

Care este visul tău?

Nu aş spune că am doar un vis, dar ador provocările şi, mai ales, să îmi testez limitele. Probabil că muntele (şi toată aventura pe care o oferă) e fără limită, deci e foarte aproape de idealul meu.

Poți recomanda câteva trasee frumoase și nu foarte dificile cititoarelor Femeia. pasionate de munte?
Recomand în primul rând mişcarea în aer liber. Trasee scurte, nu foarte solicitante, în care atenția de la frumusețea locurilor explorate să nu fie distrasă de efortul parcurgerii traseului. Din această perspectivă, Munții Bucegi sunt foarte accesibili şi au o multitudine de trasee scurte, uşor abordabile. Recomand pentru un început de succes în trekking orice traseu din Bucegi, cu condiția să nu fie abrupt și nu mai lung de 4-5 ore.

CASETĂ (poză hartă wikipedia):

Traseul GR20 merge de-a lungul insulei Corsica (Franța) pe crestele munților, care depășesc pe alocuri altitudinea de 2.700 m. Traseul are 180 km, o diferență de nivel de 10.000 m și este considerat a fi cel mai lung și cel mai frumos traseu din Europa: trece prin Parcul Regional Corse, unele zone ale acestuia fiind incluse în patrimoniul UNESCO.

Citește și:

 

Articol preluat din ediția de octombrie 2017 a revistei Femeia.

Foto: arhiva personală

Text: Corina Matei

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus