Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Împreună în viață și în carieră – Exercițiu preferat: Placa în pereche, cu salut

Împreună în viață și în carieră – Exercițiu preferat: Placa în pereche, cu salut

Unde-s doi puterea crește, așa spune un vechi proverb. Munca în cuplu aduce multe bonusuri relației, deși, la prima vedere, poate părea un gest sinucigaș.

Timpul petrecut împreună, discuțiile pe teme de interes pentru ambii parteneri activează conexiunea emoțională dintre cei doi și sudează relația de cuplu. Mulți dau vina pe rutină atunci când relația începe să scârțâie, însă în această rutină intră și lucruri magice, care dau forță și energie legăturii, respectiv ritualurile. De la băutul cafelei împreună dimineața, drumul spre serviciu, pregătirea mesei de duminică, plimbările prin parc până la obiceiuri și tradiții ținute cu sfințenie de sărbători, toate aduc stabilitate relației. Psihilogul Jacques Salome spunea că a visa împreună este o dovadă focul pasiunii este viu. Atunci când un cuplu nu mai are aceleași visuri, nu mai are planuri de viitor, partenerii nu mai stabilesc următorul concediu sau achiziții care să le înfrumusețeze viața, toate acestea sunt un semn că lucrurile nu merg într-un sens comun. Ce-i prea mult strică și să-ți petreci timpul în doi sută la sută pare cel puțin periculos. Însă mereu există supape prin care și aceste situații să se regleze și cuplurile pot fi fericite chiar dacă partenerii petrec foarte mult timp împreună. Dovadă stau poveștile celor două cupluri care au spus DA unui singur drum pentru viață și totodată pentru carieră.

El musculos, haios și hotărât. Ea frumoasă, zâmbitoare și fit. Sunt antrenori de fitness, pasionați de sport, iar de un an și jumătate alcătuiesc un cuplu. Și, cum pasiunile sunt cele care ne aduc împreună, sportul a fost pentru ei liantul, dar și scânteia dragostei. S-au întâlnit în sala de sport, Cristi fiind antrenorul „rău“ care îi cerea performanță, iar ea, Mihaela, Scufița care s-a îndrăgostit de lup. Cine l-a cunoscut pe Cristi știe că imaginea de dur e doar o fațadă, în spatele ei se află un bărbat charismatic, plin de umor, ce face antrenamentele grele să fie provocatoare, dar nu imposibile. De când se cunosc, a trecut ceva timp, dar se simt la fel de bine împreună ca în prima zi când au hotărât să plece împreună la drum, întemeind familia Ciobanu.

Ce a fost înainte de sport?

Mihaela: Am început activitatea sportivă de la vârsta de 7 ani, cu dansuri moderne. Treptat, am încercat mai multe sporturi: gimnastică aerobică, dansuri latino, zumba și kangoo jumps. Acum, privind în urmă, îmi dau seama că sportul m-a disciplinat, mi-am organizat totul foarte bine, am înțeles că sportul educă mult mintea, chair dacă percepția este că doar corpului îi folosește. La 18 ani, am intrat în sala de fitness și m-am îndrăgostit… de fitness și de Cristi.

Cristi: Sport am făcut de mic, dar, după terminarea liceului, am ales Școala de Agenți de Poliție Câmpina și am devenit polițist. Ca mulți alții, am folosit jobul ca scuză pentru alimentația nesănătoasă, sedentarism și kilograme în plus. Când am înțeles că nu aveam niciun motiv întemeiat pentru stilul de viață nesănătos, am făcut o schimbare radicală. Am demisionat din MAI și m-am apucat serios de sport, alegând un job la care visasem de mic. Azi mă bucur că am făcut această alegere, nebunească au crezut unii, dar care îmi aduce nenumărate satisfacții, sănătate și energie.

Cum a contribuit sportul în relația voastră?

M: La început, a fost o simplă colaborare instructor-client, apoi lucrurile s-au îmbinat frumos, iar pasiunea comună ne-a unit.

C: Totul se întâmplă cu un motiv, decizia mea de a renunța la meseria de polițist a dus inclusiv la întâlnirea noastră. Fără sport, nu ne-am fi cunoscut.

Lucraţi împreună, petreceţi foarte mult timp împreună. Simţiţi câteodată nevoia de o pauză sau tocmai acesta este ingredientul care aduce energie relaţiei?

M: Suntem antrenori la aceeași sală, dar programul ne impune să lucram atât împreună, cât și separat. Cu siguranță, faptul că ne vedem la job este minunat, dar zilele în care suntem pe tură inversă ne permit să avem un timp de respiro în relație.

C: Să lucrezi împreună are avantaje și dezavantaje, însă noi am găsit calea prin care să îmbinăm utilul cu plăcutul și, dacă ar fi să aleg, n-aș schimba nimic. Fiind în același domeniu, ne ajută să fim mai motivați în scopurile noastre, mergem împreună nu doar la plimbare și la piață, ci și la antrenamente, gătim împreună. Scopurile comune te apropie.

Cristi, ce-ţi place la Mihaela?

C: Primul lucru pe care pe care l-am remarcat a fost frumusețea. Pe măsură ce ne-am cunoscut, am fost cucerit de zâmbetul ei mereu pe buze și bunătatea sufletului. În preajma ei, poți deveni un om mai bun. Și-a păstrat încă acea inocență pe care mulți dintre noi nu o mai avu sau aleg să o țină ascunsă.

Mihaela, cu ce te-a cucerit Cristi?

M: La prima vedere, cu aspectul fizic. Atitudinea, mentalitatea, umorul, bunătatea sunt alte calități ale lui de care m-am îndrăgostit, deși, de multe ori, nu le arată prea ușor. Cu timpul, ne-am dat seama câte lucruri avem în comun și că, în același timp, suntem destul de diferiți, iar asta cred că ne-a apropiat enorm.

Participaţi la concursuri, iar pregătirea este asiduă. Cum vă sprijiniţi?

M: Pregătirea pentru concursuri înseamnă multe sacrificii: somn, dietă strictă, antrenamente pe măsură, iar ciclul ăsta se reia zi de zi. De multe ori, somnul nu a fost de ajuns, iar oboseala și-a spus cuvântul, însă ne-am motivat unul pe celălalt, astfel încât să nu renunțăm la visul nostru.

C: Pregatirea pentru un concurs de culturism/fitness este foarte grea. De la două antrenamente istovitoare în fiecare zi până la gătirea și consumul a 5, 6 sau 7 mese zilnice, sprijinul partenerului este esențial. Ne găteam unul celuilalt, ne ridicam moralul în clipele grele și nu cred că este nevoie să spun cât de greu ar fi fost ca unul să fie la regim, iar celălalt să mănânce orice!

Dieta este o parte importantă în activitatea voastră. Cine găteşte?

M: În general, gătim împreună sau unul spală vase și celălalt gătește. Tot timpul ne ajutăm.

C: De obicei, ne împărțim sarcinile în casă, nu doar în bucătărie. Nu avem un program anume. Gătește cel care are timp, chef sau vrea să încerce ceva nou, iar Mihaela este cea care experimentează mai mult.

Care sunt subiectele discutate acasă?

M: De multe ori discutăm despre job și sport, dar în ultima vreme ne-am impus o limită. Indiferent în ce domeniu activezi, ai nevoie și de alte activități, lucruri și preocupări. Subiectul fierbinte este acum nunta din luna noiembrie. Ne-am căsătorit de un an și jumătate, dar nu am făcut cununia religioasă, iar anul acesta l-am rezervat pentru noi, acesta fiind și unul din motivele pentru care nu vom participa la niciun concurs în 2017.

Cine este cel mai ambițios?

C: Eu, dar am avut și de ce. Am muncit foarte mult pentru a ajunge de la un polițist supraponderal până pe scena de concurs. Sunt critic cu mine însumi, niciodată mulțumit și întotdeauna am preferat să lupt până la capăt decât să renunț. Durerea din timpul antrenamentelor trece, dar durerea gândului că ai renunțat nu.

Când vă certaţi, ce faceţi la job?

M: Dacă ne certăm, nu lăsăm să se vadă. Oamenii care vin la noi au nevoie de energie pozitivă și nu vorbim aici doar de cazurile în care ne mai certăm, ci de orice zi mai proastă pe care o avem.

Aveţi o reţetă a împăcării?

M: Conflictele apar din lucruri banale. De-a lungul timpului, am învățat să lăsam de la noi, pentru că în orice cuplu trebuie ca fiecare să lase de la el în anumite situații, și ne-am asumat asta de când ne-am mutat împreună. Rețeta împăcării este să ne lăsăm răgazul să ne liniștim.

Care este secretul cuplului vostru?

M: Pe lângă iubire și respectul reciproc, este importantă comunicarea cu partenerul. Încerc să aflu ce-l deranjează, ce-i place și să-l surprind plăcut ori de câte ori pot.

C: Nimeni nu este perfect, iar un cuplu rezistă tocmai pentru că este format din doi oameni care se iubesc, dar care își cunosc și își acceptă defectele.

Citește și:

Articol preluat din ediția de februarie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: Radu Vintilescu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus