Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Profesie > Oraselul Cunoasterii, un muzeu minunat

Oraselul Cunoasterii, un muzeu minunat

În mai toate oraşele mari ale Europei există câte un orăşel-muzeu al ştiinţei, loc în care copiii descoperă că ea poate fi şi amuzantă, în care copiilor le-ar plăcea să se mute şcoala.

Un astfel de muzeu era pe vremuri Muzeul Tehnic din Parcul Carol din Bucureşti. Astăzi este, îmi pare rău s-o spun, doar o colecţie de obiecte, cam şubrede, dar valoroase, pe care nu ai voie să le atingi nu care cumva să se dezintegreze. Cu totul altfel se întâmplă în muzeele sus pomenite: copiii sunt invitaţi să atingă, să testeze, să experimenteze. Ei bine, din februarie anul trecut (iată, se apropie prima aniversare!), există şi în Bucureşti un astfel de loc. Spre deosebire de mai celebrele surori europene, Orăşelul Cunoaşterii este o iniţiativă privată, un fel de răspuns vehement la veşnicele afişe cu „Nu atingeţi exponatele!“ Proprietar? Ana Maria Palade, fost avocat. Consilier? Mircea Palade, fiul în vârstă de 12 ani al Anei Maria. Ajutor, confident, sprijin? Sorin, capul familiei, şi Daria, fiica cea mică şi foarte înţeleaptă. Dar să începem cu începutul.

  • Ce invata copiii gresit la scoala

De ce nu noi?

Ana Maria Palade are puţin peste 30 de ani, doi copii minunaţi şi o pasiune veche: lucrul cu copiii. Ar fi vrut să se facă profesor, dar… aşa se întâmplă când eşti un copil prea ascultător: a făcut Dreptul, a intrat în Barou, dar nu i-a plăcut niciodată avocatura. Aşa că, de îndată ce  s-a ivit prilejul, a renunţat răsuflând uşurată. „Totul a început după o vizită la Muzeul Brukenthal. Dar ce spun eu vizită, că a fost un chin! Copilul voia să pipăie, să se convingă, iar aşa ceva era de neimaginat.  Am ieşit afară înainte de a vedea tot, obosisem tot spunându-i: «Nu, acolo nu ai voie!» După o vreme, am vizitat un muzeu al cunoaşterii din Budapesta. A fost minunat pentru Mircea: totul putea fi atins, încercat, răsucit, pipăit. Acasă, de ce nu se poate? m-a întrebat băiatul. Pentru că la noi nu s-a gândit nimeni să facă un astfel de muzeu, i-am răspuns. De ce nu facem noi? a zis el. Şi, evident, m-a pus pe gânduri.“

Un gând de copil transformat

Cu silueta-i firavă şi zâmbetul larg şi luminos, Ana Maria Pandele pare un vizitator al muzeului inventat de ea. Dar tocmai asta a ajutat-o să pună la punct Orăşelul: dragostea pentru copii, plăcerea de a se juca împreună cu ei, puterea de a se bucura asemenea lor. „M-am sfătuit cu soţul – el e tot avocat, dar îi place să construiască lucruri – şi ne-am zis că, da, am putea chiar noi face aşa ceva.“ Aveau bani strânşi pentru o casă. N-au stat prea mult pe gânduri şi casa s-a transformat în primul muzeu interactiv din România. Undeva în cartierul Pajura din Bucureşti. Într-o fostă creşă, renovată, curăţată, împărţită şi reîmpărţită. Asta a fost însă partea uşoară! Au urmat o mulţime de hârţogăraie („Aici, studiile juridice mi-au fost de ceva ajutor.“), găsitul meşterilor şi explicatul „aparaturii“, din nou aprobări şi hârtii, documentare şi, desigur, pusul umărului la treabă.

Apă, aer şi baloane

Să simulezi un tsunami, să vezi cum funcţionează un vortex, să arunci la coş cu ajutorul unui curent de aer sau să „profiţi“ de electricitate pentru a-i bate pe adversarii tăi la „stins luminiţe-viteză“, ce-şi mai poate dori un copil?! Toate jocurile au fost proiectate chiar de ei, membrii familiei Palade. Mai complicat a fost cu pusul în operă. „Imaginaţi-vă cum îi explici unui meşter că vrei să-ţi construiască un vortex. A fost destul de greu până când am căpătat limbajul necesar, până ce am nimerit mecanismele. Şi-acum se mai strică, dar, oricum, am învăţat multe într-un an. Şi am învăţat atât de bine, încât vom fi numiţi oficial muzeu în curând şi vom intra şi noi în circuitul muzeelor interactive europene.“

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.3/22.01.2015

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Radu Vintilescu


Lasă un răspuns

Sus