Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Livia Dilă: N-a sosit încă momentul să revin în televiziune

Livia Dilă: N-a sosit încă momentul să revin în televiziune

De când a părăsit pupitrul știrilor, Livia Dilă nu se grăbește să accepte un nou proiect de televiziune. Vedeta preferă se bucure de compania fiicei sale, Maria Sophia, și să le împărtășească tuturor experiența avută cu boala care i-a schimbat viața.

Acum nouă ani, a primit un diagnostic care a forțat-o să adopte un nou stil de viață. Livia Dilă era pe-atunci implicată trup și suflet în realizarea emisiunii TV pe care o prezenta. Și, ca mulți alți colegi de breaslă, nu acorda atenția cuvenită alimentației și nici efectului nociv pe care îl poate avea stresul asupra sănătății. Drept urmare, a primit un semnal de alarmă. A fost diagnosticată cu diabet de tip II.   

Spune-ne, te rog, unde te pot urmări fanii tăi. Televiziunea te mai tentează?

Doar anumite proiecte m-ar tenta, nu zic nu, dar nu a sosit încă momentul să revin în televiziune. Liviadila.com îmi aduce multe satisfacții, intru în discuții cu cei care mă citesc, fie că sunt diabetici sau pur și simplu preocupați de o viață sănătoasă. Oamenii trebuie să înțeleagă diabetul nu este deloc o boală ușoară. Dacă nu-ți iei glicemia, poți crede că organismul tău funcționează cum trebuie. Dar nu este așa!

Renunțarea la televiziune are vreo legătură cu diagnosticul pe care l-ai primit? Te întreb asta pentru că diabetul de tip II are de-a face cu stilul de viață nesănătos, atât de des întâlnit în rândul jurnaliștilor.

Stresul a contribuit din plin, mă simțeam epuizată, dar și nemulțumită de calitatea televiziunilor românești. Simțeam că se termină o etapă și că altceva m-ar face mai fericită. Am început să mănânc de prânz doar când m-am îmbolnăvit, iar colegii mei încă se hrăneau cu biscuiți, merdenele… Asta nu înseamnă toți vor face diabet, dar nici sănătoși nu pot fi.

Ce-i poți sfătui pe cei care suferă de această afecțiune și, mai ales, pe cei sănătoși, astfel încât să nu ajungă primească un astfel de diagnostic?

Le recomand să-și asculte organismul: acesta are nevoie de cel puțin trei mese pe zi pentru a funcționa normal. Dacă respectă acest lucru, nu vor mai mânca enorm seara. Excesul alimentar se simte ca un bombardament asupra organismului, iar organele vor ajunge să cedeze pentru că sunt suprasolicitate. Suntem sedentari, nu mai mergem pe jos, mâncăm hipercaloric, avem o viață haotică, plină de stres, nocivă. Și consecințele nu se lasă așteptate.

Tu ai făcut sport de performanță, handbal, dar, cu toate astea, ai dezvoltat o afecțiune cauzată în mare măsură de sedentarism. Cum a fost posibil?

De la terminarea liceului n-am mai făcut deloc mișcare, pentru că aveam mult de studiat. Acum merg pe jos când pot, merg cu bicicleta sau fac sport acasă. Știu că mulți vor spune că nu au timp de mișcare, așa am zis și eu multă vreme. Dar sport putem face oricând, chiar și la serviciu: 2-3 serii de genuflexiuni, o alergare pe loc, câteva exerciții, până simțim că transpirăm.

Se spune că se poate trăi foarte bine cu diabet. Care este realitatea?

Acum nouă ani am făcut analize, iar glicemia a ie;it 133 pe nemâncate. Mi s-a pus diagnosticul și mi s-a spus că în diabetul de tip II medicamentele sunt importante, însă alimentația este esențială. Trebuie să renunți la zahăr, să te abții de la multe preparate la care poftești și nu poți consuma cantități mari; de fapt, trebuie să te schimbi total din momentul în care primești diagnosticul. Eu, sincer, vă spun că nu rezist întotdeauna tentațiilor, la aniversări sau când ies în oraș mai mănânc câte o prăjitură sau o felie de tort, dar am măcar grijă nu le combin cu alți carbohidrați.

Ce lecții ți-ai propus so înveți pe fiica ta? Reușești so convingi să mănânce sănătos, practică vreun sport?

Da, face tenis și este pasionată de acest sport. Maria Sophia a început să înțeleagă ce pericol reprezintă zahărul, că dependență, că este ascuns în aproape orice aliment, dar n-am vrut s-o sperii cu boala mea, mai degrabă am vrut să copieze obiceiurile bune și să mănânce sănătos. Încet-încet, înțelege ce este diabetul și că excesul de dulciuri este dăunător. Dar e greu, copiii din jurul ei mănâncă multe dulciuri, iar ei îi plac mult, așa că facem eforturi mari. Avem totuși o convenție: facem mișcare în fiecare zi dacă vrem să ne răsfățăm.

La vârsta fiicei tale, îți doreai să devii actriță și chiar ți-ai făcut debutul actoricesc în filmul Francesca, în urmă cu vreo doi ani. Cum a fost acea experiență? Îți dorești să revii pe marele ecran?

A fost o întâmplare frumoasă și fascinantă, iar ca s-o repet, ar trebui să-mi doresc o astfel de carieră, să preocupe. Păstrez în memorie toate momentele de la filmare, e fabulos să intri în pielea unui personaj, să asculți indicațiile regizorale, să intri într-o altă viață.

În ce-o privește pe Maria, ea ce-și dorește să devină la maturitate?

Artistă, actriță, profesoară… Vom mai fi multe de-acum înainte. (râde)

Ce-ți aduce ție zâmbetul pe buze, ce te împlinește?

Când văd oameni zâmbind în jurul meu, sunt și eu fericită. Apreciez loialitatea, iubesc oamenii deschiși. Îmi place să ajut, mă încântă văd oameni care reușesc să devină o variantă mai bună a lor (e valabil și pentru mine!). Ador să călătoresc, să văd locuri noi, să cunosc moduri diferite de a trăi. Îmi place că Maria Sophia mă face să-mi retrăiesc copilăria și îmi oferă bucuria vieții.

Destinații de suflet

  • Îmi place Provence, sudul Franței. Satele de acolo sunt minunate, nu ai cum să nu te îndrăgostești de ele! În ultima vacanță am fost la Arcachon, în Franța, pe o plajă din Cap Ferret, unde nisipul era așa de fin, încât la fiecare pas scotea un sunet specific, o muzică.
  • Altă destinație preferată este Viena. N-am descoperit-o din prima, fiind doar un oraș pe care îl vedeam în fugă, în trecere, dar acum îmi doresc să revin iar și iar.
  • Aaa, și îmi place și Bucureștiul, cu cartierele lui pline de case, deși multe dintre ele sunt în suferință.

Citește și:

Diana Țugui: Viața e o scară către desăvârșire

Oana Marinescu: Important e să-ți cauți sensul

Izabela Păunescu: În fiecare zi fac ceva pentru sănătatea mea

Articol preluat din ediția de septembrie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Alexandra Rotărescu

Foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns