Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Primul job: teama si provocari

Primul job: teama si provocari

De felul tău, eşti o persoană emotivă sau stăpână pe sine?

De obicei, sunt stăpână pe mine, dar la început mi-era teamă că n-o să pot să fac mai mult şi mai repede, aşa cum mi se cerea. Sunt perfecţionistă şi, orice aş fi avut de făcut, îmi păsa cum iese.

Au fost situaţii care ţi-au dat emoţii deosebite?

Sunt şi în continuare. Oricât de mult timp ar trece de la angajare, tot apar situaţii care te ţin în priză. Interacţionez cu foarte mulţi oameni zi de zi şi nu toată lumea este binedispusă, nu toată lumea îţi zâmbeşte înapoi; şi tu trebuie, orice-ar fi şi orice s-ar întâmpla, să ai acelaşi zâmbet, să te porţi frumos şi să te gândeşti că oricine are un moment dificil, că nu e nimic personal – pentru că, altfel, ai exploda la un moment dat; iar seara, când ajung acasă, pot să mă exteriorizez. 

Când lucrezi într-un birou, există şi diverse condiţii de mediu care te deranjează. Cum reuşeşti să ţii sub control reacţiile fireşti ale organismului tău? 

Chiar e o problemă. Ori e prea cald în birou, ori e prea frig, niciodată nu poţi mulţumi pe toată lumea. Am găsit de curând un deodorant antistres şi mi s-a părut foarte tare ideea! Avem hăinuţe de schimb la serviciu şi mi s-a întâmplat să apelez la ele, din cauza stresului. Te ajută şi să respiri adânc, să nu te impacientezi, să dai aerul condiţionat la temperatura potrivită.

De câte ori ai primit o însărcinare care ţi s-a părut peste puterile tale, dar pe care ai dovedit-o?

De multe ori. De exemplu, atunci când ţi se cere să faci un lucru ieri. Şi am impresia că este peste puterile mele să fac asta, pentru că depind de alţi oameni, care îţi spun „nu se poate“, deşi tu ştii că trebuie să se poată! Mi s-a întâmplat să reuşesc, dar mi s-a întâmplat – rareori – să nu pot face ceea ce trebuia. Am avut o frustrare interioară când nu-am reuşit. Dar îţi faci bine treaba în continuare şi te ştii cu conştiinţa împăcată.

Ce înseamnă un deodorant bun pentru tine?

Îmi place un deodorant care să reziste toată ziua, că ajung abia seara acasă şi am nevoie să fiu protejată. Nu-mi plac deodorantele cu miros foarte puternic, care să acopere parfumul. 

Ai fost vreodată în situaţia să fii foarte aproape de şeful tău fizic şi să „te treacă toate transpiraţiile“?

Da, cu cât e persoana mai importantă, cu atât te emoţionezi mai rău. În lift, de exemplu, unde spaţiul e mic, ai sentimentul acela de val de căldură care te cuprinde. Slavă Domnului, excursia cu liftul e scurtă. De multe ori, în astfel de situaţii, i-am mulţumit în gând deodorantului meu că şi-a făcut treaba foarte bine! La ceea ce fac eu, aspectul şi impresia lăsată contează foarte mult. Este foarte important ca prima imagine pe care celălalt şi-o face despre tine să fie perfectă.

La cei 23 de ani ai săi, Ioana şi-a făcut intrarea în câmpul muncii nu cu mult timp în urmă. Dar a învăţat deja foarte multe la acest prim job, iar cele mai importante tehnici deprinse sunt cele de relaxare în momentele de tensiune maximă. Respiraţia profundă, cafeaua şi zâmbetul, încununate de multă răbdare, au ajutat-o pe Ioana să treacă peste mare parte din momentele dificile de la serviciu. Şi un mic truc de îngrijire personală o ajută mereu să stea cu fruntea sus în faţa oricărei situaţii.

La câte interviuri ai fost până ce te-ai angajat la primul tău job?

La vreo 4-5. Au fost unele mai importante, la care stresul era mai mare, aveam palmele umede, eram transpirată toată, dar au fost şi interviuri la care nu eram aşa de agitată şi am înregistrat succes mai mare. De exemplu, înainte să merg la interviul pentru actualul meu job – recepţioneră la o companie multinaţională –,îmi pierdusem deja speranţa, aşa că, atunci când m-au chemat, m-am dus mai relaxată, ca şi cum nu mai aveam nimic de pierdut.

Ţii minte cu ce stare de spirit te-ai dus la acel interviu?

Nu mă aşteptam să fie ceva complicat, aşa că m-am dus destul de relaxată. Am vorbit şi în engleză, m-au rugat să fac şi spelling (n.r. ortografiere în limba engleză), şi deja deveneam un pic mai agitată, pentru că nu mă aşteptasem să se întâmple atât de multe lucruri la acel interviu… Au fost atâtea întrebări, atâtea detalii despre ce făcusem până atunci… Terminasem facultatea, dar nu făcusem nimic din punct de vedere profesional. Nu mă aşteptam să mă aleagă, poate şi pentru că am fost mai relaxată în atitudine şi răspunsuri, cel puţin aşa am crezut atunci.

Cum au fost primele zile?

Foarte grele. Pentru că sunt foarte mulţi angajaţi şi trebuie să-i reţii pe toţi, compania are mai multe etaje şi, în prima lună, m-am ocupat de livrat corespondenţa. Am primit o hartă, dar nu prea puteam să mă orientez, nu ajungeam unde trebuie şi a durat foarte mult să duc corespondenţa. Mi-a luat ceva să mă obişnuiesc. În primele zile, am fost stăpânită de teama că n-o să mă ridic la înălţimea aşteptărilor, ni se tot spunea că se vrea mai mult de la noi, să fie totul perfect. După care a dispărut teama şi a rămas stresul. Pentru că am învăţat că pot rezolva lucrurile. Iar la nivel personal, aveam o teamă că n-o să mă pot trezi în fiecare dimineaţă, că e posibil ca, într-o zi, să nu mă simt foarte bine ca să merg la serviciu… Eram foarte mândră de mine când m-am angajat şi voiam să demonstrez că se poate.

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus