Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Magie la feminin

Magie la feminin

 

Breasla începuse să reacţioneze. Dar Cristina este diplomată. „Am mai fost sunată, dar nu m-am întâlnit cu ei pe unde am mers la spectacole.“ Au fost, de fapt, telefoane de ameninţare, urmate de plângeri la poliţie. „L-am avut pe Andrei în spate şi n-am simţit răutăţile celorlalţi – el le-a primit. Am fost norocoasă.“ Acum trei ani, mentorul şi ucenica s-au îndrăgostit. Şi, mânaţi de gândul de a bătători un drum în magie, nu s-au oprit, oricât de anevoios. „Noi, cei de la Teatrul de Magie, am reuşit să facem o cărare pentru artiştii care vor dori să urmeze această profesie.“

Să bată gongul!

Pregătirea pentru spectacol începe cu o zi înainte. Cristina are grijă să mănânce cât mai uşor, iar cu o jumătate de oră înainte îşi încălzeşte vocea şi corpul, recapitulează momentele în gând şi trage cu ochiul în sală, să-şi cunoască spectactorii. Show-ul e compus din momente mici şi mari. „Mai întâi facem un moment de interactivitate (iei un voluntar pe scenă şi îi citeşti gândurile sau faci un moment de mentalism, comic sau de suspans), apoi avem de obicei o iluzie (un moment pe muzică)“, explică ea. Oamenii rămân „aşa“ la… iluzii: când asistenta este tăiată ori străpunsă de săbii sau când o cutie mare devine foarte mică. Cristina are trucuri cu sutele, cu sfori, bile, monede, cărţi. În jurul fiecărui truc a construit o poveste şi le-a integrat pe toate în momente cât mai spectaculoase. „Îmi doresc să ajung la performanţe tehnice precum magicienii faimoşi din Asia.“ Juliana Chen este unul din repere: foarte bună pe manipulaţia de scenă, asiatica este celebră pentru măştile colorate pe care le schimbă la un interval de câteva secunde.

Aflarea adevărului

Înainte să ne luăm rămas-bun, eram dezamăgită. Obţinusem momente one woman show, dar, cu toate insistenţele, nici o dezvăluire… „M-aş jigni pe mine şi apoi pe colegii mei, care ştiu cât de mult muncesc. Nu sunt de acord cu acei magicieni care divulgă secretele unor trucuri vechi, dar pe care alţii încă le folosesc.“ Aproape că mă lăsesem păgubaşă, dar, când magiciana s-a făcut nevăzută către garderobă, n-am rezistat tentaţiei la îndemână. Am găsit secretul în jobenul din care tocmai scosese eşarfe în diferite culori, după ce introdusese o singură culoare. Am reuşit să văd realul ce simula supranaturalul, dar m-am simţit ca un copil care află că nu există Moş Crăciun. Aşa că mi-am propus, ca prin magie, să uit tot ce am aflat. Şi am uitat!

 

La parterul învechit din centrul Capitalei, aproape că m-am întors la începutul secolului trecut, când magicianul Harry Houdini evada în luminile rampei. În clădirea „cu bulină“, m-a întâmpinat tânăra magiciană, care a transformat decorul în peisaj firesc: cu abilitate, a jonglat ingredientele până ce cantităţile au fost potrivite să contrazică legile naturii şi astfel să mă uimească. Aici e locul de repetiţii şi spectacole ale Teatrului de Magie, creaţia lui Andrei Teaşcă, cel care i-a făcut Cristinei cunoştinţă cu iluzionis-mul. S-au intersectat la un curs de actorie, pe care ea îl câştigase ca Miss Boboc. El, experimentat în domeniu, cu spectacole în străinătate, preda actorie, iar ea, o liceană care nu auzise în viaţa ei de Houdini…

Nu ţi-ar plăcea să te faci actriţă?

Cristina a mers să-şi intre în rol repede după ce ne-am salutat. S-a întors în frac şi a început o păcăleală cu sfori, eşarfe şi, cum altfel, cărţi de joc. „Mi-a arătat primul truc cu o eşarfă roşie, pe care o bagă în pumn şi dispare. Fascinată, am vrut să învăţ şi eu…“, spune Cristina. Mi l-a arătat şi mie, dar, când i-am cerut să-l repete, n-a vrut, de teamă că aflu misterul.

Atunci, era mai atrasă de actorie. „Nu ţi-ar plăcea să devii actriţă? Poate, până ce termini liceul, te pregăteşti să intri la facultate“, a sfătuit-o Andrei. L-a contactat după absolvire şi toată vara au repetat poezii. „Dar nici nu m-au băgat în seamă“, spune ea. Andrei i-a propus ca, până la examenul de anul următor, să vină în echipa Teatrului de Magie, să cunoască mai bine scena. A început să-i placă să cotrobăie prin culise. „Aş vrea să ştiu şi eu un truc mic“, l-a rugat. A primit un pachet de cărţi şi o foaie cu câteva trucuri explicate. A doua zi, lui Andrei nu i-a venit să creadă că le-a prins aşa de repede. „Nu vrei tu să devii magician?“ I-a dat din ce în ce mai multe de învăţat şi, când a intrat la UNATC, Cristina pregătea premiera primului său one woman show.

Beţe-n roate româneşti

Deşi majoritatea studenţilor la teatru încalcă acel contract prin care sunt obligaţi să nu aibă colaborări în spectacole, Cristina a ales să renunţe la facultate, ştiind că lucrează la show-ul de debut. Nu putea rata puntea de lansare, mai ales că ieşeau mulţi actori pe an, iar teatrele erau puţine. Aşadar, şi puţine şanse. Femei magician însă nu existau. „Nu am găsit izvoare. Abia după ce am apărut eu au sărit doamnele din familiile de circ ambulant“, explică ea.

 


Lasă un răspuns

Sus