Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Pasiuni neconvenționale, performanțe medaliate

Pasiuni neconvenționale, performanțe medaliate

Sportul este tot mai prezent în viața fiecăreia dintre noi. Sunt printre noi însă femei care nu numai că practică sporturi masculine, ci și fac performanțe demne de invidiat! Andreea Mihăescu, Corina Mărăcine și Geanina Dumitrașcu povestesc despre cum și-au ales sportul și cum se vede competiția din domeniul lor.

Mai mult decât un joc cu bile

Competițiile de snooker televizate au avut o influență crucială asupra Corinei Mărăcine: au captivat-o atât de tare,
încât, la 17 ani, s-a decis să încerce și ea acest sport. Iar de aici până la determinarea de a face performanță și a câștiga
turnee a fost doar un pas.

Are 25 de ani, iar în ultimii opt, a muncit mult ca să capete experiență, dar și ca să învingă mentalitatea celorlalți: „La început, toți mă priveau cu uimire, deoarece nu prea vedeau fete jucătoare de snooker, însă acum jucăm de la egal la egal. Este, într-adevăr, o provocare!“

Primul pas

Centrul Național de Snooker din București i-a oferit un început de drum și a motivat-o să urce treptele spre succes. „Am intrat și în competițiile de campionat național, care m-au ajutat să capăt experiență; eu îmi doream mai mult decât simpla participare, voiam să ajung să câștig turnee.“ Ceea ce a și reușit.

Trofee de invidiat

Pasiunea și efortul Corinei pot fi ușor măsurate prin medaliile câștigate. Sub îndrumarea lui Dragoș Cozmaciuc,  de la Federația Română de Snooker, a devenit o „maestră a sportului“, ea câștigând titlul de campioană națională de trei ori.

Am fost curioasă să aflu care a fost cea mai dificilă competiție a sa și mi-a povestit despre turneele de Players Tour Championship – European Tour, unde amatorii pot participa alături de profe­sioniști. „Acolo am jucat împotriva unor scoțieni, galezi, dar și englezi cu foarte multă experiență, erau jucători cu
breakuri de peste 100 de puncte.“

Cea mai fericită clipă din carieră? Calificarea în sferturile de finală ale Campionatului European de Snooker pe echipe. „În iunie 2016, am participat, în Lituania, la acest campionat, iar calificarea noastră s-a jucat la bila neagră. Am avut emoții mari, iar momentul în care bila neagră a intrat în buzunar a fost incredibil, nu îmi venea să cred că suntem în sferturi!“ Din păcate, momentele dificile nu au lipsit. Corina își amintește aici de ratarea calificării în semifinale la același turneu din Lituania. „Am jucat împotriva Letoniei, o echipă foarte puternică. Știam că va fi dificil, dar nu imposibil, aveam o speranță în semifinală. Din păcate, am ratat șansa de a rămâne în meci în momentul în care bila maro a rămas pe buzunarul de mijloc.“

Strategie și intuiție

Snookerul devine din ce în ce mai popular în România, chiar dacă numărul celor care îl practică este încă mic. „Majoritatea îl asociază cu biliardul. Însă un joc de snooker este bazat pe tactică, strategie, dar și pe intuiție. Este un joc al răbdării, necesită multă concentrare și calm“, mărturisește Corina.

Corina Mărăcine are un job într-o multinațională și cu greu își găsește timp să se antreneze măcar opt ore pe săptămână. Chiar și așa, a obținut cupe și medalii. Cele mai importante dintre acestea sunt:

  •  campioană a României la categoria fete – de 3 ori
  •  locul 5 la Campionatul European de Snooker pe echipe, în 2012 și 2016

Toate pânzele sus!

Andreea Mihăescu are 23 de ani și până la această vârstă a realizat cât alții într-o viață: a făcut performanță în yachting, a înființat Clubul Nautic Român din Constanța, iar acum este antrenoare. În același timp, își face doctoratul în Știința Sportului și a Educației Fizice, în scopul de a se perfecționa până la cel mai înalt nivel. De mică a fost atrasă de sport, o pasiune, spune ea, moștenită de la mamă. De la trei ani, a început cursurile de înot, apoi a încercat și tenis de câmp, karate, volei. La vârsta adoles­cenței, alesese voleiul de performanță, însă o accidentare a împiedicat-o să mai practice orice sport de contact.

Un drum neașteptat

Simțea că nu poate trăi fără sport și a urmat sfatul tatălui ei de a încerca yahtingul, un sport sigur. Așa a intrat în această lume, bucurându-se de adrenalina pe care i-o ofereau vântul și valurile mari. Prima ei competiție la care a participat în calitate de skeeper a fost și cea mai importantă:„La Balcic, am avut o competiție internațională pe o ambarcațiune de două persoane, Cadet. În afară de faptul că mă aflam pentru prima dată la controlul cârmei într-un concurs, am obținut locul al doilea, neașteptat“. Am întrebat-o și despre cea mai dificilă dintre competiții. „Eram la Istanbul, pe Bosfor. Era momentul în care făceam tranziția de la o clasă competițională cu echipaj format din două persoane, la o ambarcațiune solitară, care atinge viteze mult mai mari decât cea pe care tocmai îmi încheiasem activitatea. Am avut parte de un vânt foarte puternic, cu rafale de 50 km/h. Eu aveam 43 de kilograme și îmi era greu s-o controlez. La fiecare doi metri mă răsturnam. N-am terminat competiția, însă a fost o experiență intensă, pe care aș repeta-o oricând!“

Chiar dacă yachtingul este un sport mai rar ales de către o fată, nu-i este teamă de băieții alături de care concurează: „Am un mare avantaj când concurez cu băieții pe vânt slab. Datorită greutății, mă pot strecura cu ușurință înaintea lor! Contează foarte mult și tactica pe care o ai“.

Loc de suflet

Următorul pas avea să-l facă în cariera de antrenoare, la Clubul Nautic Român, pe care l-a înfiin­țat cu ajutorul părinților. Din 2014, Andreea a renunțat la competiții în favoarea funcției de director executiv al clubului, investind toată energia în acest loc. Acum, are 40 de sportivi pe care îi antrenează, cu vârste de la 5 ani până la peste 60. „Yachtingul este un sport care se poate practica indiferent de vârstă, pentru performanță sau de plăcere. Este un sport care nu-ți solicită foarte mult articulațiile și nu duce atât de des la accidentări“, susține ea.

Un sport ce merită exploatat

Andreea este una dintre puținele persoane din România care trăiesc prin acest sport. „În România, nivelul yachtingului a început să crească ușor în ultimii ani. Suntem o țară cu deschidere la mare, cu multe lacuri și totuși nu este atât de popular pe cât consider că ar trebui să fie. E vorba doar de popularizarea acestui sport și de mediatizarea lui.“

Clubul Nautic Român

Clubul Nautic Român organizează concursuri pentru amatori și profesioniști, printre care și Regata Internațională Cupa Dobrogei, o competiție transfrontalieră între România și Bulgaria, ce adună din ce în ce mai mulți sportivi an de an. Yachtingul a fost prima disciplină din cadrul clubului. Din vară, se vor introduce și windsurfing, standup paddle boarding, caiac etc. În fiecare an, clubul își propune să ofere încă o disciplină nouă.

Popice cu emoții

Bowlingul este un sport dificil, mai ales când este practicat la nivel profesionist. Concentrarea, stabilitatea pe picioare, dar și precizia aruncării bilei trebuie să fie la cote maxime. Geanina Dumi­trașcu are 32 de ani și a reușit să se facă remarcată în competiții de top. Ultima a fost la IDM Bucharest International Bowling Open (IBIBO), turneul internațional de cea mai mare anvergură organizat vreodată în România la bowling, unde a ajuns până în pasul doi al finalei, terminând pe locul 28 din 140.

În viața de zi cu zi, conduce o firmă împreună cu soțul. E pasionată și de fotografie, gătit, make-up și dans, dar cea mai mare parte din timpul ei liber este ocupată de antrenamentele la bowling.

Începuturi

Geanina povestește cu regret că a început târziu să joace bowling. „Aveam 28 de ani. Desigur, în momentul acela, nu credeam că voi juca bowling la nivelul la care joc acum. Vali Piros, antrenor al lotului feminin și selecționer al lotului masculin, îmi spunea la vremea aceea că sunt babă. M-am apucat prea târziu de treabă și acum îi dau dreptate.“
A făcut totuși performanță prin antrenamente intense și învățând de la cei mai buni.

A pierdut șirul competițiilor

La IBIBO, a fost al patrulea an în care a participat. „La modul general, am pierdut șirul competițiilor la care am luat parte.“ Însă își amintește acum, cu zâmbetul pe buze, care a fost concursul care a pus-o în dificultate: „Eram în finala unui Open IDM. Jucam împotriva unui prieten și coleg de echipă, Adi Dobre. Îmi amintesc și acum, îmi era atât de greu să dau cu bila! Antrenorul meu de atunci, Takis Karetsos, se ascundea după un stâlp când vedea cât de crispată eram. De fiecare dată când îmi amintesc acel joc, mă amuz copios!“

Recunoaște că îi este greu să-și stăpânească emoțiile, mai ales când presiunea este foarte mare. La Campionatul European de Bowling, de exemplu, „steagul României deasupra pistelor, prezența jucătoarelor de nivel înalt, așteptările celor de acasă, dar și ale mele pun o presiune enormă“. Iar bowlingul cere o stare mentală impecabilă. „Cu cât gestionezi mai bine emoțiile, cu atât mai bun e rezultatul. Detașarea emoțională în timpul concursului vine odată cu experiența, însă nu cred că există vreun jucător care să nu aibă trac niciodată. Iar atunci când importanța jocului o impune, ne luăm mai mult timp pentru a pregăti lovitura și încercăm să ne golim mintea înainte de a arunca bila“, povestește Geanina.

Să concureze cu bărbații nu i se pare dificil. „Cred că adversarul cel mai mare pe care îl ai pe pistă ești chiar tu.“ Contează tehnica de joc a fiecăruia și întotdeauna va câștiga cel mai bun, indiferent dacă este femeie sau bărbat. „Din păcate, la noi în țară, sunt puține fete care practică bowlingul, astfel încât în frunte sunt cu precădere bărbații“, mărturisește Geanina.

Bowlingul este un sport!

În ochii Geaninei, bowlingul este mult mai mult decât un mod de a petrece timpul liber. „Dacă este un antrenament, se aseamănă cu o ședință la psiholog: «Ce problemă ai? Vreau să fac asta și asta!» Iar după ce execut lovitura, începe analiza: «Ai făcut așa, ai greșit acolo».“ Iar când se gândește la o finală, Geanina spune că lucrurile, culmea, se simplifică enorm: „Totul se rezumă la: «Dă-le jos!» (popicele, desigur). Orice alt gând nu face decât să îți complice existența.“

Din păcate, în România bowlingul nu beneficiază nici pe departe de popularitatea pe care o are în America. Mulți nici nu-l consideră sport, ci îl văd ca pe un mod de a petrece timpul liber. Geanina atrage atenția că „adevărata per­for­manță începe întotdeauna devreme. Dacă vrem într-adevăr să popularizăm jocul și la noi, avem nevoie de copii“.

A șaptea ediție a turneului internațional de bowling, desfășurat la București, a fost câștigată în premieră de o femeie, care a luptat cot la cot cu trei bărbați ajunși în finală. O cheamă Joline Persson Planefors, are 26 de ani și este din Suedia.

Citește și:

Articol preluat din ediția de ianuarie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus