Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Legea dansului senzual

Legea dansului senzual

 

Dansul care înalţă sufletul

Andreea e un spirit liber – o întreb dacă s-a hotărât să se stabilească din nou în România şi îmi mărturiseşte, apăsând fiecare cuvânt, că varianta cea mai bună pentru ea şi fami-lia ei este un program care să le dea posibilitatea să rămână flexibili, să nu-i îngrădească şi să continue să facă exact ce le place. Dar îi place şi ce a găsit în România. „Comunitatea de dans de aici este mică, dar foarte primitoare. Am întâlnit multe fete pasionate şi talentate, cu aceeaşi dorinţă ca a mea: să extindem comunitatea de dans, să schimbăm percepţia greşită pe care societatea românească o are asupra acestui dans.“ La noi, mentalităţile încă au de suferit de pe urma falsei pudori impuse de regimul comunist, când până şi vedetele de la televizor erau nevoite să-şi prindă părul lung la spate sau să-şi acopere genunchii ori să se mişte de pe un picior pe altul (cel mult!) atunci când aveau de înregistrat un cântec în studio. La fel cum un nud devine o piesă de artă într-un tablou reuşit, tot aşa dansul poate înălţa spiritul când este executat profesionist, indiferent dacă e vorba de balet clasic sau mişcări tribale. Ce simte când e pe scenă? „Depinde de dans, loc, stil, costum, momentul din zi, de public, de starea psihică în care mă aflu. În general, simt mulţumire, calm şi endorfine. Sunt anumite situaţii în care simt şi adrenalină, şi pasiune. Mişcarea fizică se îmbină cu corpul meu energetic, dar şi la nivel chimic, hormonal. Abordez mişcarea, dansul ca o încununare a mai multor planuri. Astfel, totul capătă mai mult sens şi mai multă substanţă la mine în suflet.“

Primul festival de tribal fusion belly dance la Bucureşti

În noiembrie, organizează un eveniment de mare amploare, prima iniţiativă de acest fel din România. Andreea a invitat crema performerilor acestui stil de dans – Ashley Lopez din Statele Unite, Manca Pavli din Slovenia sau Patrizia Pin din Italia sunt doar câteva dintre dansatoarele celebre în comunitatea belly dance. Încearcă să facă dansul mai accesibil în această regiune a Europei, unde încă persistă reticenţa de care vorbeam mai devreme. E ca o invitaţie spre deschidere şi acceptare a diversităţii artelor frumoase. Are emoţii pentru cele trei zile de concurs, în care intră şi gala de închidere. Spectacolele vor fi grandioase şi vor combina elemente din dansurile tradiţionale africane, balineze, flamenco, vor trece prin cele clasice, indiene şi persane, etnice (egiptene), dar şi moderne (hip-hop, breakdance, pop-lock). Costumele se vor schimba în funcţie de stilurile abordate. „Am doi designeri preferaţi în San Francisco. Una dintre acestea creează ţinute pentru filmele science-fiction de la Hollywood!“, îmi şopteşte Andreea, chicotind încântată, de parcă ar fi spus cine ştie ce năzdrăvănie. În toată această perioadă efervescentă din viaţa ei, yoga o ajută să-şi păstreze echilibrul emoţional. A obţinut certificatul de instructor de yoga la una dintre cele mai prestigioase şcoli din California. Practică vinyasa flow şi yin yoga, prin care încearcă să atingă unitatea armonioasă a corpului, minţii şi sufletului. „Yoga m-a ajutat pe atât de multe planuri! A umplut toate golurile şi a dezlegat misterele pe care dansul nu a reuşit să le elucideze. M-a învăţat elemente de anatomie, de mecanică a mişcării, abordarea dansului din punct de vedere energetic sau cum să respir. Respiraţia este cel mai bun prieten al nostru. Cu ea ne naştem, fără ea nu suntem. În dans, dozarea corectă a respiraţiei te ajută să menţii o postură calmă, ca şi cum nu ai depune nici un pic de efort. Răbdarea este alt aspect prin care yoga a întregit tehnica mea de dans. Câteodată, dansatoarele au tendinţa să anticipeze anumite mişcări sau să grăbească o coregrafie. Răbdarea este crucială în dans. Sunt atât de recunoscătoare pentru yoga, încât la clasele mele poate participa oricine, oricând, indiferent de situaţia financiară!“ O ajută, ce-i drept, yoga, dar şi soţul, pe care l-a cunoscut când avea doar 14 ani şi pe care destinul i l-a scos încă o dată în cale în urmă cu trei ani. De-atunci, sunt nedespărţiţi – îi priveşti şi ţi-e limpede că una dintre scurtăturile spre fericire despre care vorbeam la începutul articolului este, fără doar şi poate, autenticitatea.

 

În 2013, susţine spectacole de belly dance cu casa închisă şi e proaspătă mămică. Citeşte povestea Andreei Bonea, care, în căutarea fericirii, s-a transformat din femeie de afaceri în dansatoare cu ochi alunecoşi şi trup de şerpoaică!

Există mai multe scurtături spre drumul către fericire, iar mişcarea este una dintre ele. Este mottoul poziţionat la loc de cinste pe site-ul Andreei Bonea, coregrafă şi dansatoare de fusion bellydancing, instruită în San Francisco Bay Area, aşa cum îi place să se prezinte. Am vizitat-o în casa din centrul Capitalei, într-o zi în care soarele toamnei era încă darnic cu muritorii. Locuieşte împreună soţul ei, într-un decor în care elementele budiste şi garderoba de spectacol se împletesc surprinzător – dar încântător! – cu pătuţul şi hăinuţele fetiţei pe care cei doi o aşteptau cu nerăbdare atunci când am realizat inteviul. Era pe ultima sută de metri cu sarcina şi afişa o burtică sexy, care se contura binişor prin costumul de dansatoare croit anume pentru situaţia ei specială.

Din România în San Francisco şi retur

Ne-a invitat foarte politicos să ne lăsăm pantofii pe hol – practică şi predă yoga de câţiva ani şi, conform tradiţiei budiste, nu poţi intra încălţat în casa oaspeţilor tăi. O privesc – doar sarcina avansată o împiedică să zburde prin încăpere. Ne pregăteşte un ceai şi, în timp ce discutăm, face câteva mişcări de yoga pentru a-şi dezmorţi muşchii şi oasele încercate de surplusul de greutate. N-a avut probleme cu sarcina şi nu-i e teamă de perioada care va urma. „Frica paralizează acţiunile. În orice fac sau mi se întâmplă, încerc să înlocuiesc sentimentul de teamă cu unul de iubire şi încredere“, spune Andreea cu o mină înţeleaptă, în timp ce-şi mângâie blând burtica ţuguiată. A aplicat aceeaşi filosofie când s-a aruncat cu capul înainte şi a renunţat la avocatură pentru a vedea cu propriii ochi Tărâmul Făgăduinţei, dar şi când a fost iniţiată în dans. Totul a început ca o încercare de a-şi face prieteni noi şi a socializa. „Vorbeam fluent germana, pentru că terminasem liceul filologic german, iar asta m-a ajutat să-mi găsesc foarte uşor un job la Google, unde am rămas aproape doi ani în funcţia de coordonator de program, în cadrul echipei Gmail. Ulterior, am părăsit compania şi am migrat spre Yahoo!, care mi-a oferit şansa de a practica managementul de proiect în domeniul tehnologiei – a doua pasiune a mea. Tranziţia de la avocatură la domeniul tehnologic a fost destul de lină, având în vedere că să fii avocat mi se păruse tot timpul o meserie ternă, lipsită de creativitate şi mult prea competitivă pentru personalitatea mea“, îmi mărturiseşte Andreea în timp ce-şi nete-zeşte o şuviţă rebelă din părul lung şi negru care-i curge pe umeri. În primul an de acomodare în Silicon Valley, avea un job bun, o familie iubitoare, dar nici un prieten şi nici o activi-tate care s-o destindă în orele de după program. Iar cum majoritatea tinerilor din Bay Area au, pe lângă serviciu, un hobby, s-a gândit să facă şi ea la fel. „Aici, oamenii vor să profite la maximum de timpul liber, încearcă să găsească un echilibru între viaţa profesională şi cea privată şi îşi doresc excelenţa pe ambele planuri. Când eşti în Roma, poartă-te ca romanii, spune o vorbă. Aşa am făcut şi eu. Am trecut în revistă ce mi-ar plăcea să fac după serviciu şi am descoperit că aş vrea să dansez. Comunitatea de belly dance din Bay Area este plină de femei talentate, puternice şi inspiraţionale. Multe dintre ele mi-au devenit prietene pe viaţă.“

Slalom între două lumi

A început cu dansul clasic egiptean, însă nu şi-a abandonat postul de project manager. Bay Area este una dintre cele mai scumpe zone din lume, unde ai nevoie de cel puţin 4.000 de dolari pe lună ca să duci un trai decent. Din dans câştiga sporadic, iar majoritatea profitului îl inves-tea în lecţii de coregrafie, participări la festivaluri sau costume de scenă. Şi-a găsit repede un mentor – Sandra, o instructoare de belly dance alături de care a învăţat cele mai rafinate mişcări. A stat sub aripa ei aproape patru ani, iar lucrul cel mai important pe care l-a învăţat de la ea a fost că posibilităţile unui om sunt infinite – numai să vrea şi să creadă cu tărie într-un scop. „Sandra a fost cea care mi-a oferit posibilitatea de-a participa, în calitate de dansatoare, la diferite petreceri, restaurante, competiţii, festivaluri. În clasa ei, mi-am făcut foarte multe prietene bune, cu care am început să formez diferite trupe de dans şi să lucrez la anumite proiecte din sfera artistică. Până la urmă, mi-am găsit identitatea pe scenă şi am ales o abordare mai modernă, care îmbină stiluri de dans dife-rite, precum tribal fusion, persian dancing şi flamenco.“

 


Lasă un răspuns

Sus