Esti aici
Femeia.ro > Cariera > O casuta mica, un succes urias

O casuta mica, un succes urias

La 44 de ani, Mirela Retegan, fondatoarea trupei Zurli, se simte mai împlinită ca oricând, iar viitorul sună tot mai bine. La începutul toamnei, trupa ei a lansat turneul național „Am o căsuță mică“ și susține spectacole cu casa închisă.

Ei sunt trupa Zurli – vii, colorați, autentici. Fetița Zurli este generoasă, veselă şi pozitivă şi ar dori să fie prietenă cu toţi copiii din lume. Clopoțel aduce o ghicitoare cu fiecare ocazie, este jucăuş și visează tot timpul la ciocolată. Truli este pasionat de călătorii și vrea să vadă toată lumea pe bicicletă, motocicletă sau măcar pe trotinetă. Yuppi este constructorul priceput la toate, îi ajută pe prietenii lui să construiască pentru jucăriile de pluş căsuţe spaţioase. Zdrăngănel este dansatorul Găştii, poate să facă zece piruete fără oprire şi pentru fiecare cântec inventează o coregrafie. Zâna bună locuieşte pe o steluţă de unde vede şi aude tot, are baghetă magică și îi învaţă pe copii cum să-şi pună dorinţe şi să fie curajoşi. Vrăjitoarea Tura Vura spune lucruri neadevărate şi încearcă să-i păcălească pe cei mici cu poveşti în care nu mai crede nimeni. Iar Tanti Prezentatoarea este un moderator în adevăratul sens al cuvântului. Reuşeşte să tempereze orice neînţelegere din Gaşcă, are o soluţie pentru fiecare problemă şi aduce liniştea şi echilibrul. Este chiar creatoarea acestei găști zurlii, Mirela Retegan.

„Am început cu 1.000 de dolari împrumutați“

De la fereastra biroului ei situat la etajul 12 se vede tot Bucureștiul, dar și ploaia care cade peste el. Să spele, parcă, toate relele și să ia cu ea trecutul pe care Mirela nu l-a uitat, dar pe care știe că n-o să-l repete niciodată. Privesc afară
mașinile înaintează pe șosea cu lentoarea melcului. Printre ele, mai multe taxiuri. Privește și ea cu mine: „A fost o vreme în care îi spuneam taximetristului câți bani am la mine și-l rugam să mă lase acolo unde se făcea suma pe care o aveam în buzunar. 1994 a fost cel mai greu an din viața mea. Într-o singură lună am pierdut tot: soț, casă și loc de muncă. M-am mutat într-o garsonieră oferită de o prietenă, unde am stat câteva luni, fără să-mi găsesc un job și suferind cumplit de pe urma despărțirii. Fugisem de-acasă și nu puteam să mă întorc învinsă, ca să aud de la ai mei că «au avut dreptate». Am preferat să strâng din dinți și să trăiesc din ajutorul prietenilor. A fost cea mai grea perioadă din punct de vedere material. Știu ce înseamnă să împarți la propriu o țigară sau un pahar de suc de la dozator. După vreo trei luni, am luat bani împrumut și am plecat cu prietenii mei la mare. Am locuit opt oameni într-o cameră cu două paturi și o săptămână am mâncat doar eugenii. După opt zile, am hotărât pur și simplu că trebuie să merg mai departe și că perioada în care mi-am plâns de milă s-a terminat. Mulți ani după asta am citit undeva despre cum reacționează oamenii la schimbare și mi-am dat seama cât de bine a funcționat instinctul meu de supraviețuire“, îmi spune Mirela, astăzi numai zâmbet. A intrat în presă la 24 de ani. A mers la televiziunea locală din Satu Mare, l-a căutat pe director și i-a zis că e mai bună de zece ori decât toți oamenii pe care îi are, apoi l-a rugat să-i dea o șansă. Acesta s-a uitat la ea, a ridicat din sprâncene și i-a zis: „Eu plec în Franța o lună, stai și tu pe-aici“. Când s-a întors,  avea deja prima emisiune, se numea „Tineri pentru Tineri“. Apoi a descoperit radioul. În 1996, a devenit corespondent BBC și a parcurs toate etapele la Radio Transilvania: de la reporter până la director de rețea. „Am părăsit zona de investigație și știri după ce, în 2000, am fost amenințată cu moartea și viața mea a fost pusă în pericol pentru că n-am vrut să devin instrument în mâna unor politicieni dispuși să plătească oricât pentru asta.“

Cum în 1996, pe lângă investigațiile pentru BBC, realiza în fiecare sâmbătă o emisiune radio, „Microfonul Copiilor“, și o emisiune TV, „Tip Top Prichindel“, cu și pentru copii, ideea de a transforma această pasiune în afacere a venit natural, zece ani mai târziu. A început cu spectacole în grădinițe, mai degrabă un fel de întâlniri interactive cu cei mici. „Șansa mea a fost să cunosc mulți părinți care mă iubeau pentru ce fusesem eu în emisiunea radiofonică și care au avut curajul să-mi dea pe mână petrecerile copiilor lor. Din fericire, erau oameni care își permiteau să cheltuiască niște bani pentru aceste evenimente și am reușit relativ repede să și câștig ceva din toată povestea. Am început cu 1.000 de dolari împrumutați de la un prieten stabilit în Statele Unite și cu două costume trimise tot de el. Apoi, toți banii pe care îi câștigam îi reinvesteam în concepte, recuzită și costume.“

Maya, zâna bună a Mirelei

De la un proiect prin care își propusese să organizeze doar petreceri pentru zile de naștere, trupa Zurli a crescut precum Făt-Frumos și acum numără mai multe divizii: „Party“, unde intră petrecerile private, „Teatrul Zurli“, care se laudă cu 20 de producții dramaturgice, fie ele piese clasice sau originale, apoi „Gașca Zurli“, o trupă de artiști care pune în scenă show-uri ingenioase, conceptul „Ursitoare“, pe care lumea le cheamă de obicei la botez, dar și divizia de „Evenimente“, în care se regăsesc spectacole personalizate pentru diverse instituții, branduri sau persoane fizice. „Nu m-am inspirat de nicăieri, n-am studiat deloc ce fac alții, am scris concepte așa cum aș fi vrut eu să se desfășoare o petrecere în care să se simtă bine și copiii, și părinții. Mergând la teatru cu Maya, fetița mea care a împlinit deja 13 ani, mi-am dat seama că nu mă mulțumesc spectacolele puse în scenă de teatrele clasice. Mi-am dorit atunci să pun în scenă o versiune a basmului «Albă-ca-Zăpada» în care nu se pronunță de 30 de ori cuvântul «moarte» și un «Pinocchio» în care nu trebuie neapărat să-i spunem păpușii de lemn că e «mincinoasă și proastă». Așa că am readaptat multe dintre spectacolele clasice și am scris piese de teatru originale. Maya a crescut și așa mi-am dat seama că, după vârsta de opt ani, copiii nu mai vor la petreceri personaje. S-a născut atunci prima discotecă pentru copii din România – Mayateka. Acum, gaşca Zurli s-a transformat într-un mic fenomen – o lume în care părinții și copiii fac împreună lucruri minunate și trăiesc emoții unice.“ După ce le-am dat puștoaicelor mele să asculte cântecele de pe CD-ul Zurli și m-au forțat să pun încă o dată și încă o dată, la nesfârșit, timp de o săptămână, cântecul „Am o căsuță mică“, în timp ce ele tropăiau și băteau de zor din palme, pe bancheta mașinii, acoperind cu glăscioarele lor cristaline vocile interpreților, am înțeles de ce se bucură turneul cu același nume de un asemenea succes. „Este cel mai mare turneu dedicat familiei, cu care urmează să ajungem la prietenii noștri din 30 de orașe ale țării. Datele și locurile unde ajungem sunt toate afișate pe site-ul nostru, www.zurli.ro. De asemenea, în București avem câteva spectacole mari, iar în fiecare sâmbătă și duminică putem fi găsiți la Café Antipa, unde avem o stagiune permanentă cu spectacolele clasice de teatru adaptate în stilul Zurli.“

„Zurli e ca mine – zurlie“

O întreb cum a ales numele trupei. „Am vrut un nume potrivit și pentru fetițe și pentru băieți, ceva care să poată fi asociat cu toți oamenii care știu să se bucure. Ideea mi-a venit tot de la prietenii mei, care-mi spuneau că sunt zurlie. Rimează cu veselie, bucurie, adică fix ce-mi trebuia mie! Cât despre criteriile după care mă ghidez când îmi aleg oamenii, ele sunt după principiul «Vine cine vrea, rămâne cine se potrivește». Dau o șansă oricui, indiferent că vine în urma unui casting, prin recomandare sau sunt oameni pe care i-am văzut în vreun context. Majoritatea sunt actori, dar nu toți – și nici nu e un criteriu la angajare! Poate să fie un avantaj pentru cei care știu să se joace și un dezavantaj pentru cei care știu doar «să joace».“

Acum, grijile financiare sunt de domeniul trecutului, dar Mirela susține, în continuare, că în viață nu e totul despre bani. „Cunosc mulți oameni cu bani și extrem de nefericiți, așa cum cunosc oameni care trăiesc modest, dar sunt atât de frumoși și de curați, încât au energie de dat și altora. Tata, un ardelean sensibil și bun ca pita lu’ Dumnezău, a plecat dincolo și mi-a lăsat un lucru extrem de important de făcut, de altfel singurul pe care mi l-a cerut vreodată: «Uită-te în jurul tău și o să vezi tot timpul oameni care au nevoie de ajutor. Întinde-le mâna și ajută-i. Mereu o să fie cineva mai năcăjit ca tine». Mă emoționează oamenii curați și frumoși, oamenii care fac lucrurile cu simțul răspunderii, indiferent dacă spală niște pahare sau învârt milioane de euro. Eu am creat Zurli la 36 de ani. Până atunci am muncit pentru alții. Am început afacerea fără niciun ban în buzunar, dar cu o poftă nebună de a face ce îmi place mie cel mai mult. Am 44 de ani și n-am fost niciodată mai frumoasă, mai fericită, mai împlinită, mai completă și mai femeie ca acum.“

Articol preluat din ediția de noiembrie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu    

Foto: Vlad Stănescu

machiaj: Loredana Dodiță/Salon Color by Vali Sava

CoafurĂ: Briggita Bartha/Salon Color by Vali Sava


Lasă un răspuns

Sus