Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Sunt barista în România

Sunt barista în România

Barista nu este în nomenclatorul de meserii din România, dar termenul desemnează acea persoană  calificată să prepare, să servească şi să decoreze băuturile pe bază de cafea. Fetele din materialul următor iubesc să fie barista şi, cu pasiune, ne vorbesc despre asta.

Silvia Graham, coordonator naţional al Asociaţiei de Cafea din România şi barista trainer la Barista School

Andreea Varga, barista STEAM coffee shop 

Anca Arhip, barista Origo coffee shop

A fi barista este un job  sau o meserie?

Silvia Graham: Barista este o meserie, traducerea din italiană fiind „preparator de cafea”. Cei mai mulţi
tineri încă nu o privesc ca pe o meserie, sperăm totuşi ca acest lucru să se schimbe în câţiva ani.

Andreea Varga: Barista este sigur o meserie. Într-adevăr, e o meserie nouă, mai ales în România, dar în lume sunt mulţi care fac cariere de succes ca barista şi luptă pentru cauze bune în ţările de origine ale cafelei, direct trading, cumpără ferme etc. Este o comunitate primitoare şi în continuă creştere.

Anca Arhip: Barista este o profesie. Este, de fapt, profesia pe care am ales-o şi care mă împlineşte. Cred că a fi barista presupune a avea cunoştinţe în domeniul cafelei, atât prin studierea domeniului, cât şi prin practică.

Cum a început totul?

SG: Eu sunt un caz aparte. În 2004 am lansat revista Coffee Break, prima şi singura revistă dedicată domeniului, în anul 2006 am organizat prima competiţie de barista, în 2010 am iniţiat primul campionat naţional de barista, la sfârşitul lui 2010 deveneam primul AST (trainer autorizat SCAE – asociaţia europeană de cafea de specialitate din România), în 2011 deveneam primul judge internaţional din România în domeniul cafelei. Dar am lucrat şi două săptămâni într-o cafenea după ce am terminat liceul. Am licenţă în psihologie şi lucram în paralel la firma mea, care era o agenţie de publicitate. Ulterior, mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de cafea, de faptul că, de fiecare dată când beam un espresso, descopeream altceva. În acelaşi timp, am început să călătoresc la expoziţii de specialitate şi să-mi doresc să schimb lumea.

AV: În cazul meu, meseria aceasta a venit la mine, nu am căutat-o eu. Făceam cafea, dar ca oricine. Pe vremea când locuiam şi studiam în Londra, îmi căutam un job, am intrat în prima cafenea de lângă casă şi s-a întâmplat că ei făceau cafea de specialitate. Am fost curioasă şi mi s-a făcut un training, adică m-au
trimis la roaster (= prăjitorie) ca să învăţ cum se face treaba. Totul a început dintr-o întâmplare, aşa încep lucrurile frumoase!

AA: A fost ceva neaşteptat, pentru că nu obişnuiam să beau cafea (râde). Însă, odată ce am intrat în contact cu cafeaua de specialitate, mi s-a deschis drumul către această pasiune şi iată-mă azi aici.

IMG_5892

*Silvia Graham

Ai cursuri la bază?

SG: Da, am nenumărate cursuri! Aşa cum ziceam, sunt trainer autorizat SCAE, am participat la nenumărate cursuri şi seminare internaţionale, sunt implicată în Barista Guild of Europe, care este o subdivizie a SCAE. Consider că educaţia e ceea ce poate schimba mintea oamenilor şi viaţa lor, de aceea am înfiinţat prima şcoală de barista din România, în 2011.

AV: Am lucrat pentru trei prăjitorii mari de cafea din Londra, deci da, aș spune că am cursuri, pentru că fiecare dintre ele mi-a oferit training şi spaţiu la dispoziţie să învăţ cât mai mult, dar nimic oficial sau diplome. Pentru a fi barista, nu ai neapărată nevoie de diplome. Îţi trebuie pasiune, curiozitate şi să fii suficient de curajos să-i spui unui coffee-shop/prăjitor că vrei să te înveţe această meserie. Este o meserie pe care o înveţi din experienţă, experimente şi repetiţie. Nu este deloc plictisitoare, înveţi mereu ceva, şi este o industrie în creştere – așadar, poţi să decizi tu cum lucrezi şi ce e important pentru tine.

AA: Mi-a plăcut provocarea de a lucra în domeniu, iar primul pas a fost să mă specializez. Fiecare zi la muncă este o nouă lecţie despre cafea. Îmi place locul în care lucrez şi am lângă mine o echipă care se dezvoltă continuu. Am participat la cursuri de barista acreditate şi am obţinut şi specializarea de barman.

Cum e văzută această profesie în România?

SG: E într-un trend crescător, deoa­rece se deschid din ce în ce mai multe cafenele cu cafea de calitate proaspăt prăjită.

AV: După experienţa mea în România, clienţii respectă această meserie pentru că oferim un produs de calitate, în care credem şi pe care îl facem cu mare drag. Iar ei ne spun des acest lucru.

AA: Având în vedere că domeniul cafelei de specialitate e în plină dezvoltare în România, meseria de barista nu este foarte cunoscută publicului larg, dar cei care o cunosc o apreciază, cu siguranţă. Simt acest lucru în fiecare zi când ajung la mese cu preparatele musafirilor din coffee-shopul unde lucrez.

DSCN1469

*Andreea Varga

Ce perspective există ca barista?

SG: Eu cred că următorul pas după ce devii barista sunt competiţiile, care te ajută să-ţi deschizi orizonturile şi apoi propria cafenea.

AV: Perspective sunt foarte multe, în funcție de ce anume te pasionează cel mai mult în meseria asta. O să enumăr nişte meserii care pot pleca de la barista: trainer, tehnician, prăjitor de cafea, sales person, green buyer, consultant, designer de baruri. Este o industrie care inovează, dar şi descoperă; practic, e loc pentru orice idee. Şi cel mai important: poţi să-ţi deschizi afacerea ta şi să dai startul unor lucruri frumoase. E atât de simplu!

AA: Ca barista, poţi evolua şi te poţi dezvolta foarte mult, domeniul cafelei de specialiate este complex. Ca în orice job, îţi doreşti să fii un expert şi de aici începe experienţa, mai ales la noi în ţară, unde nu există foarte mulţi specialişti în acest domeniu.

Te întreţii din meseria asta?

SG: Da, din ce în ce mai bine.

AV: Da. Asta depinde de ce stil de viaţă îţi doreşti, de cât de repede înveţi şi avansezi. Ca în orice meserie, este vorba de ambiţie şi de dorinţa de a creşte şi a învăţa lucruri noi.

AA: Un barista direct interesat în dezvoltarea lui profesională va obţine inclusiv rezultatele financiare pe care şi le doreşte.

Simţi că este o meserie în care femeile au mai puţin acces?

SG: În 2004, când am intrat eu în industrie, erau câteva şi la nivel mondial. Acum, lucrurile s-au schimbat şi femeile sunt din ce în ce mai prezente. De exemplu, eu conduc asociaţia din România din 2011 şi acum avem două femei în comitet care sunt campioane naţionale de barista.

AV: Nu ştiu dacă au mai puţin acces, dar, cu siguranţă, sunt mai puţine femei care practică această meserie decât bărbaţi. Eu mă străduiesc să încep un proiect numit „Smart Girls Make Coffee” care să promoveze şi să sprijine femeile din industrie şi să le încurajeze către această meserie!

AA: Cred că asta depinde mai mult de calitățile pe care le ai şi dacă îţi doreşti să lucrezi în domeniu. Sincer, cred că de aici porneşte totul.

Ţi-a influenţat cumva viaţa să fii barista? Iubitul ce părere are?

SG: Ceea ce mi-a plăcut în toată povestea cu cafeaua este că am putut – şi pot – să călătoresc pentru cafea. Iubitul meu este un om minunat, m-a susţinut necondiţionat şi este foarte mândru de mine!

AV: Da. Eu am plecat la Londra pentru facultate, am terminat Arts Management şi sunt barista. Înveţi să lucrezi în echipă, să fii deschis, răbdător, cunoşti mulţi oameni, devii mai organizat, înveţi să spui da, să zâmbeşti în orice situaţie, să rezolvi orice situaţie. Când lucrezi cu oamenii, înveţi foarte multe. Prietenul meu este foarte pasionat şi el de cafea datorită mie şi e foarte curios în legătură cu acest domeniu.

AA: Da, într-un sens bun. Domeniul cafelei este foarte mare, în fiecare zi învăţ ceva nou şi asta mă motivează, simt că evoluez. Familia mă susţine în ce fac şi se bucură că am ales ceva care îmi place.

Care crezi că sunt primele trei condiţii pe care să le îndeplineşti pentru a face cu drag această meserie?

SG: Pasiune pentru cafea, respect pentru ceilalţi şi dorinţă de a învăţa.

AV: E o meserie de care te îndrăgosteşti dacă eşti o persoană curioasă şi dacă îţi place mult să lucrezi cu oamenii. Iubirea de cafea nu e o condiţie, eu personal nu beam cafea înainte de a descoperi cafeaua de specialitate.

AA: Eu cred că e necesar să îţi placă să lucrezi cu cafeaua, să fii o persoană sociabilă şi să priveşti ceea ce faci cu respect.

Anca Arhip Barista3

*Anca Arhip

Care sunt aspectele pozitive la a fi barista şi care ar fi cele mai puţin plăcute?

SG: Pozitive – faptul că lucrezi cu oamenii şi prin munca ta poţi face un om fericit în fiecare dimineaţă, pregătindu-i o cafea minunată. Negative – nu toţi bariştii înţeleg că munca lor este importantă şi nu tratează cu respectul cuvenit cafeaua.

AV: Sunt multe aspecte pozitive! E o meserie care te ţine mereu în priză şi îți oferă mereu posibilitatea să înveţi. Te ţine entuziasmat şi te face să lucrezi într-un mediu relaxant. Părţile mai puţin bune sunt că această meserie presupune foarte multă curăţenie – totul trebuie să fie foarte curat şi ordonat!

AA: Cred că unul dintre aspectele pozitive este că tot timpul ai ocazia să-i faci cuiva ziua mai frumoasă şi să transmiţi mai departe ceea ce ştii despre cafea. Pe lângă aspectele pozitive, exista aspecte care te scot din zona de confort (nu le-aş numi neplăcute), cum ar fi atunci când îți dai seama că mai ai multe de învăţat în domeniu şi că acest lucru presupune ceva mai mult timp decât ţi-ai imaginat.

Care consideri că este secretul unui latte perfect?

SG:  Pur şi simplu cafeaua, dar şi mâna omului care-l pregăteşte.

AV: Latte nu e o băutură preferată de barista de cafea de specialitate, pentru că are destul de mult lapte şi, zicem noi, diluează cafeaua prea mult. Eu spun să bei ce-ţi place ţie mai mult. Secretul ar fi lapte bun şi
la temperatura de 60 de grade Celsius (una ideală pentru lapte). Să fie dulce şi să aibă o textură HD.

AA: Asta depinde de ce ai gustat înainte şi care este punctul tău de referinţă. Eu spun că o cafea potrivită şi o cremă preparată corect ajută acel latte să fie… perfect.

Citește și:

Ada Hausvater: Să ne unim visurile!

Ela Siromascenko: Rochii cu suflet italian

Laura Dragomir: Lecția de comunicare

Articol preluat din ediția de februarie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Ruxandra Parghe

Foto: arhiva personală


Lasă un răspuns

Sus