Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Gabriela Solomon: Povestea din spatele mâncării

Gabriela Solomon: Povestea din spatele mâncării

Cele mai fericite, dar și cele mai triste evenimente din viața oamenilor în general și în special a românilor se petrec în jurul mâncării. Că e vorba de nuntă, botez, parastas, Crăciun, Paște, aniversare sau pur și simplu o întâlnire memorabilă, totul are loc în jurul mesei. Iar gustul mâncărurilor din copilărie ne urmărește toată viața.

E o mână de om, însă arde ca o flacără. Mereu face câte ceva, mereu vede oportunități acolo unde alții văd doar pământ sterp. Și oriunde aruncă o sămânță rodește o plantă. Poate pentru că o sădește cu iubire, cu încredere, cu sufletul curat.

A studiat Dinamica Moleculară în Olanda, a călătorit pe jumătate de glob și chiar a trăit perioade considerabile în alte țări. Totuși, s-a întors în țară, de unde-și trage seva, pentru a se implica în viața comunității, pentru a scoate la lumină povești, rețete și obiceiuri vechi, convinsă fiind că ele dau savoare și consistență vieții mai tinerilor și mai puțin tinerilor. Mai pe larg, în rândurile următoare.

Cine ești tu, dragă Gabriela?

Pentru mine, dorința de aventură vine la pachet cu pragmatismul, cu intuiția și cu pasiunea de a învăța din fiecare experiență. Călătoriile pe mai multe continente mi-au arătat cum să prețuiesc „acasă” și identitatea pe care o duc cu mine.

Am lansat și condus diferite proiecte în mediul ONG (am o experiență de 10 ani în educație și training) și în mediul privat (turism și dezvoltare comunitară). De când mă ştiu mă ocup în paralel de câte 3 proiecte. Acum „proiectul“ prioritar este fetiţa mea, Cristiana, care a împlinit un an în noiembrie. Alături de colega mea, Ioana Pătrăşcoiu, creştem proiectul My Secret Romania, prin care inspirăm călători români și străini să descopere România de altădată. Iar alături de un grup de oameni curajoşi de la Vâlcea punem bazele unei fundații comunitare la Vâlcea pentru a aduna împreună toți oamenii care vor să miște lucruri în judeţ și a le oferi oportunități. Totul, cu şi pentru Cristiana.

De unde spiritul acesta comunitar? Cum de ești așa de implicată în viața comunității?

Când eram mică, în orăşelul Novaci, lumea de pe stradă și din familie se ajuta la nevoie (azi coseau fânul aici, mâine la vecinul, poimâine strângeau fânul împreună, sâmbăta găteau împreună pentru vreun eveniment – nuntă, pomană, praznic). În liceu am fost implicată în nişte proiecte de schimb de experienţă şi am înţeles ce înseamnă să ţi se ofere încredere şi cât de mult bine se întâmplă dacă eşti de încredere. Aşa că ţelul meu a devenit să fac bine, unde pot şi cât pot – mai întâi în proiecte de tineret, apoi în proiecte educaţionale şi, în ultimii ani, în proiecte de turism. Cu vârsta şi călătoriile, am priceput că acea componentă de încredere (în vecini, în rude, în autorităţi) a fost erodată imens în anii de comunism, aşa că acum e nevoie de un efort imens s-o construim. Un pas înainte şi vreo 10 înapoi, dar satisfacţia şi câştigurile sunt incredibile atunci când se întâmplă. Pe scurt, sunt atât de implicată în comunităţile din care fac parte pentru că e mare nevoie de oameni implicaţi. De oameni care să inspire şi care să ofere încredere, aşa cum am primit eu în liceu. 

De ce un proiect care are în centrul său mâncarea? Ce înseamnă mâncarea pentru tine?

Proiectul My Secret Romania pune în centru experienţele. Bilanţul nostru se referă la rânduri de vie culeasă și litri de must făcut, la căpițe de fân strânse, zile călare sau la numărul de cozonaci frământați. În toate excursiile organizate de noi inseram măcar o poveste în jurul mâncării şi, pe măsură ce clienţii ne scriau după aceea că le-au plăcut gazdele şi mâncarea, am zis că e ceva de urmărit. Iar legătura cu partenerii de la My Transylvania a venit natural, când Ioana i-a cunoscut la târgul de turism de la Berlin. Am zis în 2017 că facem Oltenia & Muntenia Brunch, iar în 2018 am făcut 10 evenimente culinare de tip brunch – breakfast și lunch, asezonate cu multă cultură şi cunoştinţe noi pentru participanţi.

Pentru mine, acum nu e foarte mult despre mâncare, ci despre povestea din spatele mâncării. De fapt, pentru mulţi dintre noi e mai mult despre memoria afectivă a gustului (bucătăria bunicilor, mesele de familie, ritualul pregătirii unui anumit fel de mâncare) şi abia apoi despre gust.

Ce semnificație au sărbătorile pentru tine?

Sărbătorile de iarnă erau cam singurele la care se reunea o mare parte din „clanul nostru oltenesc“. Eu sunt singură la părinţi, aşa că mă bucuram teribil să petrec timp cu verişorii, să mergem împreună în „Colindeţi“. De curând am încercat să readuc la viaţă unul din ritualurile bunicilor – făcutul cozonacilor. Nu ştiu dacă mi-a ieşit, dar măcar am documentat procesul.

Cine pregătește aceste brunch-uri? Cine ia parte la ele?

La începutul anului pregătim un calendar cu locurile în care vom merge pentru brunchuri si cu gazdele care ne primesc în curte sau în sat. Cu o lună înainte de eveniment dăm mai multe detalii despre meniu şi experienţa culturală, iar oamenii îşi rezervă un loc. Mâncarea e gătită de gazde cu ajutorul comunităţii, iar noi ne ocupăm de rezervări, ajutăm la aranjatul „expoziţiei culinare”, pregătim turul cultural. Participanţii pot fi oameni care stau aproape (de exemplu, la Costeşti au venit mulţi vâlceni), dar şi oameni care îşi plănuiesc o excursie în jurul evenimentului (din Bucureşti, din Craiova, chiar și din Sibiu şi din alte ţări). Sunt familii cu copii care vor să le arate cum arătau mâncărurile bunicilor sau cum e să te caţări în copaci în livadă, sunt fii şi fiice care vor să le arate părinţilor că se întâmplă lucruri şi la ei în judeţ, sunt cunoscuţi de-ai gazdelor sau de-ai noştri.

Care este scopul acestor brunch-uri? Dar planurile în ceea ce le privește?

Scopul proiectului „Gust şi gustări – elemente de cultură gastronomică din Oltenia şi Muntenia“ este de a valorifica oportunităţile culturale şi turistice din sudul ţării. Este realizat împreună cu partenerii noştri de la Asociaţia My Transylvania şi cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Promovăm patrimoniul gastronomic prin aceste brunch-uri – evenimente alternative care oferă mâncare tradiţională veche într-un design nou, proaspăt şi contemporan cu consumatorii urbani, produse locale şi tururi culturale. Scopul secundar este să încurajăm localnicii să păstreze soiuri locale şi reţete vechi, să îngrijească peisajele de înaltă valoare naturală, să promovăm micii producători şi meşteşugarii din zonă şi să arătăm că se poate să găteşti cu ce ai în apropiere (cumpărăm produse de la localnici).

Ce alte proiecte desfășori?

Împreună cu un grup de oameni curajoşi de la Vâlcea, vrem să înfiinţăm o fundaţie comunitară în judeţ. O astfel de fundaţie are rol de facilitator între resursele şi nevoile dintr-o anumită arie geografică, distribuind idei, experienţă, fonduri şi conectând oameni. Cred că înfiinţarea unei Fundaţii Comunitare la Vâlcea ne-ar ajuta să ne unim eforturile (noi, cetăţenii) şi să ne asumăm proiecte curajoase în educaţie, social, dezvoltare sustenabilă. În cele 16 comunităţi în care fundaţiile acţionează deja (www.fundatiicomunitare.ro), se văd efectele acestei mobilizări.

Sunt aproape şi de comunitatea din Nucşoara (Argeş), comuna în care s-a născut tatăl meu. Unul din visurile mele e să reabilităm cât mai multe căsuţe albastre de acolo şi s-o transformăm într-un exemplu de bună practică de turism responsabil. Sper ca prima casă adusă la viaţă să fie casa Elisabetei Rizea, una dintre susţinătoarele partizanilor din grupul Arnăuţoiu, o femeie dârză care încă ne învaţă despre libertate. Despre Nucşoara scriu aici, iar despre casa Rizea scriu urmaşii ei aici.

Ce i-ai spune unui tânăr care vrea să plece din țară?

I-aş spune că şi eu am plecat din ţară. Am locuit oleacă în Olanda şi oleacă în Brazilia şi a fost nevoie să văd cât de conectaţi sunt brazilienii la istoria lor, la tradiţiile lor şi la poveştile bătrânilor, ca să îmi dau seama că tot de acolo îmi iau şi eu energia. Deşi au mai multe probleme decât noi (sărăcie, corupţie, violenţă cât pentru 200 de milioane de locuitori), brazilienii vorbesc cu drag despre ţara lor, familie, muzică şi dans. Îşi iau energia de pe plajă, din munţi, din poveşti de samba şi din poveşti despre eroi locali. În Brazilia mi-am dat seama că, dacă vreau să construiesc ceva, am mai multe şanse să construiesc acasă.

Dacă ar fi să convingi un român/un străin să viziteze România, ce i-ai spune?

I-aş spune că în România există locuri unde timpul stă în loc şi te lasă să te bucuri de linişte şi de lucruri simple: mers cu căruţa, făcut must, mâncat fructe direct din copac. Că încă avem meşteşugari care păstrează şi înţeleg ritualuri şi simboluri vechi de sute de ani. Că avem fete frumoase şi mâncare bună, asezonată cu cel mai bun lichior/cu bere ieftină.

Cine sunt principalii actori

My Secret Romania organizează excursii inedite, de 2-3 zile, cu grupuri mici, în România de altădată. Tururi, workshopuri cu usturoi, brunchuri şi evenimente corporate cu povești, povestitori și ghizi zâmbăreți. Descoperim împreună locurile care încă trăiesc după ritualuri vechi, locurile care arată simboluri, tradiţii, natură neatinsă.

Asociaţia My Transylvania este iniţiatoarea brunchurilor gastronomice și culturale din Transilvania. Din 2010 încoace, Cristian Cismaru şi echipa lui sunt implicaţi în planificarea și desfășurarea mai multor proiecte de cultură gastronomică, inițiative de dezvoltare rurală și programe culturale: festivalul „Transilvania Gastronomică – Food Culture Festival“ – 2015-2018, înscrierea Sibiului ca Regiune Gastronomică Europeană etc.

Material preluat din numărul de decembrie al revistei Femeia.

Text: Cătălina Oprea

Foto: arhiva personală

 

Citește și:

Comments

comments

Lasă un răspuns