Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Copii cu aripi: Leo e pianist, om de radio și prezentator de gală la 11 ani

Copii cu aripi: Leo e pianist, om de radio și prezentator de gală la 11 ani

Leonid Lupașcu sau Leo, cum îi spun toți cei din jurul său, a uimit audiența la Gala Itsy Bitsy 2018, pe care a prezentat-o alături de Ruxandra Rusan. Fără vreun scenariu preexistent. S-a făcut remarcat la radioul cu același nume prin plăcerea sa de a suna zilnic pentru a vorbi cu prietenii săi cei mai buni, oamenii din studio, în drum spre școală sau spre lecțiile de pian, marea lui pasiune, ori prin genericele pe care le-a înregistrat ulterior pentru acest post de radio.

Cum ai descoperit pianul?

Am descoperit pianul la grădiniță, când aveam trei ani. Într-o zi a fost o preselecție pentru copiii care își doreau să studieze acest instrument. Spre norocul meu, am fost selectat și am descoperit pianul. Așa am înțeles cât de mult îmi place.

Ce te-a făcut să îți placă așa de mult să cânți?

De micuț ascultam cu drag muzica clasică. Eram fascinat când îl ascultam pe Mozart. Iar când am ajuns în fața unui pian, la grădiniță, am rămas vrăjit de sunetul acestui instrument. Curiozitatea mea, care crescuse la cote maxime cu privire la întrebările „de unde vine sunetul?”, „ce este sub capac?”, „cum funcționează ciocănelele și tot mecanismul în general?”, m-a făcut să îmi doresc să fiu cât mai des și cât mai aproape de pian. Cred că și reacția publicului m-a făcut, într-un fel, să îmi placă să cânt: văd cum oamenii își descrețesc frunțile, apar zâmbetele, iar starea lor de fericire mă face să nu mă opresc din cântat.

Care este aria/cântecul tău preferat, pe care nu te mai saturi să-l cânți la pian?

În momentul de față, piesa mea preferată este una compusă de Robert Schumann, se numește Intermezzo Op. 4, No. 5 și, într-adevăr, nu mă satur să o cânt. Este o piesă romantică, ce are și calm, și zbucium în ea, are tot ce îi trebuie, este foarte frumoasă. Dar sigur că pe parcurs am avut mai multe piese preferate, pe care le cântam cu plăcere și încă le cânt.

Ai un idol pianist? Cine este?

Am un idol în muzica clasică, pe W. A. Mozart, un geniu absolut. Dar mai sunt pianiști pe care îi ador și sunt modele de urmat pentru mine. De exemplu, Dinu Lipatti, despre care se spune că ar fi un Mozart al României, Tudor Dumitrescu, un tânăr pianist genial care a plecat mult prea devreme dintre noi. Dintre pianiștii contemporani, îmi plac mult Viniciu Moroianu și Vlad Dimulescu.

Cum te-ai împrietenit cu radioul?

Cu radio Itsy Bitsy m-am împrietenit foarte ușor. De mic ascultam cu mare plăcere și interes postul pentru copii. Participam intens la emisiunile și jocurile interactive de la radio. De la prima interacțiune, Itsy și Bitsy m-au făcut să mă simt prietenul lor pe vecie și de atunci parcă suntem o familie. Când eram mic, la radio se făceau cursuri de actorie pentru copii la care am participat cu mare drag și astfel am avut norocul să cunosc îndeaproape familia de acolo și pentru asta sunt foarte recunoscător!

Cum te simți când știi că mii de oameni ascultă genericele tale de la radio?

Mă simt fericit, parcă aș avea fluturi în burtică… Mă bucur că pot transmite mesaje lumii întregi și astfel să le aduc zâmbetul pe față!

Cum te-ai simțit când echipa Itsy Bitsy ți-a propus să prezinți gala?

Știi senzația aceea când stai liniștit pe scaun și brusc ai căzut de pe el? Așa m-am simțit eu când am aflat că sunt invitat să prezint Gala alături de Ruxandra Rusan, cea mai frumoasă prezentatoare de la radio! La început, m-am simțit șocat, emoționat, apoi onorat, important și foarte fericit!

Cum te-ai simțit pe scenă?

M-am simțit foarte bine pe scenă. Sigur, am avut emoții, dar din acelea pozitive. Am fost foarte fericit să strâng mâna atâtor personalități din toate domeniile.

Ai avut momente în care ai făcut toată sala să râdă. Ți-ai făcut un discurs înainte, te-ai gândit și la glume?

Nu am avut un discurs, nici nu prea a fost mult timp pentru pregătirea acestuia sau a glumelor. Totul a fost o improvizație pe moment. Sunt recunoscător echipei că m-a lăsat să fiu eu însumi pe scena. Cu toate că părinții mei mi-au spus după gală că am mai depășit niște limite, eu mă bucur, pentru că așa sunt eu cu adevărat, exact ca pe scenă. Nu sunt perfect, sunt cum m-ați cunoscut acolo și sper că v-a plăcut.

Ce înseamnă succesul pentru tine?

Cred că succesul înseamnă să faci exact ce îți place în viață, nu ce ești obligat să faci. Când îți dorești ceva cu ardoare, dar nu îl poți obține ușor și trebuie să muncești ca să obții ce ți-ai dorit. Succesul este ceea ce ai reușit să faci tu personal prin munca ta și cu plăcere.

Ce alte pasiuni mai ai, ce faci în timpul liber în afară de pian?

Îmi place mult să citesc, să merg la teatru și film, să compun muzică, să merg cu bicicleta, să înot, să alerg, să mă întâlnesc cu prietenii, să călătoresc. Dar, din păcate, nu prea am timp pentru toate.

Ce îți dorești să fii când vei fi mare?

Când voi fi mare, îmi doresc să fiu pianist, să aduc muzica mai aproape de oameni și astfel să îi fac mai fericiți. Iar ca hobby mă văd în IT, mă văd chiar și scriitor, îmi place să povestesc.

Părinții tăi te-au îndrumat spre o cale anume?

Nu pot să spun că părinții m-au îndrumat spre o cale anume, pentru că pianul a fost o întâmplare și un noroc, dar ei sigur sunt mereu alături de mine și mă susțin în tot ceea ce îmi place să fac. Părinții mi-au dat șansa să încerc de mic mai multe activități, precum muzica, teatrul, pictura, sportul, limbile străine, dansul, înotul. Și, sincer, toate mi-au plăcut și le-am făcut cu plăcere. Din păcate, acum nu le mai pot face pe toate, deși mi-ar plăcea, pentru că școala îmi ocupă mult timp.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Mă scol la 7 dimineața, mă spăl, mă îmbrac, iau micul dejun și plec spre școală. Pe drum, ascult Itsy Bitsy FM și, când am noroc, intru pe fir cu extratereștrii mei preferați și ne facem așa ziua mai frumoasă! La 08 ajung la școală și plec de acolo la 15. Dar nu plec acasă, ci spre altă școală, unde am ore de pian, teorie și percuție de la 16 până la 19. Ajung acasă pe la 19.30, mănânc, mă relaxez un pic, mă joc puțin și mă apuc de teme. Seara târziu, înainte de culcare citesc și adorm imediat, pentru că a doua zi o iau din nou de la capăt. Mulțumesc lui Dumnezeu că există sâmbăta și duminica, când pot să-mi trag sufletul!

Citește și:

Material preluat din Revista Femeia., ediția iunie 2018

Text: Corina Matei

Foto: PR, arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus