Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Un viitor mai verde

Un viitor mai verde

Planeta nu produce deşeuri, însă oamenii care o populează da. În plus, resursele naturale nu sunt un sac fără fund. Îţi prezentăm patru proiecte din care poţi învăţa de ce şi cum pui la loc ce ai consumat.

An de an, companii, instituții și milioane de oameni sting luminile timp de o oră în ultima sâmbătă din luna martie, alăturându-se celui mai mare eveniment de mediu din istorie – Ora Pământului.

În 2014, statisticile arată că, în România, în această zi s-a consumat chiar mai multă electricitate faţă de media anuală. Există însă iniţiative private susţinute de ecologişti care încurajează consumul responsabil, iar dincolo de vorbele frumoase stau faptele.

Remesh, modă din bannere reciclate

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu toate acele afişe publicitare stradale din pânză după ce chipurile care zâmbesc frumos din fotografii sunt date jos de pe clădiri şi din intersecţiile aglomerate? Ei bine, în timp ce unele dintre ele ajung la groapa de gunoi, altele iau drumul Atelierelor fără Frontiere, un proiect iniţiat de o româncă în 2007 şi sprijinit de o societate din Franţa. Ideea principală a proiectului a fost aceea de inserţie socială a persoanelor defavorizate, iar în 2012 s-a lansat cea de-a doua activitate a Atelierului, pe lângă cea de colectare şi reciclare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. „Este o activitate care a permis angajarea unui personal feminin, un atelier de confecţie care transformă bannere şi mesh-uri publicitare în sacoşe şi alte accesorii de modă etică“, explică Patrick Ouriaghli, directorul Atelierelor fără Frontiere. „În cadrul activităţii, pe care am numit-o Remesh, partenerii noştri oferă mesh-urile ieşite din uz şi ne comandă sacoşe sau huse de tabletă pentru a le folosi la diferite evenimente, conferinţe sau seminare. E o soluţie din care câştigă toată lumea. Noi colectăm gratuit, altfel, produsele colectate se plătesc“, mai spune Ouriaghli. Preţul unui produs poate ajunge de la 10 până la 60 de lei, în funcţie de complexitatea lucrării şi timpul alocat producerii lui – o sumă mică în comparaţie cu valoarea acestor produse în ţările occidentale. Aici însă piaţa e de-abia la început, iar publicul cumpărător este cu preponderenţă unul tânăr, care frecventează târgurile eco sau vintage. E nevoie de implementarea unei culturi a consumului echitabil, crede directorul Atelierelor fără Frontiere. De aceea, au iniţiat un parteneriat cu designeri români prin care să se poată crea o modă, astfel încât oamenii să aprecieze şi să-şi dorească să poarte accesorii de fashion realizate din materiale reciclate.

Atelierul are 21 de angajaţi în inserţie socială, din care opt lucrează la brandul Remesh. Sunt persoane cu o situaţie socială şi materială dificilă, fie foşti deţinuţi, fie purtători ai unor boli care îi fac indezirabili în faţa societăţii. Lucrul alături de ei este adesea dificil, mulţi nu au încredere în propriile forţe, nu au disciplină. Aici se încearcă recuperarea acestor persoane atât la nivel profesional, cât şi social, astfel încât după doi ani, maximum de timp pe care îl pot petrece la Atelier, să se poată reintegra în societate. Din 135 de persoane aflate până acum în inserţie socială, în jur de 35% au găsit un loc de muncă stabil. Directorul Ouriaghli se concentrează pe cazurile celor care au izbândit să-şi depăşească condiţia. „Dacă reuşim să le insuflăm acestor oameni stima de sine, planul nostru a avut succes. Ai nevoie de încredere dacă vrei
să construieşti ceva durabil.“

Marta Tănase, coordonator Remesh, spune că atelierul face mai mult decât să recicleze. Ea foloseşte termenul de „upcycling“, ceea ce înseamnă un plus de valoare adus produsului reciclat prin transformarea lui într-un obiect de şi cu stil. „Aplicăm conceptul de a doua viaţă, creând produse utile, estetice, cu impact social şi ecologic”, conchide ea.

Patrula de Reciclare, tineri pentru mediu

„Respecți natura, respecți legea, te respecți pe tine însuți! Ajută Patrulele să își îndeplinească misiunea ecologică!“, ne provoacă Andreea Idriceanu Calev, manager de comunicare în cadrul RoRec – Asociaţia Română pentru Reciclare, organizație care a inițiat proiectul din care fac parte patrulele menţionate. Sună imperativ? Eu i-aş spune mai degrabă mobilizator. Patrula de Reciclare este programul național de educație de mediu desfășurat de Asociația Română pentru Reciclare cu avizul Ministerului Educației Naționale, în parteneriat cu Inspectoratele Școlare din toată țara și filiale ale Agenției de Protecția Mediului. 

Numai la ediția 2014-2015, peste 700 de dascăli și 10.000 de preșcolari, elevi și liceeni se străduiesc să ne convingă să colectăm responsabil deșeurile de echipamente electrice și electronice (denumite, pe scurt, DEEE), un capitol al standardelor de mediu la care România are de recuperat. Asta înseamnă, aşa cum ai bănuit, că Patrula de Reciclare se adresează fiecăruia dintre noi, oferind copiilor și tinerilor oportunitatea de a fi ei modele pentru cei mari și de a contribui concret la o schimbare de mentalitate.

La începutul anului școlar, în grădinițele, școlile și liceele înscrise se formează Patrule de Reciclare – echipe de aproximativ 20 de elevi, îndrumați de un profesor coordonator. Cu ajutorul materialelor educative puse la dispoziția lor de Asociația RoRec, copiii și tinerii înţeleg potențialul de poluare al deșeurilor de echipamente electrice și electronice, conştientizează faptul că reducerea acestui risc depinde de fiecare dintre noi și devin ambasadorii acestui mesaj ecologic în comunitățile lor. Pe parcursul anului școlar, ei inițiază, pe plan local, activități creative și de informare prin care își mobilizează comunitățile să colecteze responsabil deșeurile, pentru a reduce poluarea și pentru a respecta obiectivele cantitative de colectare impuse de normele europene – 4 kg DEEE/locuitor anual. De la lansarea programului Patrula de Reciclare, în anul 2011, au participat peste 70.000 de elevi și peste 1.800 de cadre didactice, reprezentând tot atâtea unități de învățământ (grădinițe, școli, licee). Ei au contribuit la colectarea a peste 750.000 kg de DEEE în România, până în prezent. Se apropie deci de recordul de 1.000.000 kg de DEEE, pe care au șanse să îl atingă anul acesta, dacă  fiecare dintre noi îi susținem predând vechiturile electrice la reciclare.

„Patrula de Reciclare reunește an de an o comunitate activă de profesori voluntari și elevi talentaţi şi harnici. Misiunea lor e ambițioasă. Nu e ușor să convingi atâția oameni să renunțe la aparatele vechi pe care le păstrează inutil și la obiceiurile lor comode, dar dăunătoare naturii, cum ar fi să arunce precum gunoi menajer sau undeva, pe câmp, aceste deșeuri”, spune Andreea Idriceanu.

E un efort mare, deși gestul pe care îl cere este simplu și nu presupune nicio cheltuială. Tot ce trebuie să facă oamenii, firmele sau instituțiile este fie să aducă deșeurile electrice și electronice la punctele de colectare RoRec de peste tot din țară, fie să ceară să le fie preluate gratuit de acasă sau de la locul de muncă, prin serviciul național de colectare TelVerde 0800 444 800. Oricine poate găsi un loc accesibil unde să predea deșeurile mici pe care le deține (baterii, becuri, aparate ușoare), cu ajutorul hărții interactive disponibile pe site-ul www.patruladereciclare.ro/colecteaza-deee-cu-noi/.

„Agenții Patrulei cred cu tărie în cauza lor, iar asta se vede din energia și originalitatea activităților lor. Dacă vrem ca ei să crească încrezători și responsabili, trebuie să le arătăm că ne pasă. Au nevoie de susținerea noastră, de dovada că ne putem ridica la înălțimea așteptărilor lor, așa că vă invit, cu mic, cu mare, să le deveniți Suporteri!“

Recicleta, hârtie pe patru roţi

E simplu, termenul înglobează ideea de reciclare şi felul în care aceasta se produce – cu un mijloc de transport nepoluant, bicicleta. Recicleta este un proiect al Asociaţiei ViitorPlus, o organizaţie neguvernamentală nonprofit care implementează proiecte de dezvoltare durabilă. Este primul proiect neutru în carbon din România, care are ca scop colectarea deşeurilor de hârtie din birouri spre a fi reciclate. Transportul hârtiei este asigurat de cargobiciclete, unice în România, conduse de persoane defavorizate, cărora li se asigură astfel un loc de muncă. Am stat de vorbă cu Teia Gavrilescu, preşedintele ViitorPlus, care m-a lămurit ce înseamnă de fapt sistem neutru în carbon de colectare a deşeurilor de hârtie. „Faptul că merge caloriferul şi e cald cât timp noi vorbim înseamnă că undeva, într-o termocentrală, se ard nişte cărbuni. Faptul că ne desfăşurăm activitatea aici produce emisii de gaze cu efect de seră, ca bioxidul de carbon, cauza schimbărilor climatice cu efecte la scară planetară“, îmi explică Teia.

Recicleta s-a născut din dorinţa de a veni în ajutorul firmelor mici care vor să recicleze şi nu prea au cum. „Ca să poţi să reciclezi selectiv, ai în momentul de faţă, în România, câteva opţiuni: să speri că salubrizorul din sectorul tău îşi face treaba, să apelezi la varianta clopotelor stradale, ceea ce pentru un angajator înseamnă să ia din timpul productiv şi să trimită o persoană cu punguţa sau săculeţul de gunoi la o pubelă stradală, ori să chemi un colector specializat, care valorifică deşeurile contra cost. Însă aceştia se deplasează doar pentru cantităţi foarte mari, de la 500 de kilograme în sus. Este explicabil – dintr-un kilogram de hârtie valorifici 0,25 lei, nu ai cum să-ţi amortizezi cheltuielile de transport. Din această cauză, latura organizaţiilor care generează cantităţi de deşeuri lunare relativ mici este neacoperită. Noi am creat un sistem în care am dezvoltat accesul la infrastructură pentru aceste organizaţii“, explică Teia.

Din perspectiva gradului de reciclare a deşeurilor municipale, România ar trebui să atingă ţinta de 50% până în anul 2020. Conform ultimului raport Eurostat, am atins până acum doar 1% din ţintă. S-a insistat foarte mult pe creşterea taxei la groapa de gunoi, pentru că, în felul acesta, te costă mai mult să duci gunoi menajer amestecat în loc să reciclezi. În momentul de faţă însă, e mai ieftin să descarci un camion umplut cu de toate la groapa de gunoi decât să colectezi selectiv. „Pentru schimbări substanţiale, e nevoie de dorinţă la nivel politic, dar până atunci nu putem să aşteptăm cu mâinile în sân. Încercăm să oferim soluţii practice omului obişnuit, pentru a fi responsabil.“ Recicleta a ajuns astăzi la aproape 200 de clienţi – firme, ambasade, şcoli, ONG-uri, magazine. „Am început să colectăm şi din scările de bloc, noi nu credem în colectarea din stradă – pubelele sunt vandalizate, lumea nu ştie despre existenţa lor, ce e pe stradă e al nimănui. În schimb, scara de bloc poate fi închisă, comunitatea de vecini e responsabilă, avem 53 de scări active. Un alt instrument foarte folositor creat de noi ce poate stimula dorinţa de reciclare este platforma online hartareciclarii.ro, unde am centralizat toate punctele de reciclare colectivă la nivel de oraş. În toţi aceşti ani, am colectat 250 de tone de hârtie cu doar două biciclete. De ce să reciclăm? Pentru că nu putem doar consuma  resursele pe care le primim de la natură. Resurse nu trebuie să am doar eu, ci şi copiii, şi nepoţii mei. Dacă eu iau totul, ce-o să rămână pentru ei?“

Uleiosul, un proiect foarte curat

În spatele acestui nume se află Marian Scafaru, un tânăr economist care, după şase ani de experiență în domeniul corporatist, şi-a dorit ca munca lui să aibă impact direct asupra comunității în care trăieşte. În urma implicării ca voluntar în mai multe acțiuni organizate de ONG-uri care promovează mobilitatea urbană și a dorinței de a promova deplasarea cu bicicleta sau cargobicicleta într-un București sufocat de mașini, s-a decis să lanseze un proiect de mediu prin care să informeze populația asupra efectelor nocive ale uleiului alimentar uzat aruncat la chiuvetă, dar și asupra beneficiilor colectării acestui tip de deșeu. „Dacă în primăvara anului 2013 eram prea puțin preocupat de domeniul reciclării, în momentul de față nu doar că sunt foarte interesat de modalitățile de colectare selectivă și avantajul colectării deșeurilor, dar am ajuns să fiu interesat și de o alimentație sănătoasă sau de modalități de a duce o viață prin care să produc cât mai puține deșeuri“, se destăinuie Marian. A avea grijă de natură nu e un moft, o modă sau o excentricitate, ci o obligație, crede el. „Impactul micilor gesturi și exemple are o importanță mai mare decât tindem să credem.“

„Uleiosul“ a fost lansat în mod oficial pe 2 decembrie 2013, zi în care au început și colectările de ulei alimentar uzat pe raza municipiului București. Începutul a fost unul promițător, în 18 zile de la lansare reușindu-se colectarea a peste 130 de litri de la persoanele fizice. Marian şi-a dat seama că uleiul alimentar uzat nu este considerat un deșeu de către marea majoritate a populației. Centrele  de colectare care se adresează în special agenților economici afirmă că, anual, la nivelul orașului se aruncă mii de tone de ulei alimentar uzat de către populație, iar 99% din utilizatorii casnici aruncă uleiul alimentar uzat la chiuvetă. Dar cum se produce colectarea prin proiectul Uleiosul? „Prin deplasarea la domiciliul persoanei care a colectat minimum doi litri de ulei alimentar uzat și care a completat formularul de pe site-ul nostru ori care ne-a contactat telefonic. Sunt curioasă să aflu ce se întâmplă cu uleiul aruncat în chiuvetă sau la gunoi. „Ajunge în canalizarea orașului sau la groapa de gunoi. Efectele nocive se resimt în ambele cazuri: de la corodarea și înfundarea țevilor de canalizare până la costurile de întreținere și curățare a stațiilor de epurare, cheltuieli care se întorc tot în buzunarul consumatorului casnic. Apa şi solul sunt şi ele poluate. Prin reciclare, uleiul alimentar uzat poate fi transformat într-o sursă de energie alternativă. Dintr-un litru de ulei alimentar uzat se produc 0,90-0,95 litri de biodiesel, iar din produsele secundare rezultate se produc săpun și decofrant (un material folosit în turnarea cofrajelor din construcții).

La puţin peste un an de la lansare, Uleiosul a colectat 2.023 de litri de ulei uzat și se mândreşte cu 492 de persoane înscrise în baza de date. Își dorește ca în viitor să desfășoare programe complexe în folosul comunității. Sunt convinsă că va reuşi.

Articol preluat din ediția de aprilie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu

Sursa foto: Vlad Stănescu, arhiva personală


Lasă un răspuns

Sus