Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Daniel Negreanu: Pokerul, între noroc și strategie

Daniel Negreanu: Pokerul, între noroc și strategie

Are 42 de ani și a crescut în Canada, acolo unde părinții săi au emigrat la începutul anilor ‘70. Daniel Negreanu, cunoscut precum KidPoker, a intrat în comunitatea selectă a Poker Hall of Fame în anul 2014. Astăzi, el ocupă primul loc în clasamentul celor care au câștigat cele mai mari sume din acest joc de noroc: 32 de milioane de dolari.

Daniel Negreanu a venit recent la București, cu ocazia inaugurării Eureka Poker Tour. Cu această ocazie, a lansat și filmul documentar „KidPoker”, un lungmetraj despre sine, o legendă a poker-ului mondial. Daniel este singurul jucător din lume ce deține șase brățări World Series of Poker și două titluri World Poker Tour.

Când ai jucat pentru prima oară poker?

Eu am fost jucător de biliard înainte să fiu jucător de poker. S-a întâmplat, pur și simplu, într-o seară, într-un club. Aveam 10 dolari și am jucat. Am pierdut, dar nu m-am descurajat. Nu m-am oprit pentru că îmi plăcea competiția. La 16 ani, am făcut primii bani. Dacă aveam 50 de dolari, îi jucam. Mama mi-a spus „Daniel, să nu joci poker!”. A fost împotrivă, apoi a văzut că am succes, a înțeles că pokerul este un sport și a văzut că nu risipesc banii. Ei i-am cumpărat o mașină și o casă din primii banii câștigați.

Ce te-a determinat să alegi acest drum?

Pokerul este pasiunea mea. Îmi plac baschetul și golful, dar nu aș fi făcut niciodată performanță. La 25 de ani am câștigat primul milion (n.r. de dolari). Și am muncit foarte mult ca să ajung să câștig. Am studiat sute de mii de mâini jucate de potențialii mei adversari. 

Primele dăți când ai jucat în Vegas ai avut parte de eșecuri. Ce au însemnat ele pentru tine?

Da, în 1980 am ajuns pentru prima oară în Vegas. Acolo am participat la primul turneu, însă am pierdut toți banii, vreo 3.000 de dolari. M-am întors în Canada și am început să studiez și mai mult strategii de poker. An de an adunam date despre jucători, despre modul în care reacționau în situații limită. Poate cel mai important, învățam să îmi controlez la maximum starea emoțională. Acest fapt însă urma să aibă un efect negativ asupra vieții mele de zi cu zi. Ajunsesem practic să fiu un om rigid, pe fața căruia nu se putea citi nici tristețe, nici fericire, nici altceva. Mai târziu am realizat că nu trebuie să fiu neapărat un nesuferit pentru a fi un mare jucător de poker. M-am mutat definitiv în Vegas când aveam 23 de ani și am simțit că sunt pregătit să câștig.

Ai un secret anume? Cât ține de noroc, cât ține de pregătire, de știință?

Eu spun așa: în poker e un pic de noroc și un pic de strategie. Chiar mai multă strategie. Uite, de exemplu, dacă noi doi jucam o mână, tu câștigi. E noroc. Dar dacă joci cu mine 100 de mâini, nu mai ai nicio șansă, pentru că eu voi câștiga. Este vorba și de experiență, până la urmă, ca în orice sport. Când eram tânăr, am jucat foarte mult, acum nu mai joc la același nivel. Merg doar la turneele mari –  European Poker Tour, PokerStars Carribean Adventure, World Series of Poker. Și am venit anul acesta și la București, la premiera Eureka Poker Tour, ocazie cu care am lansat și documentarul realizat despre viața mea „KidPoker”. Mi-am dorit foarte mult ca această premieră să aibă loc și în România.

Care crezi că sunt cele mai importante calități ale unui jucător profesionist de poker?

Trebuie să pui mâna și să înveți. Matematică și psihologie. Trebuie să fii atent și la limbajul nonverbal al jucătorilor, să vezi ce ticuri au, să încerci să vezi ce e în mintea lor. Mai trebuie să știi strategie, însă, în principal e necesar să înțelegi jocul de poker. Și să ai foarte multă răbdare. Dacă vrei să înveți poker, recomand să începi să joci pe internet. Apoi, poți să mergi în cazinou sau la turnee live.

Care a fost cel mai stresant joc al tău și de ce?

Eu nu mă stresez în timpul jocului… Aș putea să-ți vorbesc despre cea mai interesantă mână pe care am jucat-o. S-a întâmplat în 2003, la Showdown at the Sands. Era un eveniment televizat, unde am ajuns să joc cu Freddie Deeb, unu la unu. El a mizat pe river (ultima carte) și eu am fost sigur că avea o mână bună, probabil cu o combinație AK (As și Popă) pentru cea mai tare pereche. Știam că Freddie nu crede că merg la bluf, asa că am decis să plusez pe river, sperând că o să creadă că am o mână mai bună și o să arunce cărțile. Exact asta a făcut și mi-a arătat fix o combinație AK. Am decis că ar fi mai bine pentru mine să-i arăt că am mers la bluf și să schimb soarta jocului. Așa că am mers la bluf total, cu un As 7*. A funcționat și în final am câștigat turneul!

*am cerut lămuriri

S-a spus că ești un maestru al psihologiei. Ne-ai putea dezvălui câteva dintre secrete?

Sunt natural. Nu joc niciun rol la masa de poker. Oamenii cred că eu nu sunt atent la joc pentru că vorbesc mult și glumesc. Când oamenii sunt mai relaxați, atunci îți dai seama de slăbiciunile și de calitățile lor. Eu sunt glumeț tot timpul, cânt la masa de joc, discut despre cărțile pe care le au sau nu. Lor le e frică, iar mie nu. Cred că acesta e un mare avantaj pentru mine din punct de vedere psihologic.

Ce șanse are cineva să facă bani din poker? E ușor?

Dacă stai bine la matematică și înveți repede, în maximum două luni de zile poți câștiga bani din poker. Doar că mai trebuie să îți dorești să înveți, să câștigi. Nu vei avea rezultate dacă singura ta motivație sunt banii.

Ai devenit și scriitor… povestește-mi despre asta!

Da, am scris mai multe cărți de poker, de strategie. Îmi face plăcere. Mă gândesc să las ceva în urmă. Deja sunt peste 20 de ani de când activez în lumea pokerului. Însă, puțini știu că mi-ar plăcea să scriu scenarii de film… Poate mai încolo.

Iar acum PokerStars lansează un documentar despre tine… Cum ați ajuns să faceți asta? De la ce a pornit?

„KidPoker” a fost lansat în Canada, pe canalul TSN, și urmează să fie lansat în întreaga lume în această vară. Mă onorează foarte mult. Sincer, n-am crezut să ajungem la un documentar de peste o oră, inițial m-am gândit la numai 10 minute. Filmul surprinde povestea vieții mele – amintiri de familie, povești ale fanilor și ale celor mai apropiați prieteni. Nu mă așteptam să-i văd pe Phil Ivey, Jennifer Harman și Antonio Esfandiari vorbind despre mine (n.r. .…). Foarte emoționat am fost la prima vizionare.

Dacă nu ai fi făcut nimic din cele de mai sus, ce meserie ți-ai fi ales?

Nu m-am gândit niciodată la alt job. Pentru mine pokerul este un sport de performanță. Am început să-l joc pentru că îmi dădea libertatea pe care o voiam, chiar dacă mama nu a fost de acord și îmi spunea „Daniel, lasă pokerul! Du-te la școală!” Dar este exact ceea ce vreau să fac! Iar după ce a înțeles, mama a fost cel mai înfocat fan al meu.

Ce activități mai ai în timpul liber?

Îmi place să fac mereu ceva nou. În fiecare an țin un blog pe www.fullcontactpoker.com, unde fac o listă cu obiectivele pe care mi le-am propus pentru anul respectiv. Unele dintre ele sunt destul de ambițioase, dar așa îmi place să mi le aleg. Am câteva idei legate de un nou show pe care vreau să-l creez, dar am și planuri dincolo de lumea pokerului, fiindcă îmi doresc să aduc hocheiul din NHL în Las Vegas.

Este un interviu pentru Revista Femeia., asa că… spune-ne, cum vezi tu femeia? Ce înseamnă o femeie adevărată pentru tine?

Nu prea știu ce să spun. Mie îmi place să trăiesc intens totul. Cred că o femeie trebuie să fie pasională. Să aibă umor. Să putem râde împreună. Și să fie deșteaptă.

Crezi în iubire?

Da, am iubit și… o să mai iubesc!

Te consideri român? Ce fel de copilărie ai avut?

Da, sunt român, deși m-am născut și am crescut la Toronto. Părinții mei au fost români și eu mă simt cu adevărat român. Copil fiind, am venit o singură dată cu părinții în România și am stat o lună de zile. Am apucat să vizitez câte ceva. Nu prea am cu cine să vorbesc românește când sunt în Vegas și asta îmi lipsește. Copilăria mea a fost foarte frumoasă. Părinții mei au avut grijă să nu ne lipească nimic mie și fratelui meu. Mama gătea foarte bine și se știa că la noi acasă nu ai cum să refuzi să mănânci!

Ești bogat și faimos la nivel internațional. Îți mai lipsește ceva?

Îmi mai lipsesc vreo patru brățări WSOP. (râde) (n.r….)

Dacă ar fi să mulțumești cuiva, cui i-ai mulțumi?

Familiei mele.

Citește și:

Victor Melian: Cel mai greu e sa faci ceva simplu

Marius Vintilă: Fac o emisiune după chipul și asemănarea mea

Bursucu: Râsul nu îngrașă niciodată, ci doar destinde

Articol preluat din ediția de august 2016 a revistei Femeia.

Autor: Corina Matei

Foto: PR

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus