Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Casuta cu turta dulce

Casuta cu turta dulce

 

Dulce ca viaţa

În bucătăria Danei, se află mai multe popoare pestriţe, supuşii ei şi ajutoarele de nădejde: lumea animalelor, formată din ursuleţi, veveriţe, elefanţi, iepuraşi, lumea apelor, unde-şi află locul pinguini, steluţe-de-mare, crabi, dar şi lumea bebeluşilor, cu body-uri, suzete şi cărucioare. La loc de cinste stă lumea Crăciunului, din care ne-am înfruptat şi noi pe săturate: cizmuliţe, globuri, clopoţei, oameni de zăpadă care se topesc în gură, nu sub razele soarelui. Acestor forme în care se coace turta dulce li se adaugă sticluţele cu coloranţi alimentari şi multe tipuri de decoraţii: inimioare, perle, confetti, toate din zahăr vesel colorat, „care să bucure copiii, iar pe părinţi să-i cucerească şi să le amintească de copilărie“, explică Dana cu glasul ei cristalin, care umple casa.

Ce o inspiră? Povestea celor pentru care pregăteşte întotdeauna ceva special, dar şi subiectele clasice, romantice, frânturi de viaţă. „Te rog, fă-mi şi mie un platou pentru naşii mei – naşa urmează să nască şi amândoi sunt pasionaţi de biciclete“, sună o comandă. Adoră provocările prietenelor, care-i cer cele mai năstruşnice comenzi, iar când primeşte mesaje ca acesta: „Dana, nepotul meu a fost azi vedeta întregii şcoli datorită măiestriei tale“, se topeşte de fericire şi găseşte resurse să continue cu pasiunea ei, oricât timp şi indiferent câtă migală ar trebui să dea de la ea. „Turta dulce decorată este destul de laborioasă. Aluatul dulce conţine unt şi trebuie să stea o noapte la frigider, pentru a se putea decupa cu forme a doua zi. După coacere, urmează decorarea. Mai întâi, se conturează forma, apoi se umple cu glazură de zahăr şi, abia după ce glazura iniţială s-a uscat, se ornează cu bombonele şi cu un strat mai gros de glazură cu ajutorul şpriţului. Se aşteaptă două, trei ore ca decorul să se usuce şi pentru a putea aranja fursecurile pe platou.“ Rezultatul vorbeşte de la sine, e suficient să arunci un ochi pe pagina ei de Facebook – Turtă dulce de casă.

Aroma care atinge inima

De ce turtă dulce şi nu altceva? Primul lucru fascinant este parfumul care se împrăştie în toată casa, indiferent de anotimp, îmi spune Dana. „Este atât de bogat mirosul, că nu te saturi niciodată. Apoi, turta dulce este asociată cu copilăria, cu veselia, cu inocenţa.“ Unde mai pui că te poţi juca la nesfârşit cu formele şi decorarea. Devii designer în toată regula: poţi garnisi o inimioară, o rochiţă, un pantofior din turtă dulce în zeci de feluri!

Karina intră şi ea adesea în bucătărie, ca să-şi ajute mama. Uneori, comandă figurine pe care le decorează în stilul ei şi le dăruieşte părinţilor şi bunicilor – mici surprize dulci. Se gândeşte ce şi-ar dori şi spune: „Mutti, fă-mi şi mie o cheia sol pentru Frau de pian!“. Uneori, le duce câte un ursuleţ colegilor de clasă, iar mama ei visează la un atelier elaborat, încăpător, unde să invite copilaşii să se joace şi să creeze singuri propria poveste de turtă dulce.

 

Afară erau, fără doar şi poate, vreo 25 de grade Celsius – nu m-am uitat la termometru, dar simţeam că soarele umplea cu insistenţă fiecare ochi al puloverelor noastre groase (ne îmbrăcaserăm în conformitate cu data din calendar, ca pentru sfârşitul lui octombrie). Nu e de mirare că, atunci când am intrat în casa Danei Vuşcă, am avut impresia că facem un salt în timp şi ajungem direct în miezul sărbătorilor de iarnă. Cum altfel, când pe masa mare din living tronau brăduţi, clopoţei, sănii, reni, steluţe, toate din turtă dulce? Iar bomboana de pe tort nu era, de fapt, o bomboană, ci o căsuţă ca o bijuterie în miniatură – aţi ghicit: din turtă dulce.

Un hobby ca o poveste

În ultima vreme, am observat un fenomen: tot mai mulţi corporatişti, după ani de muncă în sistem, lasă totul în urmă şi se dedică unei pasiuni cât mai diferite de munca prestată până atunci. Este şi cazul Danei, care, la 45 de ani, a pus în cui, pentru un an, jobul de manager de proiect într-o companie de telecomunicaţii, şi-a luat inima în dinţi şi s-a hotărât să-şi îndulcească viaţa. „Ador dulciurile şi îmi place să le savurez, mai cu seamă pe cele frumoase şi elaborate. Iar dacă îmi place să le mănânc, îmi place să le şi dichisesc. Am împletit răbdarea cu plăcerea de a desena şi de a picta şi aşa s-a născut turta mea dulce“, îmi spune Dana.

De fapt, Karina, fetiţa de şapte ani şi jumătate a Danei, a fost muza care a inspirat-o pe mămica ei să înceapă proiectul acesta savuros. Karina urmează o şcoală în limba germană, iar în Germania, se ştie, turta dulce nu lipseşte din ritualul sărbătorilor de iarnă. „Copilaşii participă la copt şi decorat, iar mirosul de scorţişoară anunţă începutul sărbătorilor. Având-o pe Karina la grădiniţa germană, am respectat pe cât posibil tradiţiile germane, pentru a-i da ocazia de a trăi poveştile citite. Şi, cum în poveşti erau mai mulţi copii, iar noi nu avem frăţiori, am invitat într-o iarnă copilaşi şi mămici la noi în bucătărie şi am copt cu toţii turtă dulce. În acordurile lui Rolf Zuckowski, care cântă melodii vesele de Crăciun, am decorat-o frumos cu bombonele, am desenat-o cu creioane cu glazură colorată şi apoi am devorat-o cu toţii!“ De-aici până la prima turtă dulce pentru publicul larg, nu a fost decât un pas.

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus