Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Meserie cu trudă și bucurie

Meserie cu trudă și bucurie

De câteva ori am căutat în tot cartierul, fără succes, un croitor. Alteori, am cerut o recomandare pentru un electrician bun – fără rezultat. Deși pare că meseriile au fost date uitării, sute de elevi de la liceele tehnologice se pregătesc intens, cu studii teoretice și multă practică, să devină ași în profesiile alese.

An de an, OMV Petrom organizează Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei, un proiect menit să schimbe fața meseriilor din România. În cadrul acesteia, copii din diferite medii, îndrumați de profesorii lor, au ocazia să învețe alături de cei mai buni. Pe lângă zilele de practică, atât de necesare fiecăruia dintre ei, au și cursuri de dezvoltare personală în care învață să se prezinte, de la aspect până la CV. Ajunsă la a treia ediție, Tabăra Meseriașilor a găzduit în această vară cinci serii de viitori meseriași: petroliști, bucătari și ospătari, mecanici, croitori și electricieni. Deși programul a fost foarte încărcat și strict, nu au lipsit voia bună, jocurile și activitățile de destindere cu rol educațional, care i-au ajutat pe cei mici să se cunoască mai bine pe ei înșiși.

Mecanic la feminin 

În Tabăra Meseriașilor, Andreea, o fată îndrăzneață și plină de energie, era cea care dădea deșteptarea. Ea are preocupări atipice printre fetele din grupul ei. Printre hobby-urile ei se numără mașinile, kickboxingul și fotbalul. În plus, Andreea face voluntariat la o casă de copii. Este pasionată de mașini și vrea să fie mecanic auto, la fel ca fratele ei. Primele lecții de mecanică le-a luat, de altfel, din caietele lui. „Fratele meu a venit acasă cu un caiet în care erau trecute noțiuni de mecanică. Mi-a plăcut ce am văzut și, din clipa aceea, mi-am dorit să aflu cât mai multe despre tot ce înseamnă mașini.“ Nu l-a lăsat până nu i-a explicat și ei tot ce afla de la școală.

Andreea consideră că un meseriaș are o mare responsabilitate, el trebuie să știe  următorul pas care trebuie făcut, nu să-l ghicească: „Totodată, mecanicul ideal are întotdeauna un obiectiv, clar stabilit“, e de părere Andreea. În tabără l-a cunoscut pe mentorul Gabriel Onofrei, un model de la care a învățat că, atunci când o ușă se închide, se deschide o alta. De la el a învățat să lucreze în echipă la proiectul final: recondiționarea de biciclete ce urmau a fi donate unor copii fără posibilități.

„În meseria de mecanic este nevoie de seriozitate maximă, de ambiție. La fel ca în orice profesie, trebuie să-ți placă activitatea pe care o faci – de aici începi să-ți construiești drumul în viață. Dincolo de satisfacțiile pe care le au elevii în tabără, este foarte important faptul că au ocazia să înțeleagă munca din spatele unei cariere de succes. Depinde de ei să aleagă dacă vor să urmeze calea aceasta, care are și avantaje, și dezavantaje. Elevii au fost foarte receptivi, încă de la început mi-au făcut o impresie bună. Mă bucur că au înțeles că, prin muncă, devotament și seriozitate, pot să realizeze orice își pun în minte. De la bun început am dat următorul sfat: urmați-vă visul! Să nu renunțați la lupta voastră, fiți ambițioși, serioși!“, a spus Gabriel Onofrei, președintele fondator al Federației Române de Drift.

Un proiect care crește

„Prin proiectele realizate în fiecare serie, elevii ajung astfel să experimenteze situații reale din mediul profesional și să cunoască mentori specializați care să le insufle dragostea pentru meserie, să înțeleagă faptul că nu este ușor, dar că se poate dacă îți dorești cu adevărat și muncești pentru asta. Urmărim parcursul personal și profesional al tinerilor care participă la Tabăra Meseriașilor și ne dorim să fim alături de ei în continuare, să ne asigurăm că își încheie cu succes studiile și să le facilităm accesul la piața muncii. Ne dorim ca pe viitor să atragem mai mulți angajatori în program, care să își recruteze angajați dintre meseriașii formați în tabără“, a declarat Mona Nicolici, director de sustenabilitate OMV Petrom.

Croitoria îi vine mănușă

Iulian a aflat ce înseamnă croitoria de la sora lui, care lucrează în domeniul confecțiilor textile. Îi plăcea s-o asculte, când venea acasă, povestind despre ce și cum a făcut. Tot de la ea a învățat primele lucruri din această meserie: de pildă, cum să atașeze butoniere și să coasă nasturi la sacouri, detalii care l-au făcut să-și dea seama că iubește croitoria.

La liceu, a intrat la profilul mecanic. Însă s-a ambiționat și și-a împlinit dorința de a fi transferat la un profil de design. Lui Iulian îi strălucesc ochii când vorbește despre hobby-ul lui, hainele: „Chiar și când mă uit la un film sau la un videoclip observ cum sunt îmbrăcați actorii sau cântăreții. Admir mai ales costumațiile excentrice, pe care nu le vezi în mod obișnuit pe stradă“.

În Tabăra Meseriașilor, Iulian a înțeles importanța unui mentor în cariera unui meseriaș. Pentru proiectul final, echipa sa, coordonată de designerul Ioana Ciolacu, a avut de modificat o rochie inspirată din portul popular, donată chiar de Mona Nicolici. Produsul finit urma să fie prezentat în cadrul defilării de modă la mallul din Brașov! S-a descurcat de minune la această probă: a aplicat pe rochie modele făcute manual, proces despre care spune: „A fost dificil, dar a meritat“. Iulian își dorește să creeze toate tipurile de haine, de la sacouri la treninguri.

„De multe ori, la terminarea școlii, elevii se orientează spre meserii mai atrăgătoare din punct de vedere financiar. Pe de altă parte, fabricile, atelierele, casele de modă întâmpină mari greutăți în a găsi profesioniști în acest domeniu. Având în vedere că industria modei este una dintre cele mai mari la nivel mondial, dar și că marile companii internaționale apelează foarte mult la manufacturierii români, chiar nu înțeleg de ce nu se profită de aceste atuuri prin încurajarea industriei la nivel național. În Tabăra Meseriașilor, elevii au fost atât de implicați, încât am reușit să acopăr toate punctele pe care voiam să le ating cu ei, dar am făcut și performanță împreună: să creezi în doar două zile o colecție de zece ținute, având ca temă hainele donate de vedete, este greu și pentru mine, și pentru echipa mea. Însă, împreună cu o seamă de copii atât de dornici să învețe subtilitățile meseriei, a fost foarte ușor“, a declarat Ioana Ciolacu, designer român.

La locul potrivit

„Indicatorul care ne dă certitudinea că suntem la locul potrivit e acesta: când mergem cu plăcere dimineața la muncă, iar seara, la terminarea programului, suntem la fel de fericiți. Iar când e cazul, continuăm să lucrăm și noaptea. Când ai o satisfacție și îți faci meseria cu plăcere, ești unde trebuie.

Aici, copiii beneficiază de consiliere și de profilare vocațională. Mai bine de jumătate dintre ei descoperă că au făcut alegerea perfectă. Ceilalți sunt acolo din cauza circumstanțelor educaționale, distanța față de liceu, nevoia de a avea o meserie în familii cu o situație financiară mai dificilă. Alții află că au o dependență nesănătoasă mai ales față de părinți și nu fac nimic fără să primească aprobarea acestora – iar când vine vorba de alegerea unei meserii, e și mai grav.

Tabăra schimbă vieți. Aici sunt tratați cu respect, ei contează, sunt cei mai buni și, de multe ori, prin programul de dezvoltare personală, aici se cunosc pe ei: potențialul, valoarea, cunoștințele. Apoi, elevul duce în comunitate o altă experiență și alte așteptări“, a remarcat Alina Perșa, psiholog.

Electrician într-un oraș curat

Încă de copilă, Eliza a fost fascinată de munca electricienilor care lucrau la înălțime, cocoțați pe stâlpi. „Îmi plăcea să-i urmăresc. Voiam să știu cu ce unelte lucrează, îi urmăream cu multă atenție. Uneori, nu mă abțineam și îi întrebam ce fac și de ce. În general, se rupeau cablurile și veneau să le repare.“ Eliza și-a urmat pasiunea și a mers mai departe pe profilul tehnic-automatizări. Îi place mult să lucreze în echipă pentru că are două atuuri: e sinceră și prietenoasă.

De Tabăra Meseriașilor a aflat de la profesorii din școală și a aplicat din curiozitate. Ajunsă aici, i-a plăcut enorm totul: de la oameni până la cursuri, colegi, experiențe și proiecte.

„Mă consider un om curios pentru că îmi place să învăț. Aici am învățat foarte multe lucruri, inclusiv prin joc. De exemplu, din Orașul Perfect am aflat cât de important este să avem un oraș curat și să aruncăm gunoaiele unde trebuie. M-a făcut să reflectez și să fiu mai atentă de acum înainte. O să-i învăț și pe ceilalți.“

Pentru proiectul final, un hub electric (un fel de foișor multifuncțional) construit alături de Claudiu Butacu și Mihai Toader-Paști de la organizația EFdeN, Eliza și-a pus tot sufletul și a avut grijă să facă totul cât mai bine. Totul pentru ca oamenii din Brașov (acolo unde hubul a fost donat și instalat) să se bucure din plin de acest spațiu inedit. Deși e în clasa a X-a, se gândește deja la bac și la admiterea la Politehnică.

„Ne-am propus ca acești copii să aibă parte de o experiență pe care noi nu am putut-o avea la vremea noastră. Asta presupune partea practică, care lipsește în general din liceele din România. Tinerii fug de teorie pentru că nu-i văd valoarea practică. Așa, prin construirea hubului, am coroborat teoria cu practica, au aflat despre energia verde și au învățat să dea ceva care să fie de folos comunității. Toți sunt ca un burete, vor să absoarbă informații și acest lucru este ideal pentru România, care duce lipsă de meseriași.

Cu ajutorul profesorilor și părinților, elevii pot fi motivați, astfel devenind și autodidacți, curioși să afle din ce în ce mai multe“, au fost de părere Claudiu Butacu și Mihai Toader- Paști, inițiatorii proiectului EFdeN.

Șansă de recrutare

„Am ales cu grijă peste 30 de copii din liceul în care predau și i-am convins să vină aici. I-am susținut pentru că sunt interesați și vor să învețe. Aceștia sunt pașii spre maturizare și mă bucur că sunt foarte implicați emoțional. Cred că mare parte din elevii de aici vor urma această meserie. Inclusiv fetele sunt foarte implicate, sunt curajoase și și-au ales o specializare cerută pe piața muncii. Acum, alături de noi sunt companii dispuse să-i angajeze. Pentru că, de exemplu, la Enel, media de vârstă a angajaților este undeva la 40-45 de ani. Nu și-au pus problema asta la începuturi și iată că acum ei investesc în acești tineri, a spus Tamara Zahiu, profesor inginer la Liceul Tehnologic „Grigore Moisil“ Buzău.

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de octombrie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: Corina Matei

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus
\n