Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > FOTO Gianina și Ionela, vâslele de aur ale României

FOTO Gianina și Ionela, vâslele de aur ale României

România are în Top 5 canotori ai lumii 3 celebrități: Elisabeta Lipă, Georgeta Andrunache și Doina Ignat. Gianina și Ionela le calcă pe urme. Greu sport, oameni frumoși și puternici!

Gianina Beleagă și Ionela Cozmiuc (Lehaci) fac parte din elita canotajului mondial. Au cunoscut gustul medaliei de aur, fiind de două ori campioane mondiale la canotaj proba de dublu categorie ușoară, în 2017 și 2018, în 2017 devenind campioane la senioare în condițiile în care ele erau încă la Under 23. Mai mult, sunt singurele din istoria canotajului românesc care au reușit să obțină un titlu mondial de două ori consecutiv. Aceste două fete frumoase și tenace și-au păstrat modestia și interesul pentru cultură și educație. Cu noua gene­rație de canotori, sportul românesc are viitor.

Gianina Elena Beleagă

Frumoasă, înaltă, mlădioasă, mereu cu zâmbetul pe buze, însă foarte hotărâtă. Legată de familie și cu dorință puternică de a reuși. Așa am putea-o caracteriza pe Ionela.

Cum este viața ta dincolo de antrenamente?

În afara sportului, încerc să fiu o persoană cât mai „normală“. Îmi place să ies cu prietenii, iar când am câteva zile libere, îmi place să călătoresc chiar și în zone apropiate. Îmi place marea, iubesc muntele și încerc ca, de fiecare dată când am posibilitatea, să mă deconectez de la sport, cantonament și tot ceea ce înseamnă canotaj. Cel mai mult iubesc să cunosc oameni noi și să învăț mereu lucruri noi, din domenii noi pentru mine. 

Care este povestea începutului tău în canotaj?

Cred că mai degrabă canotajul m-a ales pe mine. „Basmul” a început la vârsta de 13 ani. Antrenorii de la Lotul de Juniori din Fălticeni, Despa Ioan și Avrămia Vasile, au făcut o selecție la care am participat și eu. Îndeplinind criteriile (înălțime și anvergura brațelor), mi-au explicat „cu ce se mănâncă” acest sport. Un mare dezavantaj a fost faptul că eram foarte slabă; aveam 51 kg, dar asta m-a determinat doar să muncesc mai mult pentru a concura cu fetele aparent mai puternice.

Ai visat să fii Elisabeta Lipă. Cum e drumul spre podium?

Doamna Lipă este o sportivă de elită și o femeie extraordinară! Am stat pe lângă ea puțin timp și, da, ai de învățat încontinuu de la ea. Nu mă refer doar la exemplul pe care îl dă în sport, ci în orice domeniu. Sunt două femei în viața mea care m-au învățat primii pași în viață atât la propriu, cât și la figurat: mama mea și doamna Elisabeta Lipă. Pentru mine, chiar reprezintă două prototipuri de superwoman. Cât despre drumul spre podium… este extraordinar de greu, dar, paradoxal, superb. Cred că este cel mai sincer examen al vieții pe care îl poți da. Dacă în drumul spre medalie lupți la modul cel mai cinstit și dai tot, finalul este peste măsura așteptărilor sau imaginației.

Ce calități îi trebuie unui adolescent să poată ajunge în Lotul Național al României?

În primul rând, dorința de a face ceva pentru el, pentru viața și pentru viitorul lui, dar și pentru țară. Mereu apar circumstanțe care ne dau peste cap ceea ce credem noi că se va întâmpla, dar, dacă ești conștient de ceea ce îți dorești de la tine, vei găsi soluții la orice problemă. Dorința este calitatea primordială a unui sportiv de performanță. De aici izvorăsc toate celelalte calități care alcătuiesc profilul unui atlet profesionist: perseverență, anduranță la muncă permanentă, înțelepciune dobândită în ani din victorii, dar, cel mai important, din eșecuri. Un adolescent trebuie să conștientizeze că, de la un moment dat, este necesar să se descurce fără ajutorul neîncetat al părinților. Eu am ales să o fac prin sport, dar se poate face asta în orice domeniu. Cum am spus, trebuie doar să-ți dorești.

Care a fost cea mai frumoasă competiție din viața ta? De ce o ții minte în detaliu?

Este o întrebare la care a trebuit să răspund de foarte multe ori, însă niciodată nu am reflectat prea mult la ea. Normal, campionatele mondiale la care am câștigat ar fi cele mai frumoase experiențe trăite, dar nu este o afirmație 100% sinceră. Nicio competiție avută nu a fost mai prejos decât alta. Da, unele au avut mize mai mari față de altele, însă la toate am luptat până la ultima fărâmă de energie. Pe toate le țin minte și la fiecare concurs în parte am trăit cel mai frumos sentiment. În acel moment, la startul fiecărei competiții, am simțit aceleași emoții, fie el un campionat mondial, un campionat național sau doar niște selecții pe lacul Snagov.

Ce faci în cantonamentele lungi, atunci când nu te antrenezi?

Cantonament = antrenamente, deci care liber?! Glumesc! Sunt unele etape în care avem și puțin timp liber, de obicei doar duminica după-amiază. Când nu mă antrenez, mănânc sau dorm, pentru că atunci când nu am antrenamente e fix ora meselor sau a somnului. Contez mult pe refacerea post- și preefort, fiindcă solicitarea e mare și trebuie să fim apte să ne antrenam cât mai bine și la capacitatea cea mai bună.

Cum te-ai înțeles cu antrenorii?

În general, cu toți antrenorii am o relație strict profesională, în care antrenamentul e antrenament, cu bucurii, stres, nervi, uneori glume, corecții, felicitări, însă pe antrenorul selecționer, cel care m-a descoperit, îl consider antrenorul meu de suflet. Și acum, după 5 ani de când nu mă mai antrenează, vorbim foarte des. Sunt considerată ca un membru al familiei. Probabil m-am atașat de acest om minunat și de familia lui și datorită faptului că părinții mei au divorțat de când eram foarte mică, iar eu am dus mereu lipsa unui tată. Cred că am proiectat în persoana lui imaginea acelui tată de care subconștientul meu avea nevoie.

Ai timp să te vezi cu familia? Cât de des mergi acasă?

Uneori îmi invit familia la mine. Da, este un subiect mai delicat, însă m-am obișnuit cu el. Cu toate că este o legătura strânsă între noi, îmi văd foarte rar mama și surorile. Știu și au înțeles și ele că asta implică sportul de performanță. Performanța o faci doar fiind perseverent, însă ca să dobândești această calitate trebuie să te rupi de casă. Eu am plecat de acasă la vârsta de 13 ani și de atunci a trebuit să învățăm cu toții replica: „Gianina e în cantonament și încă nu știm când vine acasă”. Dar îmi place să le surprind, să nu le anunț când le vizitez. Spun „vizită” fiindcă nu stau prea mult într-un loc. Vă dați seama că se trezesc cu mine la ușă și primul lucru pe care îl fac este să mă certe: „De ce nu ne-ai spus că vii acasă, ca să pregătim ceva bun de mâncare?!”

Cum te-a sprijinit familia de-a lungul timpului? Cu cine semeni?

Familia m-a sprijinit și mă sprijină necondiționat în orice fac. Orice decizie aș lua, mama este alături de mine. Desigur, îmi spune părerea ei, dar este conștientă că ceea ce fac este spre binele meu. De multe ori, surorile mele, care sunt mai mari cu 8, respectiv 9 ani, mă sună pentru a-mi cere sfatul. Le-am demonstrat că sunt o persoană cerebrală și ele pot doar să mă susțină în ceea ce fac. Cred că semăn câte puțin cu fiecare. Îmi place să cred că toate au contribuit la formarea și educația mea, încă de când eram mică.

Ești fashionistă? Cum îți alegi ținutele? Ce stil vestimentar preferi?

Dacă a fi fashionistă înseamnă a cheltui 3/4 din salariu pe haine scumpe sau să porți 4 designeri deodată, atunci nu, nu sunt. Îmi place în schimb să  fiu atentă la ce pun pe mine. Fie că ies în oraș, că particip la un eveniment, sau chiar atunci când merg la antrenament ori la masă, încerc să găsesc stilul potrivit cu momentul sau evenimentul la care trebuie să merg. În primul rând, ținutele mele corespund stării din acel moment. Îmi place să-mi pun amprenta personală în felul cum mă îmbrac, iar primul criteriu pe care îl aplic sunt simplitatea, minimalismul. Nu îmi place împopoțonarea. Vreau să mă simt confortabil, iar orice disconfort din exterior îl perturbă pe cel din interior. Cred că se aplică nu doar la capitolul vestimentație, dar asta este o altă poveste.

Ai o pasiune aparte pentru bijuterii?

Îmi plac bijuteriile. Colecționez foarte multe și din orice categorie, însă pantofii sunt cei de care sunt îndrăgostită. Nu neapărat pantofii clasici, cu toc, ci orice fel de încălțăminte. Să revin la întrebarea pusă, știu ca sună clișeic, dar consider că bijuteria cea mai frumoasă pe care o avem este zâmbetul. Un zâmbet sincer, din inimă chiar, te face să strălucești și să îi luminezi pe cei din jur. Bijuteriile sunt doar niște lucruri, al căror scop este să copieze ceea ce avem noi mai strălucitor, zâmbetul. Dacă vine din inimă, chiar nu avem nevoie de mai mult.

Te îngrijești atent? Știu că fața și mâinile unei canotoare sunt expuse mai ales la antrenamentele pe apă sau în cele de la munte, iarna.

Într-adevăr, aproape tot timpul suntem expuse unor condiții nefavorabile tenului nostru. Vara ne expunem mult la lumina soarelui, iar toamna în bătaia vântului. Am grijă de mine, dar nu am un ritual anume. Mereu mă dau cu cremă pentru protecție solară, iar seara îmi hidratez pielea cu cremă, însă nu am făcut tratamente speciale pentru întinerire sau antirid. Cum toată puterea vine din interior, consider că și pe planul ăsta e la fel. Alimentația este cea care mă ajută să am grijă de mine. Dacă este de calitate, atunci am și „combustibil” bun la antrenamente, dar în același timp mă protejează și de expunerea la condiții de vreme mai nefavorabile tenului. Să nu uităm de somn, de acele 8 ore pe care încerc cât mai mult posibil să le respect noapte de noapte.

Citești? Mai studiezi ceva anume?

Da! Citesc mult și orice gen de literatură. De fiecare dată când am puțin timp liber, îmi place să mă refugiez în lectură. Când sunt nervoasă, tristă sau am orice alte stări negative, ascult muzică și citesc; uneori le fac simultan. Acum sunt studentă în ultimul an la Educație Fizică și Sportivă, iar masterul vreau să îl fac în Management și Relații Publice, de ce nu, chiar în domeniul sportiv. Avem nevoie de dezvoltatori și promoteri ai sportului românesc, iar eu, venind din lumea sportului, consider că înțeleg foarte bine unde ar trebui să se îndrepte lucrurile.

Călătorești des la competiții. Ai timp măcar o jumătate de ceas să fii turist?

Da, într-adevăr, călătorim mult, însă nu mă pot numi turist. La majoritatea competițiilor, ajungem cu 2-3 zile înaintea deschiderii lor. Având câte două antrenamente pe zi, plus mesele, odihnă, refacere, timpul ne este exploatat în totalitate. În timpul concursului, nu cred că mai are rost să menționez că nu avem timp, energie, deci disponibilitate să vizităm. Când am fost la Rio de Janeiro, la JO din 2016, am fost mai norocoase. După ce am terminat competiția, am avut încă două săptămâni libere în care am putut vizita o părticică din acel splendid oraș. Spun o părticică fiindcă și acolo am ieșit doar trei zile din Satul Olimpic. 

Ai învățat să gătești?

Știu să gătesc puțin, doar că, fiind în cantonament foarte mult timp, nu este neapărat cazul să îmi gătesc des. O fac mai mult de plăcere, în timpul liber. Ultima mâncare gătită de mine, în afară de clasica omletă, au fost ardeii umpluți. Nu reușesc să aibă același gust ca ai bunicii, dar sunt destul de buni. Am mai gătit pui chinezesc și, normal, paste. Îmi place bucătăria italiană, iar cum mama este în Italia de mulți ani, mereu încerc să îi fur din rețete.

Ai un regim de viață echilibrat și în timpul liber?

Ce înseamnă de fapt „un regim de viață echilibrat și în timpul liber“? Eu nu consider acel scurt timp liber dintre cantonamente ca un „timp liber”. Pentru mine e o linie continuă. Sportul este un stil de viață, așa că de ce aș schimba ceva în acele două săptămâni din luna octombrie a fiecărui an? Cu excepția acestui an, când am avut acea operație la genunchi, eu făceam sport și în timpul liber de care spuneți. E adevărat, făceam mai puțin, dar consider că sunt una cu sportul. 

Crezi în iubire? Ce fel de rochie de mireasă visezi să porți?

Da! Cred în iubire, iar aici nu mă refer doar la cea pentru partenerul de viață. Cred că lucrurile după care mă ghidez cel mai mult în viață sunt să iubesc și să fiu iubită de cine contează pentru mine. Chiar dacă îmi este din ce în ce mai greu să îmi fac timp pentru cei dragi, pentru familie, dragostea față de ei îmi dă putere. Atunci când îmi este greu și îmi vine să renunț sau chiar în mijlocul unei curse, când durerea depășește luciditatea, îmi pun o întrebare simplă: „pentru cine fac asta?”, iar răspunsul îmi vine automat în minte: „mama”. Cred și în iubirea față de un partener. Având un stil de viață destul de organizat, trebuie să îmi împart energia și timpul în așa fel încât, fiind două sfere foarte importante pentru mine, să le îmbin astfel încât să fie un echilibru între ele. Consider că am reușit și reușesc să fac asta fără să neglijez vreuna. Nu mi-am imaginat propria nuntă până la cel mai mic amănunt, dar aș avea unele idei. Cum îmi plac lucrurile minimaliste, îmi păstrez aceeași părere și în legătura cu rochia de mireasă. Va fi rochia care-mi va reprezenta cel mai bine caracterul și cred că, de fapt, ea mă va alege pe mine; la fel cum m-a ales și canotajul. 

Ce faci de Crăciun și de revelion? Participi și la pregătirile tradiționale?

Nu știu, dar puteți să-mi sugerați voi câteva idei. Ha-ha! Nu am planificat încă nimic pentru sărbători, însă cu siguranță voi fi cu cei dragi. Iubesc sărbătorile de iarnă! Simt că toți suntem mai buni atunci, cu toate că acest lucru mă întristează. De ce nu putem fi așa tot timpul?  Cum de fiecare dată ajung acasă exact în Ajunul Crăciunului, nu am timp să contribui și la pregătirile tradiționale, dar mereu sunt așteptată la împodobit bradul. Ador decorațiunile! Înainte să ajungă pe bradul de Crăciun ghirlandele, le testez pe mine. Surorile mele râd fiindcă am putea, cu ușurință, să renunțăm la brad și să mă transform eu într-unul. 

Norocul înseamnă pentru Gianina…

Eu cred în legea atracției. În termeni moderni o numim „karma”. Consider că norocul ți-l faci singur prin fiecare acțiune pe care o întreprinzi, iar cu ajutorul lui Dumnezeu, care îmi dă putere, încerc să mă ghidez după propria conștiință. Dacă faci bine, ești cinstit cu tine și cu cei din jur, toate astea îți vor fi răsplătite în moduri la care nu te gândești vreodată.

PALMARES

Data și locul nașterii: 21 mai 1995, Câmpulung Moldovenesc

– 2017  – a obținut cel dintâi mare rezultat la Campionatul Mondial din SUA, Sarasota (Florida), devenind campioană mondială de seniori în proba de dublu categorie ușoară, ea fiind încă la categoria tineret, adică Under 23.

-2018  – surprinzător și foarte rar întâlnit, împreună cu Ionela, și-a păstrat locul în elita mondială, câștigând din nou titlul mondial la Plovdiv (Bulgaria).

Palmares competițional:

•Campionatul Mondial de Seniori Plovdiv, Bulgaria 2018 – locul 1, dublu vâsle categorie ușoară

•Campionatul Mondial de Seniori Sarrasota (Florida, SUA) 2017 – locul 1, dublu vâsle categorie ușoară

•Campionatul European Under 23 2017 Kruswika (Polonia) – loc 1, dublu vâsle categorie ușoară

•Campionatul Mondial U23 2017 Plovdiv (Bulgaria) – loc 1 dublu vâsle categorie ușoară

•Jocurile Olimpice 2017 Rio de Janeiro (Brazilia) – locul 8, dublu vâsle categorie ușoară

•Campionatul Mondial de Juniori 2013 Trakai (Lituania) – locul 1, proba 8+1

•Campionatul European de Juniori 2013 Minsk (Belarus) – locul 1, 8+1

•Campionatul Mondial de Juniori 2012 Plovdiv (Bulgaria) – locul 1, 8+1

•Campionatul European de Juniori 2012 Bled (Slovenia) – loc 1, 8+1

•Zeci de medalii de aur, argint și bronz la Campionatele Naționale pe apă și, implicit, pe ergometru, în sală

 

Ionela Livia Cozmiuc (Lehaci)

Frumoasă, pe cât de plăpândă pe atât de puternică, sfioasă, însă cu bunătate și un suflet cald cum rar întâlnești. Deopotrivă matură și copilăroasă, ne-a dat câteva detalii despre ea.

Cum este viața ta dincolo de antrenamente?

Viața mea dincolo de antrenamente este una frumoasă, eu cel puțin așa simt. Puținul timp liber pe care îl am încerc să îl fructific la maximum petrecându-l cu soțul și cu prietenii mei.

Care este povestea începutului tău în canotaj?

Începutul meu în canotaj este similar cu începutul majorității canotorilor. Eram elevă în clasa a VIII-a la Școală Doroteia când a intrat în clasă antrenorul Cristian Maliș de la clubul CSS Orșova. M-a măsurat, m-a întrebat dacă aș fi interesată de canotaj și am răspuns cu un „da” din toată inimă. Părinților le-am zis că, dacă nu mă lasă, eu tot plec la Orșova și uite așa, după nici trei zile, îmi făceam bagajul și plecam de acasă la 14 ani.

Ai visat să fii Elisabeta Lipă. Cum e drumul spre podium?

Doamna Elisabeta Lipă este un model pentru orice canotor care aspiră la înalta performanță și, cu siguranță, este și unul dintre modelele mele. Dar am visat să fiu și eu un nume, am visat ca numele Lehaci (și ulterior Cozmiuc, după soț) să fie un nume de rezonanță în canotajul românesc și încă lucrez la acest vis!

Ce calități îi trebuie un adolescent să poată ajunge în Lotul Național al României?

Pe lângă calitățile fizice, care sunt oarecum un punct de plecare pentru performanță, unui sportiv îi trebuie „inimă“, iar când spun asta, mă refer la dorința aceea acerbă de a reuși, bucuria de a ieși la antrenament și motivația de a-l face cu simțul răspunderii. Toate astea și un dram de noroc, în cazul meu, au funcționat.

Care a fost cea mai frumoasă competiție din viața ta? De ce o ții minte?

Cea mai frumoasă competiție din viața mea a fost Campionatul Mondial de anul acesta. A fost greu să mă decid între acesta și cel de anul trecut, iar diferența a făcut-o faptul că anul acesta am trăit bucuria succesului alături de soțul meu Marius (n.r. canotorul Marius Cozmiuc), care a obținut medalia de argint. Chiar ne-am întâlnit pe podium, el își primise deja medalia, iar eu urmam. Au fost niște sentimente unice.

Ce faci în cantonamentele lungi, atunci când nu te antrenezi?

Atunci când nu te antrenezi, te refaci. Iar pe lângă aceste două lucruri esențiale îți rămâne puțin timp pentru a ieși cu prietenii la un film, pentru a citi, a asculta muzică sau pentru puțin shopping.

Cum te înțelegi cu antrenorii?

Relația mea cu antrenorii este deschisă, bazată pe încredere și respect. Cred că este foarte important ca relația sportiv-antrenor să fie bună, deoarece favorizează obținerea unui rezultat frumos! 

Ai timp să te vezi cu familia? Cât de des mergi acasă? 

Am timp și pentru familie, chiar dacă nu este foarte mult. Merg acasă de 3-4 ori pe an, iar atunci încerc să mă întâlnesc cu toată lumea, pentru că am o familie numeroasă!

Cum te-a sprijinit familia de-a lungul timpului? Cu cine semeni?    

Familia mi-a fost alături mereu, m-a sprijinit indiferent de situație și, chiar dacă nu au fost alături de mine fizic, au fost sufletește sau cu o vorbă bună. La fizic semăn mai mult cu tatăl meu, dar am puțin și de la mama, iar la caracter mie îmi place să cred că ți-l făurești singur, dar balanța înclină spre mama la acest capitol.

Ești fashionistă? Cum îți alegi ținutele? Ce stil vestimentar preferi?

Nu pot spune că sunt o fashionistă înrăită, dar petrec ceva timp prin magazine. Ținutele mi le aleg în funcție de starea mea, nu am unele foarte complicate în garderobă, îmi plac lucrurile destul de simple, zic eu.

Ai o pasiune aparte pentru bijuterii?

Am bijuterii de tot felul, însă cel mai mult îmi plac ceasurile, am câteva și intenționez să îmi măresc colecția. 

Te îngrijești atent? Știu că fața și mâinile unei canotoare sunt expuse mai ales la antrenamentele pe apă sau în cele de la munte, iarna.

Încerc să am grijă de zonele expuse, este adevărat că fața și mâinile sunt cele care suferă cel mai mult. Nu pot să zic că merg la cosmetică în fiecare lună, dar folosesc produse de îngrijire.

 

Citești? Studiezi ceva anume? 

Îmi place să citesc, dar am perioade… Sunt zile în care nu aș deschide o carte și altele în care nu aș lăsa-o din mână. În prezent sunt studentă la master la Universitatea de Educație Fizică și Sport Craiova.

Călătorești des la competiții. Ai timp să fii măcar o jumătate de ceas turist?

Sunt unele competiții la care ai timp să mai vizitezi câte ceva și altele la care nu îți permite programul, deci partea cu vizitatul, mai mult în vacanțe.

Ai învățat să gătești? Ce anume?

Știu să gătesc cât de cât, nu sunt vreo expertă în ale bucătăriei, dar pe la 12 ani m-a învățat bunica să fac sarmale și știu și acum să le fac.

Ai un regim de viață echilibrat și în timpul liber?

Încerc pe cât se poate să îmi păstrez stilul de viață și în timpul liber, nu îmi plac exagerările de niciun fel, fie ea culinară sau de orice alta natură. Sunt sportivă și acasă, nu doar în cantonament.

Cum te-ai pregătit de nuntă? Ești cu soțul în cantonament? Cum merge căsnicia a doi canotori în aceste circumstanțe?

Nunta am pregătit-o din timp, nici nu aș fi avut cum altfel, iar rochia pe care am purtat-o a fost prima rochie pe care am probat-o, deci dragoste la prima vedere. Soțul meu este și el canotor, așa că sunt o norocoasă. Mă completează în absolut tot, este un om și un sportiv extraordinar și nu zic asta ca să îl laud. E adevărat!

Ce faci de Crăciun și de revelion? Participi și la pregătirile tradiționale?

Crăciunul este sărbătoarea exclusiv pentru familie și este una deosebită cu tot ce înseamnă spiritul Crăciunului: colinde, cozonaci, vin fiert și multe altele. Crăciunul e destinat familiei, iar revelionul este cu și pentru prieteni, în special canotori. De fiecare dată iese o petrecere pe cinste. Cât despre pregătirile tradiționale, nu prea avem timp, având în vedere că ajungem acasă în ajunul Crăciunului.

Norocul înseamnă pentru Ionela…

Norocul pentru Ionela înseamnă să fie sănătoasă și să îi aibă pe cei dragi alături!

PALMARES

Data nașterii: 3 ianuarie 1995

  • Vicecampioană mondială de juniori
  • Triplă vicecampioană europeană de juniori
  • Vicecampioană mondială de tineret
  • Campioană mondială de tineret
  • Campioană europeană de tineret
  • Dublă campioană mondială de seniori
  • La naționale, o mulțime de medalii

 

Material preluat din numărul de decembrie 2018 al revistei Femeia.

Text: Ivana Iancu

Foto: Alex Gâlmeanu

Stilist: Sergiu Martinaș

Machiaj: Marina Chiorean

Coafură: Mădălina Agapie (Keune România)

 

 

Citește și:

Comments

comments

Lasă un răspuns